4,302 matches
-
lege și de har, care îl pasionează și care pregătesc ulterioara luare de poziție împotriva pelagienilor. însă, spre deosebire de ceea ce s-a întîmplat de obicei în cazul altor persoane cu autoritate care au corespondat, acest schimb de idei despre unele probleme controversate nu i-a făcut pe Simplicianus și Augustin să se împrietenească și nici să schimbe prea multe scrisori între ei. Augustin recurge la quaestiones și altă dată. în jurul anului 400 scrie întrebări despre Evanghelii (Quaestiones Evangeliorum) și cele Șaisprezece întrebări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o sută de ani înainte între adepții lui Nestorie și cei ai lui Eutihie. Liberatus făcuse parte dintr-o misiune trimisă în 535 de Biserica din Cartagina la Biserica Romei cu scopul de a ajunge la unele clarificări în privința punctelor controversate ale problemei. Ulterior, el l-a însoțit pe episcopul Reparatus din Cartagina la Constantinopol și la Alexandria, și grație acelei călătorii a putut să adune, el, un occidental, chiar în locul unde se născuse controversa monofizită și nestoriană, documentele care i-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lume! Frumoasă distincție! Râvnit trofeu! Dar pe ce criterii am putea alege cel mai frumos oraș din lume? Cel mai vizitat? Cel mai bogat în spații verzi? Orașul cu cele mai multe muzee sau capodopere arhitectonice? Orașul cu cea mai îndelungată sau controversată istorie? Pe cât de multe, pe atât de diferite toate criteriile de selecție... Nu aș vrea să fiu eu cea care să va impună aceste criterii! Aș vrea că fiecare dintre voi, cei ce citiți rândurile mele, cititorii, să va alegeți
CEL MAI FRUMOS ORAȘ DIN LUME!! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381295_a_382624]
-
mingii cu mâna (Colegiul din Rugby) și cei care pretindeau purtarea mingii cu piciorul (Colegiul din Eton) - devin în anul 1836 tot mai aprinse, având drept rezultat final formarea la Colegiul din Eton a embrionului regulii vitale și atât de controversate a fotbalului: off-side rule regula ofsaidului), denumită atunci sneaking (furișatul !) prin care plasarea unui jucător în spatele apărătorilor adverși pentru a primi mingea era condamnată ca fiind nesportivă. Primul Club Universitar de Fotbal apare în anul 1846, fiind format din foști
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
mai ales ultimele o sută de versuri. Comentariul nostru se conformează scopului cu mult mai modest impus de subiectul tratat. Ne propunem, în cele ce urmează, să urmărim variațiile și sensul mitului Anticristului, încercând să găsim o explicație plauzibilă problemei controversate a celor „doi anticriști”. Remarcăm cu surprindere, întâi de toate, complicitatea, simpatia și încrederea care există între Nero și senat. Acestea contrazic în mod flagrant informațiile pe care le avem despre Nero‑personaj istoric, aflat, de la un anumit moment, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bătrânul Arnobiu, convertit la creștinism la aproape șaizeci de ani, autor al unei apologii, Contra nationes, care dovedește o cunoaștere destul de confuză și imprecisă a noii sale religii. Dioclețian îl trimite pe Lactanțiu să studieze retorica la Nicomidia. Printre problemele controversate se numără și cele legate de data și locul convertirii sale la creștinism: Africa sau Bitinia? Unii cercetători asociază convertirea cu sărăcia în care se afla la un moment dat, în cetatea imperială. În tot cazul, el era deja creștin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sine însuși”, fără vreun intermediar uman. Chiril se ferește să ofere vreo informație „biografică”, oricât de nesemnificativă, asupra personajului său. . Din pricina curentului montanist, Bisericile din Asia Mică nu vedeau cu ochi buni Apocalipsa lui Ioan, a cărei paternitate era permanent controversată (îi fusese atribuită chiar și lui Cerint, adversarul lui Ioan). Am discutat deja despre metamorfozele acestei cărți în capitolul consacrat lui Irineu al Lyonului. Apocalipsa nu figurează în canonul acceptat de Eusebiu, care se face ecoul hotărârilor sinodului de la Niceea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în capitolul consacrat lui Irineu al Lyonului. Apocalipsa nu figurează în canonul acceptat de Eusebiu, care se face ecoul hotărârilor sinodului de la Niceea. În H.E. III, 25, 1‑7, el vorbește de trei tipuri de texte: homologoumena (unanim acceptate), antilegoumena (controversate) și notha (necanonice). Canonul Noului Testament, prezentat de acesta împăratului Constantin, nu cuprinde Apocalipsa; ea este totuși enumerată printre homologoumena. Se pare că el a fost influențat în această privință de Lucian al Antiohiei care nu admitea canonicitatea Apocalipsei și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și-a propus, chiar prin actul de constituire, „stimularea și, pe cât posibil, organizarea cercetărilor, gruparea și stabilirea de contacte între un număr cât mai mare de savanți care se interesează de problemele limbii române, luarea de poziții normative în chestiunile controversate, editarea unei reviste periodice și a altor publicații”, cu un caracter filologic mult mai larg cultural decât cel strict lingvistic. Revista „România Orientalis” trebuia să apară în anul următor în Belgia, pe lângă Centrul de Studii Istorice și Lingvistice Române de la
SOCIETATEA DE FILOLOGIE ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289748_a_291077]
-
sunt alcătuite ca suite de prospecțiuni din unghiuri diferite, identificări, revizuiri, proiecții, ipoteze, încercări de clasificare tipologică și ordonare cronologică, având mereu în atenție nivelul actual, teoretic și aplicat, al interpretării critice. Preponderent analitice, studiile reconstituie traseul receptării unor opere controversate, urmăresc metamorfozele în timp ale unor linii tematice, schițează aria și profunzimea unor influențe etc., argumentând vocația lui S. pentru istoria literară. Incursiuni în literatura actuală este schița unui asemenea proiect de istorie a literaturii române contemporane, cuprinzând „numai incursiuni
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
propria identitate cu identitatea cuplului din care face parte. Aceasta reprezintă un plus de imagine socială și de valoare morală. Bătrânețea este ultima vârstă a persoanei. Ultima etapă de metamorfoză a Eului individual. Ea a fost una dintre cele mai controversate teme din toate timpurile. Imaginile bătrâneții au suferit cele mai multe mutații În decursul istoriei civilizației, În raport cu punctul de vedere din care au fost considerate. Trecând Însă dincolo de atitudinile subiective de a vedea bătrânețea și bătrânul, trebuie să acceptăm că, mai mult
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cod, București, 1999 (în colaborare cu Ioana Stanciu); Susan Sontag, Boala ca metaforă, Cluj-Napoca, 1995; Leonard W. Taylor, Regele aurului și Regina Maria, București, 1996. Repere bibliografice: Mircea Popa, „Progresii”, TR, 1972, 39; Zaciu, Colaje, 127-136; Al. Andriescu, O disciplină controversată: retorica, CRC, 1976, 33; Doina Uricariu, Tradiția modernității, LCF, 1976, 38; Eugen Todoran, „Retorica literară românească”, O, 1976, 40; Mihai Dinu Gheorghiu, „Retorica literară românească”, RL, 1977, 4; Radu G. Țeposu, „Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei”, CNT, 1978, 51; Iorgulescu, Scriitori
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
opera, bibliografia Coșbuc, realizată în 1965 în colaborare cu Ioan Domșa (una dintre primele de acest gen apărute la noi), cercetarea comparată a poeziei constituie un corpus de lucrări temeinice. Istoricul literar investighează momentele biografiei lui Coșbuc, insistând asupra chestiunilor controversate (etapele formației intelectuale și universul lecturilor, activitatea publicistică și de traducător, manuscrisele etc.), fără a rămâne în perimetrul strict factologic. Materialul documentar este valorificat și cu instrumentele criticului ori ale comparatistului. S. corectează argumentat afirmația lui Titu Maiorescu despre Coșbuc
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
fost o vreme preceptorul copiilor boierului Gavril Costache din Lungani, unde locuia și una din fiicele lui Grigore Ureche, care i-ar fi putut încredința manuscrisele tatălui. Contribuția lui S.D. la constituirea formei cunoscute a Letopisețului Țării Moldovei este foarte controversată. Deși o mărturie contemporană îl apreciază ca pe un om cu „neștiință și minte puțină”, iar cărturarii și cronicarii deceniilor următoare au criticat vehement imixtiunile sale în textul lui Ureche, unii editori și cercetători din prima jumătate a secolului al
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
relațiile dintre instituțiile statului, boala mintală și regimul social al bolnavilor psihic. Problema a preocupat o serie de specialiști și a dat naștere la numeroase discuții (J. Lemoine, Ph. Rappard etc.). Chestiunea este deosebit de importantă și aduce în discuție aspecte controversate și aparent insolvabile. Ph. Rappard afirmă că „psihiatria trimite la politică și politica trimite la psihiatrie”. El consideră că structurile social-politice și cele de natură economică exercită o puternică influență asupra personalității și conduitelor umane, în sens patoplastic, imprimând o
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a colonelului Al. I. Cuza. Trendul ascendent al epocii a fost spre finele anului 1861, odată cu recunoașterea unirii administrative pe durata vieții domnitorului, s-a Întărit și modernizat, odată cu domnia, prin Statutul din 1864, traversează un moment neplăcut, dar necesar, controversat Încă În istoriografie, prin abdicarea silită a lui Vodă Cuza și, În fine, se Încheie cu aducerea principelui Carol de HohenzollernSigmaringen și acceptarea dinastiei străine ereditare. După cum se poate Înțelege, Epoca Unirii, a constituirii statului național român modern, cuprinde, din
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Cuza a arătat, și de această dată, că Înțelege să nu se opună intereselor superioare ale poporului său. Nu vom insista asupra felului În care domnitorul a fost Înlăturat, pentru că faptele sunt cunoscute, iar evenimentul În sine e Încă destul de controversat În literatura de specialitate. Al. I. Cuza dovedise, Într-o societate românească În plină transformare, destulă probitate, mult tact politic, o Înțelegere exactă a lucrurilor, inteligență și mult patriotism. Înlăturarea lui, având În vedere contextul intern și internațional, chiar printr-
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
la un moment dat să opteze pentru dramaturgie. Piesa de debut Călătorie-n întuneric, publicată de Ț. în 1943, distinsă cu Marele Premiu al Teatrului Național din București, se joacă sub pseudonimul Nicolae Bucur și are parte de o receptare controversată: dacă N. Carandino o respinge vehement, considerând-o vulgară și fără valoare, Dan Petrașincu o apreciază pentru faptul că e lipsită de orice sentimentalism feminin, „virilă” chiar, creație a unui spirit capabil să se miște alert în lumea ideilor. Din
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
rang de disciplină științifică, așa cum atestă și un masiv volum din 1936. Conduce revista „Convorbiri literare” în perioada 1924-1939, este ales membru corespondent al Academiei Române în 1938, fiind susținut de I. Al. Brătescu-Voinești. Este adevărat că întreaga lui personalitate rămâne controversată, în urma veșnicelor polemici cu mari personalități, între care George Murnu, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga. Într-o altă dispută, cu E. Lovinescu, în jurul romanului Mite, acuzațiile de incompetență istorico-literară aduse de critic nu acoperă miza controversei, ,,incriminatul” fiind un familiar al
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
1946 cu romanul Ioan din Marghita, ficțiune lipsită de orice valoare literară. Mai e prezent în „Contemporanul”, „Scânteia”, „Albina”, „Opinia”, „Revue roumaine”, „Steaua”, „Viața românească”, „Utunk”, „Veac nou”, „Călăuza bibliotecarului”, „Gazeta literară”. Paternitatea unora din scrierile lui V., personaj extrem de controversat, stă sub semnul întrebării. De exemplu, romanul Scântei în beznă (1950) s-a presupus că ar fi produsul unui grup redacțional. Cartea, promovată intens în anii 1950-1953, a suportat în scurt timp o avalanșă de critici dure. Subiectul îl constituie
VAIDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
vechi, din secolul al XVII-lea și din prima jumătate al secolului al XVIII-lea. Studiul limbii literare a epocii vechi a culturii naționale l-a condus la reconsiderarea paternității mai multor texte anonime și la determinarea izvoarelor unor lucrări controversate. Astfel, a stabilit că mai multe cărți de popularizare a științei, apărute anonim la Buda între 1812 și 1816, sunt traduceri ale lui Petru Maior; a identificat modelul latin al gramaticii lui Dimitrie Eustatievici Brașoveanul, prima gramatică a limbii române
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
Gh. Șincai; a reconstituit cursul de gramatică a limbii române ținut de Ion Alboteanu la Seminarul de la Socola în 1805; a descoperit o scriere necunoscută a lui Paul Iorgovici și un scriitor român din secolul al XVIII-lea ignorat, autorul controversatului Cuvânt de îngropare a vechiului Ștefan Voievod; i-a atribuit lui Daniil Panoneanul (traducătorul lucrării Îndreptarea legii de la 1652) cea de-a doua traducere integrală a Vechiului Testament efectuată în secolul al XVII-lea și alte traduceri românești de pe la 1650
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
până la relevarea eului rațional creator. O carte de maturitate este Conceptul de originalitate în critica literară românească (1988), care acoperă o perioadă vastă, de la 1800 și Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu până după al doilea război mondial. Abordând contribuții și destine controversate (Lucian Blaga, C. Rădulescu-Motru, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, V. Voiculescu ș.a.), cercetătorul propune o microistorie a esteticii, filosofiei și criticii literare românești dintr-o perspectivă în care apar, după propria expresie, „viziuni complexe și interpretări nuanțate”. Lucrarea este în același
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
monografia dedicată cronicarului (1968), carte căreia i se vor alătura altele, despre Miron Costin (1973, 1995), Grigore Ureche (1979) și Radu Popescu (1987). Pe V. l-au atras cu precădere textele cronicarilor moldoveni, „hățișul” versiunilor și al redacțiilor, descurajant de controversate. A început cu Ion Neculce, căruia cei mai mulți exegeți i-au recunoscut doar harul de povestitor, punându-i la îndoială pregătirea cărturărească. „Subiectul” este cercetat cu o minuție caracteristică tuturor lucrărilor sale. Monografia Ion Neculce era anunțată de câteva studii parțiale
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
Neagoe Basarab. Rezultatele acestor preocupări sunt valorificate mai ales în ediția Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (1970), realizată împreună cu Florica Moisil și G. Mihăilă, ca și în lucrarea Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie. Problemele controversate (1973). În 1996 tipărește în facsimil color manuscrisul versiunii originale slavone a Învățăturilor..., păstrat parțial la Biblioteca Națională din Sofia, transcrierea și traducerea în română aparținând lui G. Mihăilă. Puncte de vedere originale, interpretări noi și date istorico-literare inedite se
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]