2,759 matches
-
Pe măsură ce doctorul aducea căruciorul mai aproape, Virginski nu își putea lua privirea de la ochii care se îl fixau la rândul lor din primul borcan. Primul său impuls a fost să de delimiteze de o asemenea experiență și să nege evidențele copleșitoare. Ceea ce vedea nu avea cum să fie ceea ce părea să fie. Așa ceva nu avea cum să fie un cap de om. Apoi îi văzu gura căscată și părul plutind în substanța chihlimbarie, însă firele de păr și cele din babră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tu. — Săptămâna viitoare plec În Cuba, zise Hines. Ai fost În Cuba, Matthew? — Tocmai m-am Întors de-acolo, răspunse el. Nu-i rău. Oamenii sunt extrem de interesanți, fetele nu-s proaste, ai ce vorbi cu ele. Dar sărăcia e copleșitoare. Cuba, un subiect foarte la modă În New York, un subiect foarte la modă și aici, În L.A. Eterna fascinație pentru fructul interzis. — Știați că, În ciuda sărăciei de-acolo, mortalitatea infantilă din Havana e mult mai mică decât la New York? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o călătorie fără țintă prin Europa. Oare se Întâmpla asta pentru că oamenii deveneau vulnerabili când erau scoși din mediul lor? Pentru că lăsau garda jos? Pentru că le plăcea să se lase purtați de curent? Matthew o privi atunci cu o dorință copleșitoare. Era acolo, În brațele lui, fericită, vibrantă și Înnebunită după el. O duse sus, În dormitor, și făcură dragoste Încă o dată, și Încă o dată, și Încă o dată. Când apuse soarele, erau Încă În patul lui supradimensionat, răvășit. — În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu cine știe ce profunde. Ar fi trebuit să facă un cu totul alt tîrg cu Diavolul. În loc să Îi ceară un an În care să fie liber să caute alternative la viața de acum, ar fi trebuit să Îi ceară un interes copleșitor În ceva. O știință, o pasiune, o problemă care să-l absoarbă complet. Diavolul, Încolăcit confortabil Înlăuntrul capului de elefant, supraveghează camera prin ochii cei mari ai fiarei, prin care se vede, În răstimpuri, strălucirea galbenă a propriilor ochi, zărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vedere. Toate scaunele erau îndreptate spre ecranul uriaș, cu excepția unuia singur. Al lui Ralph. Parcă într-un gest mărunt de revoltă, singurul care-i era permis, acesta își întorsese scaunul spre lumea de-afară. Lui Jack imaginea i se păru copleșitor de grăitoare. — Salutare, Ralph, bătrâne. Jack îi luă mâna într-a lui și i-o strânse cu căldură, uitându-se în ochii strălucitori, lucizi, ai mentorului său. — Ben îți transmite toată dragostea lui. Vine să te vadă mâine. O luminiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încheiat. Se culcă și în odaia sa înfierbîntată pe iarna cea mai geroasă, el gustă ciudata plăcere de a se tolăni gol pe învelitoarea roșie a patului său și de-a urmări — și mai intensă astfel, reveria sa grozavă și copleșitoare”. Personajul — un halucinat desprins parcă din Demonii lui Dostoievski, un anarhist utopic în embrion — este emblematic pentru imaginarul apocaliptic al epocii și, în termeni freudieni, pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cutremurat din cauza senzației de oroare. Pe urmă, a venit tata să mă ia. M-a strîns În brațe și a plîns, dar eu tot nu am reușit să mă manifest În vreun fel. Amorțeala care mă cuprinsese era Încă prea copleșitoare. Tata a făcut tot posibilul să pătreze o atmosferă de familie aproape normală, dar, din moment ce aceasta nu existase niciodată cu adevărat, nu prea știa, săracul, cum trebuia să procedeze. În primele zile, se străduise să pregătească cina și stăteam amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că te-ai oferit. Îți sînt teribil de recunoscătoare și știu că o să faci o treabă minunată. O să te anunț ce-am hotărît, OK? Desigur, răspunde Sally. Scuze, nu am vrut să insist. Știu și eu că e o experiență copleșitoare. Deci, zice ea, aplecîndu-se spre mine vădit interesată, ai idee cum o să arate rochia pe care o s-o porți? — Cum a fost la serviciu? mă Întreabă Dan, cînd mă sună după-masă. — SÎnt complet Înecată În șampanie, rîd eu, luptîndu-mă deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pare să acopere toate prin cîte am trecut de un timp Încoace. SÎnt agitată? Da. Mi-e teamă? Cu siguranță. SÎnt incredibil de stresată? Absolut. Dar entuziasmată? — Poate o să mă crezi nebună, dar Întreaga poveste a atins dimensiuni atît de copleșitoare Încît nu știu dacă am apucat să simt vreun entuziasm În legătură cu ea. În plus, intervine Fran În numele meu, viitoarea soacră a lui Ellie e o ființă oribilă, care Își Înhipuie că e, de fapt, nunta ei. Nu că noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai vagă idee. Mi-am chestionat toate cunoștințele care au copii, ca să aflu dacă au știut și, În cazul că au știut, cum anume au procedat, dar eu, personal, habar n-am. SÎnt zile În care mă trezesc cu sentimentul copleșitor că voi avea un băiat, dar sînt de asemenea zile În care convingerea mea de neclintit este că va fi o fetiță. CÎnd ajung În luna a șaptea, mă lovește instinctul de cuibărire, așa că, dintr-odată, n-aș mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
copii ne invită de obicei la prînz sau la grătare În aer liber, vara. Sau nu ne invită deloc, căci ideea de a socializa și a se ocupa, În același timp, de copii se dovedește a fi peste măsură de copleșitoare pentru ei. Oricum ar fi, oamenii nu mai beau, nu mai dansează și nu se mai distrează la fel de bine și cu aceeași regularitate ca odinioară, iar eu și Dan sîntem ferm hotărîți să schimbăm lucrurile. În special eu. Of, fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vei ține minte lucrul ăsta. Nimic pe lumea asta nu m-ar fi putut pregăti pentru Tom, pentru felul radical În care viața mea s-a schimbat odată cu sosirea lui, după cum nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru sentimentul copleșitor de dragoste pe care-l simt față de această ființă, pe care n-o cunosc decît de cîteva săptămîni. Nu pot dormi noaptea. SÎnt trează fie pentru că Tom plînge și Îi e foame (coborîm Împreună În camera de zi cînd Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
micuța și delicata Fioravanti părea gata să izbucnească În plâns, o trimise afară. Camilla străbătu coridorul - pipăind pereții cu mâinile de teamă să nu-i cadă peste ea. Grăunțe mici și luminoase dansau În razele de soare. Era o tăcere copleșitoare. Prin ușile Închise ale aulelor se strecurau vocile Înăbușite ale elevilor care repetau tabla Înmulțirii. Paznicul Guglielmo, plictisit de moarte, Își bătea capul cu niște cuvinte Încrucișate. Camilla Împinse ușa verde de la baia băieților. Era un miros ca de sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era convins că răspunsul putea fi afirmativ. Dar, odată cu trecerea orelor, convingerea aceea Începea să pălească, iar acum Îi părea că toate acele cuvinte erau doar o ironică, aproape insolentă capitulare În fața realității. Și, dintr-o dată, Îl cuprinse o repulsie copleșitoare față de femeia care Își ciugulea sandvișul În tăcere, pierdută În cine știe ce gânduri - dar și față de Dario și față de el Însuși. În timp ce doamna Buonocore sau Tempesta mușca dintr-un alt sandviș - făcând inutilă acțiunea nesănătoasă a pastilelor de slăbire, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i plăcea, era prea mare și prea goală, cu toate piețele acelea În care te pierzi, cu zidurile acelea Învechite, cu palatele ei părăginite, până și lumina era palidă, Încât părea lipită pe ele de zeci de secole. Un oraș copleșitor, care nu știe să păstreze distanțele, ca o femeie prea exuberantă. Și apoi, indolentă, leneșă, Roma era un oraș fără port și fără fabrici. Ce făceau oamenii la Roma? Din ce trăiau? La terminarea stagiului militar, Antonio voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poate înțelege doar atunci când este găsit. Dar unde? Cufărul trăirilor îl vom deschide când o să merităm cheia adevărată, dezlegarea sinceră. Secretul se afla printre liniile fine ale măștii care prezintă caracterul posesorului. Nu știm ce se află în spatele unui zâmbet copleșitor, nu auzim gândurile asurzitoare ale unei siluete dintr-o mie. Încercăm să o cuprindem cu o singură clipire, însă aceasta își pierde urma printre vorbele și prejudecățile care își trimit ecoul până și în cel mai depărtat colț al acestei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vieții Walt Disney. Atât insula aceea mică, cât și cetatea părăsită sunt apăsate de istoria neagră a coloniei de leproși. Fortificațiile datează din 1578, iar în 1584 acestea au fost reîntărite cu noi construcții. Te apasă liniștea aceea mortuară și copleșitor de multă energie negativă, atât de multă, încât mi s-a făcut rău și am renunțat la ultima parte a vizitei. Mi-am revenit miraculos când am urcat pe puntea vaporului și m-am întors cu spatele spre zidurile cetății
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sfârși, la fel și Curcubeul copilăriei mele. Copilăria are o rețetă unică nescrisă: o rază de soare, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câțiva fulgi de nea , un curcubeu, un câmp înverzit și o mare nesfârșită de un albastru copleșitor. Deodată, aurora ca un arc se ivește pe cer, iar zbuciumul pământului mă trezește din visul meu... O ultimă strigare de lumină, o rază de pasiune și totul se ascunde în umbra nopții! E ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
jandarmeria Își echipase mașina 4x4 luminau drumul și părțile laterale. Lucas rula Încet, În direcția reședinței familiei Le Bihan, cînd mobilul Începu să sune. Răspunse. Un glas de femeie, sugrumat de ceea ce el identifică drept spaimă, se făcu auzit, năvălind copleșitor În interiorul mașinii. - Marie... Marie... Lucas privi ecranul mobilului, care afișa doar un nume: Gwen. - Doamnă Le Bihan? exclamă el, stupefiat. Gwen? Dumneata ești?Alo? Telefonul rămase mut. - Gwen! Răspunde-mi! - Ajutor... Marie... Ajutor... - Unde ești? Răspunde-mi, Dumnezeule! - Plaja... din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu pereți în culori pale și ferestre cu spros ce dau spre grădină. Are cel mai simplu pat pe care l-am văzut în casa asta, mare, pătrat și acoperit cu lenjerie albă gofrată. Mă lupt cu dorința subită și copleșitoare de a mă întinde pe el cu fața în pernă și de a mă scufunda în uitare. Ce drăguț, zic politicoasă. E o cameră foarte frumoasă. — Bine ! Eddie își lovește palmele una de alta. Păi, Samantha, ce s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
răsfăț. Va trebui să faci un efort de două ori mai mare decât până acum. M-ai înțeles ? — Da, zic automat. Mai multe ore. Mai multă muncă. Mai multe nopți târzii. Aproape că simt din nou în spate vechea greutate copleșitoare, ca niște blocuri de beton. Și mai multe, tot mai multe. Mai grele, tot mai grele. — Adică vreau să zic nu, mă trezesc spunând. Nu, nu vreau asta. Nu vreau. Nu pot... e prea mult. Cuvintele îmi ies din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o văd pe Melissa aplecată peste pervaz, privind scena. — Bună, zice. Ai văzut câți ziariști sunt ? — Da. Nu mă pot abține și mă opresc lângă ea, ca să mai arunc o privire. Sunt total demenți. Cred că trebuie să fie destul de copleșitor. Își flutură părul spre spate și își examinează o clipă unghiile. Dar să știi că... dacă vei să vorbim... sunt aici. O clipă am sentimentul că n-am auzit bine. — Ăă... poftim ? — Sunt aici, dacă ai nevoie. Melissa ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
năpădește un puternic atac de panică. Înnebunesc. Pur și simplu, Înnebunesc ! SÎnt prinsă În cutia asta mare și grea, fără putință de scăpare, la kilometri Întregi deasupra solului... Nu pot trece prin chestia asta de una singură. Simt o dorință copleșitoare de a vorbi cu cineva. Cu cineva care să mă liniștească. Cu cineva care să-mi dea sentimentul de siguranță. Connor. Îmi duc instinctiv mîna la mobil, dar, dintr-un pas, stewardesa e lîngă mine. — Din păcate, nu aveți voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de loialitate față de comunitate, nici un pic de dragoste pentru polis, goliți de gratitudine, văduviți de orice rațiune căreia ar merita să‑ți dedici viața. Pentru că, țineți minte, marile pasiuni sunt antinomice. Și marile figuri ale eroismului uman, care se profilează copleșitor deasupra noastră, sunt total diferite de omul de pe stradă, contemporanul nostru „normal”, comun. Aprecierea lui Ravelstein asupra oamenilor cu care avea zi de zi de‑a face Își avea sorgintea fie În marea iubire, fie Într‑o furie nețărmurită. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de a mânca, de a bea, de a se bărbieri, de a se Îmbrăca, de a‑și hărțui jucăuș studenții. Dar toate astea nu alcătuiesc decât istoria lui naturală. Unii Îl vedeau ca pe un excentric, pervers - rânjind, fumând, conferențiind, copleșitor, nerăbdător, dar pentru mine a fost un om strălucit și fermecător. Mereu gata să submineze științele sociale și alte specialități universitare. Era condamnat să moară din cauza vieții sale sexuale dezordonate. În legătură cu acest aspect a fost total sincer față de mine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]