1,915 matches
-
fi mai cald. Ceva mai departe, pe celălalt lac, patinează iarna, iar partidele de hockey pe gheață se organizează în ianuarie. Nuielușa lui de trestie marchează locurile și indică rolul său în fiecare colț al peisajului. Încă un minut de contemplare mută, în vârful turnului, apoi trebuie să coborâm. Ne mai duce puțin pe drumul spre Potsdam, ca să nu ne despărțim. Dar e târziu, a trecut o oră. Îmi spune cu zâmbetul lui ușor malițios: Aseară când m-am întors acasă
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Pare tristă. Părul ei este încântător. Ofițeri, diverși domni îmi sunt prezentați, dar cortegiul se formează deja și suntem invitați la masă. Sufrageria este admirabil ornamentată cu coloane de marmură albă, care îmi rețin atenția câteva secunde și a căror contemplare mă cufundă într-o adâncă reverie, trezind în amintirile mele o serie de comparații între ceea ce văd aici și ce am văzut la Versailles, la Trianon, la palatul Rohan, la Champlateaux, la Menars, în toate casele din Franța decorate în
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
primește. Pe cel care parazitează de cel parazitat, iedera de stejar, cel care a cedat de cel care s-a impus, puternicul de slab, dificilul de cel bun, sacrificatul de cel care-i primește sacrificiul. etc. etc. Niciodată ca în contemplarea acestui cuplu exemplar nu mi-a fost mai imposibil să fac asemenea distincție, și niciodată nu mi-a fost mai limpede sensul splenditului adagiu creștin: dăruind vei dobândi. Am văzut-o pe Monica Lovinescu devenind mută, absentă, pierdută și refractară
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
o manieră stilistică manifestă în ea. Hermeneutul este adesea dator la reiterarea pașilor mărunți pe care i-a parcurs autorul atunci când a elaborat lucrarea, chiar dacă o face într-o modalitate esențializată și rezumativă. În plus, forțele cognitive active în demersul contemplării țin de o reflexivitate mediată care traduce în expresie lingvistică emoția resimțită la contactul direct cu opera unui artist. Instanța judecătoare a simțului estetic face din mesajul cumulativ și încifrat al unei emoții o derulare discursivă, desfăcând și amplificând punct
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
schimbă uzanțele cunoașterii și ceea ce era procedeu dezinteresat devine teatru de desfășurare al implicării. O balanță psihologică general-funcțională face ca excesul de exercitare exterioară a conștiinței obiectelor lumii să inhibe simetric dispozițiile reflexive și invers. Astfel, o fire înclinată spre contemplarea miracolului mundan se va investi mai puțin (fără pierderi însă) în dezvoltarea propriilor abilități interioare. Ceea ce nu înseamnă că nu există posibilitatea găsirii unui echilibru care să încerce egala dispunere de beneficiile ambelor direcții. Excelența este adesea traductibilă în putința
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Înțelepciune și humor 32. Fundalul intelectual al humorului 33. Humorul ca fidelitate față de realitate 34. Dogmatism și humor 35. Humorul în lupta concepțiilor despre viață Capitolul al VII-lea: Acțiune și humor 36. Caracterul practic al humorului 37. Humor și contemplare 38. Pericolul humorului 39. Kierlegaard împotriva humorului Capitolul al VIII-lea: Condiționările istorice ale humorului 40. Humorul ca fenomen modern 41. Humorul ca sentiment total individualizat 42. Influența Renașterii și a clasicismului Capitolul al IX-lea: Humor și filosofie 43
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
psihologie a senzației, reprezentării și a sentimentului ar putea fi reprezentată foarte bine ca un capitol din psihologia voinței. S-ar putea găsi un loc în ea chiar și pentru logică și anume în capitolul privind judecata. 37. Humor și contemplare Întorcîndu-ne acum la humor, trebuie să recunoaștem că,el poate trece într-o stare pur contemplativă, într-o estetizare, în care sufletul se desfată cu idei și imagini, în vreme ce baza personală (cf. capitolul IV) și mai ales elementul de simpatie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
formele ei individuale, concrete. Desigur, că poetul este singurul om adevărat, pe cînd chiar și cel mai bun filosof nu este, în comparație cu el, decît o caricatură 107. Cu toate acestea și poetul poate face din viață un simplu obiect de contemplare (cf. § 37), așa încît lumea fanteziei constituie pentru el singura lume. Schiller însuși îl sfătuia pe un prieten să rămînă "în lumea luminoasă și tăcută a ideilor" și să lase deocamdată "biata omenire necoaptă și nedemnă" să-și poarte singură
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o forță de nepătruns, amenințătoare, distrugătoare, care se opune omului și năzuințelor sale; dimpotrivă, ea este izvorul dătător de viață și putere; în mijlocul naturii omul se purifică moral, chibzuiește, își adună forțele devine doritor de acțiune. Nu este deci o contemplare pasivă a naturii, deși compozitorul se lasă adesea îmbiat de farmecul ei, ci o meditare filozofică adâncă, ce cheamă la acțiune la mișcare, la luptă pentru viață. Muzicologia burgheză a afirmat la un moment dat că muzica lui Beethoven e
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
suprapunere: Dezvoltarea folosește foarte mult figura ritmică: care se auzise insistent la începutul mișcării. Partea II ( andante molto mosso), intitulată ,,Scenă la pârâu”, începe cu o melodie cântată de viorile prime pe un acompaniament ce sugerează curgerea apei: Sentimentul de contemplare este întregit de un fragment melodic cântat de viorile prime și, mai ales, de către tema II, adusă de fagot. Iată tema II: Către sfârșitul mișcării, Beethoven caută să sugereze pentru un scurt moment cântecul a trei păsări: privighetoarea, pitpalacul și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Chan, Chris Tucker, Max Von Sydow, Roman Polanski Bunica-i șefa!/Georgia Rule - de Garry Marshall, cu: Jane Fonda, Lindsay Lohan, Felicity Huffman, Dermot Mulroney VERBA WOLANd Descărnarea Ruxandra CESEREANU Cel mai fascinant exercițiu de antrenament șamanic la eschimoși este contemplarea propriului schelet, mai exact ieșirea din corp, golirea carcasei de materie și contemplarea corpului astfel, vidat de organe. Șamanii sau doar ucenicii care sunt inițiați printr-o astfel de probă dificilă trebuie de fapt să se automortifice fictiv, dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
de Garry Marshall, cu: Jane Fonda, Lindsay Lohan, Felicity Huffman, Dermot Mulroney VERBA WOLANd Descărnarea Ruxandra CESEREANU Cel mai fascinant exercițiu de antrenament șamanic la eschimoși este contemplarea propriului schelet, mai exact ieșirea din corp, golirea carcasei de materie și contemplarea corpului astfel, vidat de organe. Șamanii sau doar ucenicii care sunt inițiați printr-o astfel de probă dificilă trebuie de fapt să se automortifice fictiv, dar nu oricum, ci prin tehnica teribilă a golirii trupului de carne și sânge, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
a aduce corpul doar la stadiul de os. Odată aducându-se pe sine la acest stadiu, șamanul își poate contempla scheletul, adică structura de os a făpturii sale, cea care va rămâne și după moarte, singura, de fapt. Descărnarea sau contemplarea propriului schelet este una din tehnicile cele mai grele, cum spuneam, de a face din moarte cel mai aplicat călăuzitor în viață. Șamanii se pregătesc din timp pentru așa ceva, tocmai ca să fie desăvârșiti după moarte, ceea ce nu este puțin lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
va fi. Este o asceză care implică impecabilitate șamanică. Nimic nou sub soare, s-ar putea comenta. Nu în zadar unele costume șamanice au desenate pe ele tocmai schelete: dar nu despre invocarea spiritelor celor morți este vorba, ci despre contemplarea propriului schelet. Descărnarea este realizată și lingvistic: șamanul trebuie să își numească (să își pronunțe) organele scoase din trup, ca și cum astfel ar renaște (s-ar renaște pe sine) într-un nou corp doar din os, mai exact exclusiv din os
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
os, mai exact exclusiv din os. Ca și cum trupul vieții ar fi înlocuit, încă din viață, prin abilitate șamanică, exclusiv cu un trup de os (de oase). Ritualul acesta m-a fascinat de-a binelea, atunci când am aflat despre el, întrucât contemplarea propriului schelet, prin îndemânare șamanică, nu este puțin lucru. Cred, chiar, că este un exercițiu pe care, mental vorbind, l-ar putea face și neșamanii, măcar ca o minimă formă de inițiere în viitorul cândva știut de noi toți. Ba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
minimă formă de inițiere în viitorul cândva știut de noi toți. Ba chiar cunosc un poet, prieten de altfel al meu, Emilian Galaicu-Păun, într-atât de preocupat de structura osoasă a poeziei încât ar fi în stare să aplice strategia contemplării propriului schelet, dacă ar avea știre de ea. Emilian ar fi în stare să aplice strategia cu pricina concepției sale poetice ori poate chiar producțiilor sale poetice. Poate cu prilejul acestui episod din „Verba Woland“, Emilian va lua aminte și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
nu se mai vede. În limbajul de specialitate, dar și în contextul acestui studiu, autorul a reușit să impună spectatorului amplificarea pulsației primare, care este timpul (iarna) printr-o pulsație ce vine de la autor și care este gândul. Spectatorul, prin contemplarea lucrării, recepționează cele redate, suprapunându-și gândul propriu peste pulsațiile precedente. Între aceste pulsații există un defazaj, care într-o lucrare reușită nu depășește mărimea perioadei pulsației primare. Dacă mărimea amplitudinii pulsației secunde depășește mărimea amplitudinii pulsației primare, aceasta va
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
43-45. Este incontestabil că eroticul se îndreaptă în sensul opus pornograficului: "Cu cât porno-ul este mai porno, cu atât este mai puțin erotic, pentru că exclude înseși elementele constitutive ale erotismului (tensiunea dintre nud și veșminte, seducția, satisfacerea dorinței prin contemplare, preliminariile actului etc.)"20. De la această constatare se glisează cu ușurință spre denunțare, de vreme ce erotismul este un mod de reprezentare a sexualității compatibil, în anumite limite, cu valorile revendicate de societate și deci constituie un fel de compromis între reprimarea
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Mai ales literatura întreține o relație privilegiată cu erotismul, care, ca și ea, se folosește de căi ocolite și de ornamente pentru a seduce spectatorul sau cititorul. Textul erotic cade întotdeauna pradă tentației estetismului, căutând să convertească sugestia sexuală în contemplare a unor forme pure. A considera erotismul și pornografia pe fiecare în ordinea sa înseamnă și să admitem că și unul, și cealaltă au criterii de calitate specifice. Asemeni unui thriller sau unui roman polițist, o operă pornografică poate fi
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
într o sferă a sacralității, prin perspectiva regenerabilității, cu sau fără implicarea mitului fericirii prin iubire. Pentru Ilie Moromete, trece în plan secund, mai importantă decât aceasta fiind libertatea de a contempla lumea. El descoperă mitul libertății născut din bucuria contemplării lumii, ceea ce îi oferă o reală independență, pe care doar transcendentarea ți-o poate asigura. Chiar dacă trăiește și vede altfel lumea, nu-și poate ascunde nostalgia paradiziacă a mitului fericirii prin iubire, încastrată în suflet asemenea rănii din trunchiul salcâmului
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
rafinată, dobândită pe baza productivității materiale a omului concret. Se trezește interesul pentru detaliile vieții cotidiene, pentru determinarea morală a conduitei oamenilor. În mintea lor se va păstra vechiul interes pentru transcendență, pentru eternitatea valorilor umane, realizată, însă, nu prin contemplare, nu doar prin predicarea unei speranțe iluzorii, ci prin postularea și susținerea unei metafizici active a realului, a unei dogme care a admis îndoiala, dualitatea, în ordinea deductivă rațională a înțelegerii existenței sociale. Renascentismul a fost, totuși, vremelnic și, acolo
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sufletului individual o bogăție spirituală pe care de-abia o pierduse. Din această cauză, învățătura lui Plotin s-a distins ca o încercare de sustragere a omului din fața realității tot mai tumultuoase a prezentului, pentru a o îndrepta spre o contemplare neputincioasă a slăbiciunilor sufletești, de retragere din fața dorințelor declanșate, de accentuare a genialității magice individuale și iraționale. Plotin a făcut eforturi mari ca să refacă atmosfera creatoare din Academia platonică de odinioară, de evocare a sufletului ca pe o esență, pe
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
-lea, cum au fost Guillaume d'Areches (1080-1154), un filosof aflat sub influența gândirii lui Democrit. În accepțiunea acestuia, reflectarea senzorială ajunge să se subiectivizeze nu în raport cu obiectul reflectat, ci în raport cu pneuma din interiorul organismului, teorie propusă ca soluție pentru contemplarea lucrurilor. În locul influenței decisive a obiectului exterior în reflectarea senzorială, tomismul acordă importanță unei pneuma interne, pasive. Era anticamera lansării ipotezei rolului activ al conștiinței în actul de reflectare. În această etapă din gândirea medievală, sufletul a fost echivalat cu
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de viață explorator și cutezător. Completat cu o purificare etică, moștenită din creștinism, își va reintegra diferit natura din jur, nemărginirea cosmică, relațiile dintre oameni. Se va păstra vechiul interes pentru transcendență, pentru eternitatea valorilor umane, realizat însă nu prin contemplare, nu prin predicarea unei speranțe iluzorii, ci prin postularea și susținerea unei metafizici active a realului. Se află aici reprezentată sintetic contribuția revoluționară a Renașterii; fenomenele sociale sunt subordonate nu misticii iluzorii a unei lumi de apoi, ci unei ordini
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a acestei naturi, înzestrat cu o bunătate nelimitată, dumnezeiască, care ajunge însă deteriorată de civilizație, de rezultatele progresului societății. Concepția lui Rousseau despre viața psihică poate fi suspectată de un panteism caracteristic epocii antice. Nu este, însă, un panteism de contemplare pasivă a universului și a naturii, ci de frământare interesată, încărcată de problemele vieții cotidiene, în care omul încearcă a-și depăși în permanență condiția, spațiul în care trăiește, universul pe care-l imaginează și-l gândește. În fața acestora, spune
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]