2,327 matches
-
ne-a înconjurat / ne-au înconjurat. (clasa B) c. O mulțime de mere *a căzut / au căzut de pe tarabă. (clasa C) d. O droaie de copii *alerga / alergau prin curte. (clasa C) În general, substantivele care au valoare colectivă doar contextual, metaforic se încadrează în clasa C deoarece nu acceptă acordul la plural: (35) a. Au trecut un amar de ani. a'. *A trecut un amar de ani. b. Au sosit o avalanșă de scrisori la redacție. b'. *A sosit o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
termeni ai sintagmei pseudopartitive, pentru că semantica lor le permite acest lucru; aceste predicate se pot aplica unui ansamblu de entități sau fiecărei entități din componența ansamblului. Acordul depinde de preferința vorbitorului și poate fi influențat de atracție sau de pertinența contextuală a unuia dintre cei doi termeni: (108) a. O grămadă de cireșe a căzut / au căzut pe jos. b. O cutie de bomboane a fost expirată / au fost expirate. c. O armată de furnici a invadat / au invadat cabana. d.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
două posibilități: a) utilizarea unei forme nemarcate, așa cum se întâmplă în franceză, unde este utilizat masculinul; b) alegerea genului unuia dintre cele două nominale, pe baza unei proeminențe pragmatice sau semantice (vorbitorii au liberă alegere, fiind influențați de diverși factori contextuali), așa cum se întâmplă în română (vezi mai jos): (149) a. Un munte de femeie a fost transportată / *transportat cu ambulanța la spital. b. O bijuterie de automobil a fost expus / expusă de Renault la Salonul auto de la București. Vișan (2004
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
al răspândirii, unele asocieri sunt general acceptate ca formând un bloc semantic: (46) a. punctul și virgula - un semn de punctuație; b. limba și literatura română - o materie școlară; c. secera și ciocanul - un simbol al comunismului. Alte asocieri sunt contextuale, supuse aprecierii subiective a locutorului. Din punct de vedere semantic, blocurile semantice se pot împărți în mai multe subclase: (a) Conjuncția și leagă nominale care denumesc două părți ale unui singur referent: punct și virgulă (substantivele pot funcționa și independent
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
coordonate, dar în unele dintre exemplele atestate de mai sus, substantivele sunt concrete: Harghita și Covasna, Antena 1 și Antena 3, vântul [...] și grindina, seceta și canicula, ploaia și ceța, glonțul și arma. În concluzie, unele coordonări de substantive sunt contextuale, depind de asocierile mentale pe care le fac vorbitorii la un moment dat, altele sunt generalizate. În registrul oral spontan, exemplele sunt mai frecvente. Conjuncția și leagă două elemente între care există o anumită apropiere semantică, care formează o unitate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cf. Mallinson, 1984 și Windisch, 1973). O problemă pe care o ridică această ipoteză este legată de modul în care substantivele sunt reprezentate în lexicon. În timp ce genul este o trăsătură fixă a substantivelor, prezentă în lexicon, numărul este o trăsătură contextuală. Dacă genul este întotdeauna fix, ar trebui să avem două intrări în lexicon pentru fiecare substantiv neutru: una +sg. +masc., cealaltă +pl. +fem. Acest lucru nu este de dorit, din mai multe motive. Un prim argument ar fi că este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
primul chestionar, datorită importanței acestui concept. Nevoia de a retesta unele combinații folosind alte cuvinte ne arată că rezultatele pot fi influențate și de alegerile lexicale (importanța conceptului introdus de unul dintre termenii coordonați). Probabil că și relevanța pragmatică sau contextuală a fiecărui termen poate juca un rol. Testele utilizate pot fi consultate în Anexă. Conform regulilor gramaticale, dacă ambii termeni sunt de același gen, adjectivul predicativ se va acorda la acel gen. S-a semnalat însă că uneori două substantive
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
je este suficient pentru a exprima subiectul, pronumele moi are rol emfatic. b. Credo che il tuo libro, loro lo apprezzerebbero molto. (italiana standard) - cliticul dublează un topic care a fost mutat la periferia stângă a propoziției. Existența unor restricții contextuale (semantice sau pragmatice) arată că elementul clitic are valoare pronominală. Dacă elementul clitic își pierde valoarea stilistică sau semantică, cu timpul, prin utilizarea îndelungată și frecventă, el poate să fie folosit în tot mai multe contexte și, în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Argumente împotriva interpretării dublării clitice ca acord Se pot aduce mai multe argumente contra ipotezei că cliticele de dublare marchează acordul verb - complement: (i) DC este opțională în unele contexte, obligatorie în altele. Or, fenomenele de acord nu sunt opționale, contextuale, limitate la anumite tipuri de nominale (prin contrast, prezența acordului dintre subiect și predicat nu depinde de tipul de subiect). (ii) Acordul canonic este generalizat și servește la marcarea relației sintactice dintre argument și verbul-predicat, prin trăsăturile phi. Așadar, acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
limba română referitoare la analizarea cliticelor de dublare drept mărci de acord. Concluziile sunt că există mai multe contraargumente împotriva acestei ipoteze: (i) dublarea clitică este opțională în unele contexte, obligatorie în altele. Or, fenomenele de acord nu sunt opționale, contextuale, limitate la anumite tipuri de nominale (prin contrast, prezența acordului dintre subiect și predicat nu depinde de tipul de subiect); (ii) acordul canonic este generalizat și servește la marcarea relației sintactice dintre argument și verbul-predicat, prin trăsăturile phi. Așadar, acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dacă se face o pauză înainte de sintagma coordonată, aceasta fiind interpretată ca o apoziție, nu ca un subiect postverbal: Este un cuplu frumos, Ion și Maria. 95 Predicatele reciproce pot fi verbe (intrinsec reciproce - a se asemăna, a coexista - sau contextual reciproce - a se saluta, a-și zâmbi), adjective (intrinsec reciproce - adiacent, asemănător, coexistent, concomitent, paralel sau contextual reciproce - drag, înțelegător, prietenos), adverbe (aidoma, aproape, asemenea) sau substantive (frate, cumnat, coleg). În lingvistica engleză, acest tip de predicate sunt numite simetrice
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
subiect postverbal: Este un cuplu frumos, Ion și Maria. 95 Predicatele reciproce pot fi verbe (intrinsec reciproce - a se asemăna, a coexista - sau contextual reciproce - a se saluta, a-și zâmbi), adjective (intrinsec reciproce - adiacent, asemănător, coexistent, concomitent, paralel sau contextual reciproce - drag, înțelegător, prietenos), adverbe (aidoma, aproape, asemenea) sau substantive (frate, cumnat, coleg). În lingvistica engleză, acest tip de predicate sunt numite simetrice (având același sens indiferent de ordinea argumentelor, însă cu diferențe de structurare a informației în funcție de topică, cf.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Ion și Maria s-au salutat (acest exemplu fiind ambiguu, cu două lecturi posibile: reciprocă și non-reciprocă). În GALR (II: 163-164), verbele simetrice sunt doar verbele intrinsec reciproce (tipul a se înrudi, nu și tipul a (se) saluta, care este contextual reciproc). 96 Observația este valabilă și pentru sintagmele coordonate cu alte funcții decât cea de subiect: (i) Am deschis fereastra și ușa. - sunt două evenimente "deschidere" pentru că nu au fost deschise amândouă în același timp. (ii) Ministrul de Externe s-
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
articol, fără determinanți), substantivele intră în relație cu foarte puține verbe, în primul rând cu cele ale existenței. Regula, fermă, cere punerea predicatului la singular." (p. 100). 102 Trăsăturile +concret, +numărabil etc. sunt inerente, spre deosebire de +proprietate, +individ, care sunt trăsături contextuale, depinzând de folosirea (ne)articulată sau de tipul de eveniment/predicație cu care sunt puse în relație. 103 La acest subpunct se dau câteva exemple cu topica VSO (În lume-i veselie, amor, sperare, viață - V. Alecsandri; Era și aur
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
figura decât în construcții tranzitive sau decât în construcții intranzitive. Rousseau (1998: 85) se întreabă dacă faptul că numeroase verbe sunt înregistrate atât ca tranzitive, cât și ca intranzitive (chanter 'a cânta', courir 'a alerga') este o problemă de uz contextual sau are o semnificație mai profundă. Pornind de la această situație − tranzitivitatea are un rol diferit în diverse limbi și în privința fiecărei unități verbale în parte − voi prezenta, în continuare, tipurile de definiții date tranzitivității și gradul de acoperire a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
comportamentul oscilant al unor unități verbale, precum și condițiile de trecere dintr-o clasă în alta. Deși observația decurge din prezentarea subclaselor semantice de verbe inacuzative și a trecerilor între acestea, trebuie reținut de la început că inacuzativitatea este o trăsătură adesea contextuală, un verb care are comportament inacuzativ într-un context putându-se încadra în clasa inergativelor în altul. 3.3.2.1. Schimbare de stare: ● reflexive: a se abțigui, a se cloci, a se înnora, a se înstela, a se părăgini
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
asuda, a curge, a exploda, a izvorî, a transpira, a țâșni (primare); a picura (derivat). Am considerat ca fiind esențială pentru această subclasă semantică de verbe informația semantică [emisie involuntară de sunete, miros, substanțe]. Verbele din această subclasă pot exprima, contextual, mișcarea direcționată. Primul exemplu din perechile de mai jos ilustrează valoarea semantică "emisie de...", iar cel de al doilea, pe cea de "mișcare direcționată": (a) Apa se infiltrează în pereții casei și distruge tencuiala Deși inundația s-a produs la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
semantice, o posibilitate sistematică constituind-o migrarea din clasa verbelor de schimbare de stare în cea a verbelor care descriu o configurație spațială. Ideea mai generală care derivă din această prezentare este că inacuzativitatea este, în mare măsură, o trăsătură contextuală, sensul de dicționar al verbului fiind, în multe cazuri, insuficient pentru a caracteriza un verb ca fiind inacuzativ sau inergativ. Recapitulare statistică: reflexiv/ nereflexiv primar/ derivat schimbare de stare configurație spațială mișcare direcționată existență, apariție, dispariție emisie de sunete, miros
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de gen și număr numai pentru S și O. Topica e, în general, liberă. Cel mai frecvent, subiectul precedă verbul. Subiect obligatoriu, nemarcat, cu posibilități combinatorii speciale. Predicatul poate avea oricâți subordonați, dar e neorientat față de aceștia. Orientarea este strict contextuală. Prezența agentului (al doilea subordonat al verbului, întotdeauna marcat, la unul dintre cazurile instrumental, superisiv, dativ, locativ) clarifică rolul și funcția gramaticală a primului argument (subiectul nemarcat). Două valori ale verbului a fi: verb copulativ, marcând un raport de echivalență
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
său este strîns legat de relația actuală în curs între A și B, și determinată de ea"70. Se cuvine deci să studiem direct comunicarea unui individ cu anturajul său. Cauzele sînt puțin importante, efectele fundamentale. Simptomul este fructul interacțiunii contextuale, mai mult decît rezultatul forțelor intrapsihice presupuse. Se înțelege atunci că terapia este mai scurtă decît în psihanaliza clasică, concizia ei poate chiar să fie recomandată sistematic în anumite cazuri. Vom vedea mai tîrziu folosirea ei de către Ehrard și Shaw
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
poate zbura într-o zi cu condiția de a-și schimba mentalitatea de covor. Este invocat sufletul lui J.F. Kennedy: "Asta poate fi făcut"126. S-a înțeles: revoluția mondială este în desfășurare. Baza sa: San Francisco. Doctrina sa: terapia contextuală. Profetul său: Ehrard. Modelul lumii nu se găsește numai în tehnologiile de la Silicon Valley. Se află în spiritul istoric din nou încarnat. Broșura Mao Este vorba de o mică broșură, de tip Mao, redactată de Ehrard și difuzată într-un
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ori ele vor mai degrabă să explice diversitatea socială. "Ceea ce e adevărat de o parte a Pirineilor nu e adevărat și de partea cealaltă", scria Montaigne, un fin comparatist, acum patru secole. În științele sociale adevărul nu este universal, ci contextual. Specialiștii din științele sociale nu fac invenții și rar fac descoperiri. Ei observă regularități (corelații) și excepții (anomalii). Tocmai de aceea, așa cum au subliniat John Stuart Mill și Durkheim, cea mai imaginativă și cea mai penetrantă metodă din științele sociale
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
corelații) și excepții (anomalii). Tocmai de aceea, așa cum au subliniat John Stuart Mill și Durkheim, cea mai imaginativă și cea mai penetrantă metodă din științele sociale este metoda comparată, care este cel mai bun succedaneu pentru experimentare. Fenomenele sociale fiind contextuale, generalizările paradigmatice din știința politică, din sociologie, antropologie, psihologie socială sau economie par etnocentrice și falacioase. Cei mai mulți dintre cei care folosesc cuvântul "paradigmă" îl aplică unui anumit domeniu și nu întregii discipline. De exemplu, explicația elitistă este considerată de unii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
mică minoritate: 8%25. Pentru comparatiști termenul pune o problemă de identitate. Dacă progresul științific s-ar realiza într-adevăr prin salturi paradigmatice uniforme și universale, legitimitatea cercetării comparate ar fi pusă în cauză, pentru că n-ar exista diversitate, pluralitate contextuală și evoluție. Dar n-avem de ce ne teme. Putem număra pe degetele de la o mână adevărurile absolute din științele sociale. Iată unul dintre ele: toate societățile sunt stratificate, deoarece n-a fost descoperită nicio societate plată. Dar gradul de inegalitate
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
continue un lucru născut din eforturile acumulate de generațiile precedente... Sunt conștient că nu sunt decât o verigă din lungul lanț al cercetătorilor"26. Capitolul 2 Cincisprezece strategii în sociologia comparată Introducere Nu există discipline precum chimia comparată sau fizica contextuală. În științele naturii, lanțul cauzal este identic peste tot. În fizica experimentală sau în chimie, descoperirile au o validitate universală. Dimpotrivă, în științele sociale, din cauza diversității și a schizofreniei societăților umane, ele sunt contextuale și relativiste. Acest lucru este valabil
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]