15,046 matches
-
ea, ori îmi vestea vreo nenorocire - și era convinsă că am înțeles. Când, în sfârșit, pe la cinci ani, a început să învețe și un alfabet mai simplu, cel latin, copia mereu litere pe toate hârtiile din casă și, pe măsură ce le copia, mi le aducea să le admir. Uneori mă punea la lecție să scriu și eu litere și se purta cu mine exact ca doamna M... cu ea. Din cauza marii noastre prietenii, doamna M... îmi spunea, în glumă, că am "întors
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dată când cineva face o confesiune publică, este cel pe care nu îl confesează. Într-o anumită perioadă din viață (de obicei, din nefericire, într-o perioadă de succes), un om se poate simți în stare să destăinuie că a copiat la examenul final de la universitate sau, chiar, că între douăzeci și doi și douăzeci și patru de ani a fost impotent din punct de vedere sexual, dar aceste confesiuni, galante în sine, nu sunt o garanție că odată, când l-a enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și mi s-a spus la atelier că e un lucrător pe care te poți baza. Dar apoi a descoperit Arta și a Început să picteze În timpul liber și să graveze. Apoi a trimis fiecărui membru al familiei un portret copiat din fotografii. Ai văzut vreunul? Erau catastrofale, Walter. O minte bolnavă și un suflet Înfricoșător au făcut acele picturi. Nu știu cum a făcut, dar prin folosirea culorii a furat culoarea fiecărui subiect. Toată lumea arăta ca un hoit, cu buze negre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
luându-l de mână, de braț, ca și cum era hotărâtă să-i atingă cumva membrele. Îl asigura că făcuse cu mare grijă o copie a manuscrisului. Își făcuse griji ca nu cumva copiatorul să șteargă cerneala și să lase paginile goale. Copiase prima pagină murind de Îngrijorare. „Atât de specială este cerneala pe care o folosiți, ce-ar fi fost dacă se producea vreo reacție. Aș fi murit.“ Dar ieșise minunat. Domnul Widick spusese că era o copie Încântătoare. Și se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dacă nu se vedea decât cerul albastru. Presimțea că vor fi probleme. El Însuși agitat, era sensibil la toate semnele. O altă femeie s-ar fi aprins la față; Angela era albă ca ceara. Vocea senzuală, amuzantă, care poate o copia pe-a lui Tallulah, nu mai reușea să stârnească amuzament. Gâtul Îi ieșea În evidență, arăta umflat, iar sprâncenele șaten deschis, pensate ca niște aripi, se tot ridicau. Din când În când ochii Încercau să caute ajutor. Era, pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui Connolly, Sheba a văzut un catalog de reduceri de la magazinul Harrods. Avea pe copertă o schiță foarte stilizată, făcută în peniță, o femeie cu o capă de blană, cu talia de viespe și cu acea tipică expresie disprețuitoare. Connolly copia desenul la sfârșitul caietului de matematică. Sheba l-a asigurat că nu venea să-l certe, ci doar să vadă ce face. Desenul era foarte bun, a zis ea. Stânjeneala sau poate plăcerea datorată laudei ei l-au făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bun, a zis ea. Stânjeneala sau poate plăcerea datorată laudei ei l-au făcut să se agite pe scaun. (Sheba își amintește cum și-a mișcat capul dintr-o parte în alta „ca un orb“.) — Știi, nu trebuie doar să copiezi desene, a continuat ea. De ce nu desenezi ceva din realitate? Sau chiar din mintea ta? Fața lui Connolly, care pentru moment se îndulcise de plăcere, s-a închis din nou. A ridicat din umeri cu iritare. Sheba a dat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dar, chiar în timp ce făcea asta, a văzut legenda scrisă la picioarele actriței, cu litere întortocheate albastre: Foxy Lady. Se întrebase mereu de unde scosese Connolly expresia asta ciudată, învechită. S-a întristat pentru o clipă, imaginându-și-l în camăruța lui, copiind cu foiță acele litere. Apoi și-a spus că devine prea serioasă și s-a hotărât să se amuze. — Pot? a zis ea, arătând spre pat. S-a dus lângă el și s-a așezat cu un salt vesel, premeditat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tu spui că-i prea ieftin aproapele tău de câte ori iubesc o femeie îi distrug sufletul trupul ei hartă cu punctele slabe mă conduce la ape adâncimă rog chestia asta era dintr-un psalm dar nu toată lumea știe dumnezeu dacă îl copiezi se poartă normal și le dă siguranță nu se mai apără în prezența mea omul cruce de piatră am ochii două felinare roșii atârnate la poartă nimeni nu trece prin mintea lor puțin câte puțin le iau totul deci viitor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o brazdă de iarbă veștejită, Împrejmuită de un gărduleț pînă la genunchi. Totul În jurul meu mi se părea extrem de ciudat, poate și pentru că iarba nu se veștejise uniform. Mă simțeam, pur și simplu, victima unei halucinații. Parcă priveam o infinitate copiată după un șablon. De o parte și de alta a drumului, rînduite În șiruri de cîte șase, se desfășurau o mulțime de clădiri identice, fiecare avînd patru nivele și cîte șase uși pe fiecare nivel. Fațadele clădirilor erau vopsite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
după cărți, ceream cartea fără să mă uit la ea, prefăcându-mă că sunt analfabetă și că m-au trimis frații pentru ei, dacă apăreau talibanii să mă întrebe. Am avut și o revistă socială, scrisă de mână, care era copiată și transmisă de la una la alta. Închide ochii și continuă: - Am avut noroc că unii dintre frații mei nu m-au forțat să mă mărit, deși talibanii țineau o evidență a fetelor nemăritate, altminteri acum nu m-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu număratul în Orient al tratatelor de filosofie, matematici, medicină sau astronomie. Poeții înșiși erau cu mult mai numeroși și novatori, în stil, dar și în conținut. În Andaluzia, de asemenea, gândirea era înfloritoare, iar roadele ei erau cărțile care, copiate cu răbdare, circulau printre cărturari din China până în Extremul Occident. După care a urmat uscăciunea spiritului și a condeiului. Pentru a se apăra împotriva francilor, ideilor și obiceiurilor lor, au făcut din Tradiție o citadelă în care s-au ferecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la talentele fiecăruia. Câteodată, ne pofteau la ei acasă, ca să ne arate biblioteca; unul avea cinci sute de lucrări, altul o mie, un altul mai mult de trei mii, și ne încurajau să ne îngrijim de caligrafie spre a putea copia cărțile cele mai de preț, căci astfel, stăruiau ei, se răspândește știința. Când aveam un răgaz între două cursuri, mergeam până la locul unde poposeau hamalii. Dacă dădeam acolo peste Harun, ne duceam să bem un pahar de lapte prins sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tare, încât mă simțeam incapabil să rostesc cel mai mic cuvânt. Era oare teama? Era oboseala călătoriei? Sau doar apropierea de sultan? Trecând de zidul acela de spahii, n-am perceput decât sclipiri. Mă străduiam să păstrez un mers normal, copiat după acela al pajului care mă preceda, dar mă simțeam gata să mă poticnesc, să mă prăbușesc; mă temeam mai mult decât de orice că mă voi pomeni mut la picioarele cumplitului Selim. Acesta se afla acolo, așezat în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
studenție, să alcătuiesc un album al lor. Îmi dădeam seama, instinctiv, că realitatea devine adevărată, profundă, frumoasă numai dacă o scrii. Intuiam că literatura dă sens vieții. Ficțiunea face lumea coerentă. Că tot talentul unui prozator nu este de a copia realitatea, ci de a-i descoperi contururile ireale, fabuloase. Ireale în sensul de ascunse, nu bazaconiile subconștientului, ale incoerentului. Știam că arta prozatorului este de a ridica giulgiul realului (sună pășunist, dar n-am altceva la îndemână) și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atunci. Știu că i-am povestit cum bibliotecara de la liceul nostru mă ascundea în dosul rafturilor cu cărți și-mi dădea să citesc volume vechi, apărute înainte de război, texte interzise celor de vârsta mea. Atunci am citit Cocoșul negru și copiasem monologul despre bani. „Azvârli un pumn de bani...“ Intuiam de pe atunci, de la 16-17 ani, că n-o să am bani niciodată, dar mă fascinau spusele acelui monolog. M-a întovărășit, de altfel, de-a lungul anilor acel monolog, împreună cu lipsa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aveam, decât mi se dădeau, decât câștigam. Așa am acceptat să trăiesc din lefuri de mizerie, într-o sărăcie de mine aleasă. Acel monolog m-a ferit de umilința lipsei de bani. I-am povestit de acel monolog, cum îl copiasem. A râs, părând atunci interesat de prezența mea. M-a întrebat ce bursă am, dacă îmi trimit ai mei bani de acasă, dacă mai câștig de undeva bani și cum îi cheltuiesc. Ai mei îmi trimiteau 30-40 de lei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el. Elogii de la el către mine. Îmi numără banii. Cu 15 la sută mai puțini. Ieșim pe hol și schimbăm vorbe despre mizeriile intelectuale. Îi dă cu virtuțile mele morale. „Știi ce leafă am?“ „Știu. De calic.“ „Și stau și copiez articole din Învățătorul vâlcean, ca să mai scot un milion să-mi cumpăr medicamente. Copiez pentru colaborările la Gazeta școlilor!“ Întâmplător (?) tocmai terminam de transcris finalul mărturisirilor unui învățător din 1935 care, la pensie, constată ce s-a ales din munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puțini. Ieșim pe hol și schimbăm vorbe despre mizeriile intelectuale. Îi dă cu virtuțile mele morale. „Știi ce leafă am?“ „Știu. De calic.“ „Și stau și copiez articole din Învățătorul vâlcean, ca să mai scot un milion să-mi cumpăr medicamente. Copiez pentru colaborările la Gazeta școlilor!“ Întâmplător (?) tocmai terminam de transcris finalul mărturisirilor unui învățător din 1935 care, la pensie, constată ce s-a ales din munca sa de o viață: „Conștiința îmi spune că pe urma muncii mele, satul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în mine. Carmina etiam gesticulatus - a însoțit gesturile cu mișcări de pantomimă - recheamă dintr-odată (prin ce fulger al jocului) imaginea lui Călinescu (văzută într-un jurnal cinematografic) recitind câteva versuri de-ale sale, apoi imaginea elevului care am fost copiind, într-o seară la lumina lămpii din odaia mea de la țară, poeme din volumul de versuri ale lui G.C. (Lauda lucrurilor) retipărit în 1964-1965, apoi magazinul „Romanța“, de unde am cumpărat trei discuri Electrecord cu vocea lui Călinescu, apoi dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o țigare ne întâlneam pe holul din fața W.C.-ului. Mirosea a urină, aveam senzația că fumăm, ca elevii de odinioară, în closet. Ne apropiam în virtutea acelei banale comuniuni pe care ți-o dă o preocupare comună. Răsfoiam și eu ziare, copiam și eu fel și fel de texte. Așa, treptat-treptat, am aflat că se documenta să-și scrie memoriile. Lua fiecare relatare oficială din presă și căuta să o prezinte în lumina ei adevărată. „Din câte îmi amintesc“, spunea. „Abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-și etaleze plictisul mimând preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale, sunt inițiați în secretele crimelor pasionale, compătimesc cu văduvele și înșelatele din telenovela de la 18.00, au rețete alfabetice de ceaiuri pentru slăbit, copiază recomandări paranormale pentru îngrijirea tenului și aparatul de radio, în surdină, le aduce mereu postul „Romantic“. Cum poți să-i urăști, bănuindu-le atâtea suavități? Cum poți să te enervezi, din deznădejdea zilnică a timpului pierdut, când vezi cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că te aranjez eu... Din punct de vedere sufletesc...” (apucă tocul) Victorița: Ce vrei să mai scrii? Dana: O să scriu că ești o.. .o. .egoistă. Victorița: și eu am să scriu că în orele de română scrii la mate! Și copiezi temele! Dana: Și eu n-am să scriu că ai fugit de la ora de religie ca să te duci să te joci in parc? Victorița: Și tu nu te-ai prefăcut bolnavă pentru că nu învățase-și poezia pentru serbare? Dana (aproape
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Victorița: Și tu nu te-ai prefăcut bolnavă pentru că nu învățase-și poezia pentru serbare? Dana (aproape plângând): Ai fi tu în stare să scrii... asta? Victorița: Dacă scrii de ora de religie! Dana: Nu scriu. Dar nici tu de copiat temele. Victorița: Și n-o să scrii nici de parc? Dana: Nu, dacă ștergi și tu că n-am învățat poezia pentru serbare. Victorița: Dar ștergi și tu că sunt egoistă și că am nasul borcanat. Dana: Și cum să scriu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
aseară până târziu, am încercat în fel și chip, dar nu i-am găsit soluția. SORIN Tu, Victorița, n-ai pe nimeni acasă care să te fi ajutat să rezolvi problema? VICTORIȚA N-am pe nimeni! VALERICA Victorița, vino și copiază problema de pe caietul meu! VICTORIȚA Vreau mai întâi să-mi explici cum ai judecat-o și rezolvat-o, ca să învăț dezlegarea ei. VALERICA Eu nu știu să-ți explic cum este rezolvată, fiindcă mie mi-a rezolvat-o fratele meu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]