2,276 matches
-
lui Hegel, "producerea" și "reproducerea vieții" constituie un proces dialectic 139. Oricum, ar fi în folosul regimului politic să nu intre în coliziune frontală cu societatea, cu diverșii ei indivizi. Iluzia că disputa dintre oameni, seriile umane de opoziții și contrarii sunt producătoare de mai bine, conform formulei hegeliene (teză-antiteză-sinteză), nu ne-a adus decât în pragul unui faliment moral, de gândire și de politică globală. Din perspectiva politicului, secolul XX ar fi util să-l privim ca pe o dialectică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și de politică globală. Din perspectiva politicului, secolul XX ar fi util să-l privim ca pe o dialectică globală între comunism și liberalism. Dialectica își găsește finitudinea în reformarea unui proces de civilizație rămas nereformat: capitalismul. Nu opozițiile și contrariile creează progresul uman, ci o serie de invenții, descoperiri științifice, idei originale și inovații tehnice care, de altfel, merg mână-în-mână una cu cealaltă, se află într-o complementaritate de gândire și de acțiune. Nu știu în ce măsură gânditori ce au creat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la o critică a puterii în toate formele ei de manifestare și la a vedea în eveniment "un raport de forțe care se inversează, o putere confiscată, un vocabular reluat și întors împotriva utilizatorilor lui..."199. Tehnica opozițiilor și a contrariilor, a cunoașterii ca sabie cu două tăișuri îl aduce pe Foucault într-o concepție dialectică despre trecut și istorie. Nu sunt de acord cu Foucault atunci când se pronunță pentru o istorie vehement opusă față de puterea politică, văzând peste tot în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fatalitatea, viceversa, amorul fără glorie, angel radios, propensiunea belicoasă... lesne reversibilă (firește că în:) opusul ei. "Republicanii" de la Ploiești și de aiurea, "boborul", rromânii verzi, revoluția, reacțiunea, dar și Piața Independenții ca etern reper al schimbării de umoare, al concilierii contrariilor au devenit, vai, emblemele liber consimțite ale imaginii despre sine a românilor. Nu este acesta un (vechi) malentendu ? Actualitatea lui Caragiale este de căutat, sîntem convinși, în rezistența geniului său, de speță comică, la eroziunea de orice fel. Și aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
diplomat, teolog, istoric, geograf, traducător) s-au risipit în afara patriei, din cauza intrigilor politice. El calcă liber și necomplexat peste granițele realităților și imperiilor, purtînd cu sine instrumentele sigure ale cunoașterii: spiritul și limbile clasice." (3) Ca o metaforă a reunirii contrariilor în mintea înțeleptului, concordia discors, a citirii-împreună, întîlnirea celor două lumi, Occident-Orient, îi va mai fi rezervată Spătarului, prin destin. Călătoria în China leagă, în aceeași persoană a gînditorului, granițele extreme ale Orientului (Imperiul rus și ancestralul Kitai) cu Occidentul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
În timpul unei întâlniri misterioase, între lumea de sus și lumea de jos, între concret și abstract, se transmite o stare euforică exprimată prin versul "te-ai dumicat în mine vaporos". În poezia Morgenstimmung erosul este înțeles ca o atracție a contrariilor: "Eu veneam de sus, tu veneai de jos/ Tu soseai din vieți, eu veneam din morți". În antiteză se află bărbatul și femeia. El, întruparea principiului pasiv, fiul cerului, însetat de absolut, ascet; ea, întrupare a principiului activ, fiica pământului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tinzând spre o sublimare a vieții, spre inițiere și revelație; lumea pare o "temniță în ars, nedemn pământ" (Grup); întruchiparea veșniciei, când apa mării se afla în atingere cu cerul (Timbru); "luceferi marini" coboară "în vale" (Margini de seară); atracția contrariilor "pe un suport de esență dantesc" (Ritmuri pentru nunțile necesare); "roata", termen care se repetă simbolizând "roata vieții"; ciclurile, mișcarea eternă în lumina solară, cercurile împrumutate de la Dante "cimpoiul veșted" e un instrument rudimentar care nu înlesnește artistului să ajungă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rosti, de a transforma cuvintele în obiecte și rostirea în act întemeietor (Daniel Dimitriu). Prin iubire se produce o "deplasare" a limbajului spre structura inițială, androgină a materiei, când Creația nu diferenția masculinul de feminin, lumea nu era despărțită în contrarii; cuvintele corporalizează dorința îndrăgostiților de a recupera unitatea originară a ființei: "Cuvintele se roteau, se roteau între noi/ înainte și înapoi,/ și cu cât te iubeam mai mult, cu atât/ repetau, într-un vârtej aproape văzut,/ structura materiei, de la început
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
condiției umane într-un moment și într-un loc anume din existența să. "În acest caz, condiția umană a singurului om pe care-l cunosc în profunzime: acela din Río de la Plata"31. Conflicte interioare, enigmă, curiozitate, lupta permanentă dintre contrarii rațiune și nebunie, obiectiv și subiectiv, lumina și întuneric sunt cuvinte care ne ajută să-l înțelegem pe Sábato, ex-comunist, ex-matematician și ex-suprarealist, pe Sábato omul și scriitorul. Toate credințele îi sunt zdruncinate extazul față de matematică, fascinația romantismului, convingerile ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la demonologia lui Sábato, uitând că în opera să oroarea se opune, dar se și completează dialectic cu speranță. Forță germinativa a vietii transpare de dincolo de iadul în care coboară personajele sabatiene, dar viața se hrănește mai departe din înseși contrariile ei, pentru că se ridică deasupra calamitaților exterioare și interioare -, reînvie din cenușă și poate că ar putea oricând repeta miracolul genezei. Sábato așează grandoarea și gingășia dincolo de rău, dar și dincoace de el, în momentele de tandra și măruntă fericire
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mod direct, găsim la progenitură anumite caracteristici atât psihice, cât și fizice ale terțului. În mod curios, cele mai surprinzătoare dintre consecințele procreării cu ajutorul terțului sunt cele din domeniul gândirii. Fosta reproducere sexuată ne făcea să gândim totul prin prisma contrariilor. Opunând masculinul și femininul, albul și negrul, marele și micul, greul și ușorul, caldul și frigul etc., credeam că puteam pricepe totul, credeam că putem da seamă de întreaga realitate. Noile generații (generațiile "terțe") au o nouă viziune asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ușorul, caldul și frigul etc., credeam că puteam pricepe totul, credeam că putem da seamă de întreaga realitate. Noile generații (generațiile "terțe") au o nouă viziune asupra lumii, o sensibilitate aparte pentru nuanțe. Puțin prea dezvoltată, poate. A gândi în contrarii este uneori foarte comod, în special când vine vorba de ființele vii. * * * Ființa non-șobolină a fost simplificată, împărțită în două mari categorii. Pe de o parte, există speciile alimentare, închise, îngrășate în clădiri imense, ascunse vederii noastre, și, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de vedere al corectitudinii și incorectitudinii" 35. Într-o judecata, cuvântul "om" este substantiv, subiectul vizează genul, ca totalitate de lucruri individuale, predicatul se referă la general, ca însușire, iar copula înregistrează pe plan logic unitatea reală dintre aceste doua contrarii ale oricărei entități. 34 H.Wald, op.citată , p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca operație logică,constă în actul de raportare a generalului la individual, esența judecății, ca formă logică, rezidă în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
gândirea ca într-un raționament să folosească fiecare noțiune într unul și același înțeles. Această lege reflectă, prin conținutul ei cognitiv, faptul că un lucru nu este numai contradicție între individual și general, ci și unitatea, relativ stabilă, a acestor contrarii. Formula ei este: „A este A” 49. Legea non-contradicției nu este altceva decât formula negativa a legii identității. Ea interzice gândirii să atribuie aceluiași subiect, in același timp și sub același raport doua predicate opuse. Formula ei este: „A . A
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
de vedere al corectitudinii și incorectitudinii" 35. Într-o judecata, cuvântul "om" este substantiv, subiectul vizează genul, ca totalitate de lucruri individuale, predicatul se referă la general, ca însușire, iar copula înregistrează pe plan logic unitatea reală dintre aceste doua contrarii ale oricărei entități. 34 H.Wald, op.citată , p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca operație logică,constă în actul de raportare a generalului la individual, esența judecății, ca formă logică, rezidă în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
gândirea ca într-un raționament să folosească fiecare noțiune într unul și același înțeles. Această lege reflectă, prin conținutul ei cognitiv, faptul că un lucru nu este numai contradicție între individual și general, ci și unitatea, relativ stabilă, a acestor contrarii. Formula ei este: „A este A” 49. Legea non-contradicției nu este altceva decât formula negativa a legii identității. Ea interzice gândirii să atribuie aceluiași subiect, in același timp și sub același raport doua predicate opuse. Formula ei este: „A . A
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
la o cale de exprimare extra-conștientă: imaginea simbolică".7 La vechii greci, de exemplu, simbolul divinității avea o dublă față: solară, cu referire precisă la Zeus, și nocturnă, cu trimitere la Hades, în joc ar fi acel motiv al "coincidenței contrariilor" despre care a scris pagini admirabile Mircea Eliade. Numai că Paul Diel îl interpretează cu totul diferit. Mai exact, unitatea solar-nocturn ar simboliza "legea supraconștientă a armoniei și legea subconștientă a dizarmoniei"8 împreună, prin jocul lor neprevăzut, cele două
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe baza unei relații progresive simbol cu valoare numinoasă Sine Individuație, Sinele are poziția centrală și rolul decisiv. Este motivul pentru care Gilbert Durand îl va asemăna cu însăși umbra lui Dumnezeu: "Sinele este totalizarea, suprema armonie și sens a contrariilor străbătute de-a lungul procesului psihic; el nu este desigur Dumnezeu, dar reluând o vorbă a lui Souriau care ne duce într-o enanțiodromie fără sfârșit este "umbra", golul lui."77 Interesantă aici este nu doar asemănarea cu "Dumnezeul imperfect
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
următoare în abisurile ei mitologice, se înțelege că șarpele și poetul sunt înfrățiți întru destin: pentru ambii, apropierea crepusculului este echivalentă cu preludiul morții. Accepția mitică impune conotația: jertfă prin sacrificiu. Puterea acestui animal este misterioasă și reprezintă rezolvarea conflictului contrariilor. Stranie și complexă legătură cu titlul conferinței care încheie și încununează, asemenea unei "ore astrale a omenirii" întregul roman: Soarele care moare! Floarea de lotus, simbol al apei adânci în care oricine își vede chipul, devine martoră a oglindirii celor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pp. 391-393 autorul francez glosează pe marginea echivocului din retorica "darului", deopotrivă insidios și funest în mitul lui Theut, povestit de către Socrate, la finalul dialogului "Phaidros". Chiar termenul "Pharmakon" exemplifică ceea ce Derrida consideră diferență, adică nu un simplu cuplu de contrarii, ci mediul originar al diferențelor. 173 Cf. Mircea Eliade, Comentarii la Legenda Meșterului Manole, în ediția citată, p. 422 174 Camil Petrescu, Parafă... în vol. Patul lui Procust, ediția citată, p. 299 175 G. Sonneson, That There Are Many Kinds
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
întocmai definesc gradul de integrare a individului în cadrul colectivității respective. La o primă vedere, toate acestea ar fi valabile doar pentru "normele sociale"9. În realitate, putem vorbi aici despre normalitate din toate punctele de vedere. Despre o medie a contrariilor. Iată cum este tratat subiectul din punctul de vedere al psihologiei transversale: "În general, se acceptă că norma este dată de o medie a contrariilor și cred că nu am întâlnit în literatura de specialitate o definiție mai exactă a
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
realitate, putem vorbi aici despre normalitate din toate punctele de vedere. Despre o medie a contrariilor. Iată cum este tratat subiectul din punctul de vedere al psihologiei transversale: "În general, se acceptă că norma este dată de o medie a contrariilor și cred că nu am întâlnit în literatura de specialitate o definiție mai exactă a normalului". (Termenul, cu toate implicațiile sale, astfel definit, ar putea oferi subiect de analiză nu numai psihiatrilor și psihologilor, dar și foarte multor altor domenii
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
apreciată această structură în cadrul evoluției genetice și în raport cu mediul. Din această evaluare cvadruplă simptomatică, structurală, genetică și de mediu decurge întregul demers pedopsihiatric 11". Imperativele acestea sunt la fel de valabile și pentru defectolog (defectologul practician.) Normalitatea (norma) este o medie a contrariilor. Însă, vorbind despre normă, mai trebuie evidențiat un element extrem de important: oricine poate fi normal din foarte multe puncte de vedere și deficient din altele. Mai mult: cineva poate, alături de o deficiență sau chiar de un handicap, să aibă calități
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ce va recomanda măsurile programului de (re)inserție socială. Echipa se va forma în funcție de cerințele fiecărui caz. Capitolul X Bolnavii psihici Pentru a putea vorbi despre bolnavii psihici va trebui să acceptăm că normalul nu reprezintă decât o medie a contrariilor și că doar depărtarea majoră de această medie se încadrează în patologic. Acceptând acest lucru, acceptăm, implicit, că între indivizi există deosebiri, deosebiri care ne fac să fim diferiți între noi. Faptul că nimeni nu este nici clona psihică și
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
pe lectură (articolele de fond și reportajele "à la carte" aveau efectul unui somnifer puternic) și atacă partea "specială" a unui număr din "Opinia studențească". E partea unde se evidențiază "de la prima lectură, o astfel de ținută stilistică, alte preocupări (contrarii, uneori negativiste), altă manieră 143" își spuse psihiatrul și pe măsură ce citea, se și vedea navigând prin creierele celor ce scriseseră, surprinzând canalele ascunse prin care comunicau cei care întocmeau revista. Deodată sări ca ars, căută trusa de creioane colorate 144
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]