1,815 matches
-
noaptea. Nu se știe prea mult despre modul lor de înmulțire fecundația icrelor are loc la lună plină în mod asemănător că și la ceilalți pești, cănd baracudele se adună în bancuri mari în apropiere de regiuni cu stânci sau corali. Baracudele sunt cunoscute că pești agresivi care pot ataca și omul, ele fiind mai periculoase că și rechinii. Această agresivitate a lor depinde de regiune, astfel din regiunea Caraibelor s-au semnalat 30 de atacuri ale lor asupra omului. Pe când
Baracudă mare () [Corola-website/Science/315219_a_316548]
-
actuală a rețelei 181 (-121; +60) m, a fost stabilită tot în această perioadă, prin scufundarea efectuată de către Cristian Lascu (Institutul de Speologie "E. Racoviță" București) în sifonul terminal, respectiv forțarea, de către N. Sasu, a pasajului final al Galeriei cu Corali. în luna august a anului 1983 P. din Pârâul Hodobanei a atins 22042 m. Harta realizată, a fost vernisată în cadrul unui simpozion organizat cu această ocazie, la Muzeul Tării Crișurilor din Oradea în 1984. În fine, ultima acțiune de explorare
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
fel de activitate umană pe insulă este interzisă, cu excepția studiilor și investigațiilor cu caracter științific. Un număr semnificativ de păsări migratoare poposesc pe insulă. Fauna marină cuprinde și câteva specii de rechini, printre care rechinul-cenușiu ("Carcharhinus amblyrhynchos"), precum și specii de corali galbeni și roz.
Lampione () [Corola-website/Science/318828_a_320157]
-
origină poloneză (denumiți și lehi) și de sefarde, de rit oriental sau spaniol. La București, de pildă, în anul 1832 funcționau zece sinagogi de rit occidental și una sefardă. Comunitatea evreilor progresiști din Bucuresti care s-a organizat în jurul Templului coral, s-a autodenumit începând din anul 1876 „Congregația de rit occidental a Templului coral din București”. La Craiova, unde se înrădăcinase deja de mai multă vreme o puternică comunitate de rit sefard, a luat ființă și o obște de evrei
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
București, de pildă, în anul 1832 funcționau zece sinagogi de rit occidental și una sefardă. Comunitatea evreilor progresiști din Bucuresti care s-a organizat în jurul Templului coral, s-a autodenumit începând din anul 1876 „Congregația de rit occidental a Templului coral din București”. La Craiova, unde se înrădăcinase deja de mai multă vreme o puternică comunitate de rit sefard, a luat ființă și o obște de evrei reformiști care în anul 1900 a adoptat numele de Comunitatea israelită de rit occidental
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
mitnagdim (oponenți ai hasidismului) care erau răspândite mai cu seamă în Moldova, dar care și-au făcut apariția și în Muntenia, și care dupa apariția curentelor iudaice reformatoare în Europa, au început să fie denumite „ortodoxe” În denumirea congregației Templului Coral din Bucuresti (1876) ritul occidental a primit mai ales acest înțeles - de rit modern, asemănător cu cel al multor colectivități evreiești din Occident: Franța, Anglia, Austria, Germania etc. Autoritătile României unificate după 1918 au făcut presiuni asupra minorității evreiești ,devenită
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
au epuizat muniția. "Bush" și "Stockton" au rămas pentru a oferi foc de acoperire în caz de nevoie. Chase și-a retras trupele într-un perimetru restrâns. Nu exista sârmă ghimpată, așa că trebuia acoperită întreaga arie. Terenul era format din corali foarte tari, bun pentru construcția de baze aeriene, dar dificil de apărat de infanterie, pentru că nu se puteau săpa tranșee și gropi. Cele douăsprezece mitraliere de calibru 12,7 mm au fost poziționate în prima linie. S-au dus lupte
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
japonezi, care s-au retras în cele din urmă. Căpitanul Cornelius, creditat cu uciderea a patru inamici, a fost grav rănit și a murit a doua zi. El a fost decorat post-mortem cu Crucea pentru Serviciu Distins. Din cauza recifului de corali, vehiculele convenționale de debarcare nu puteau fi utilizate la misiunea Papitalai. Cele cinci LVT-uri, unul de luptă și patru de provizii, au plecat din limanul Hyane către plantația Salami, dar drumul era atât de prost încât doar vehiculul de
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
-uri și mulți piloți piereau prea ușor în luptă. În timpul etapelor inițiale ale luptelor din Pacific, japonezii și-au instruit piloții mult mai energic și mai dur decât omologii lor din țările Alianței. Astfel, pierderile neașteptate și masive din Marea Coralilor și de la Midway au fost lovituri grele pentru Japonia, devenind foarte dificilă înlocuirea piloților căzuți cu alții la fel de experimentați. Împotriva agilității neobișnuite a lui Zero, piloții forțelor aliate au decis ca cea mai potrivită tactică era să rămână în afara razei
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
se întorceau unul spre celălalt. Dacă avionul Zero își urma obiectivul inițial, prin viraj, intra într-o poziție care îl făcea vulnerabil la atacul celuilalt avion devenit escorta țintei. Această tactică a fost utilizată cu succes în Batalia din Marea Coralilor, cea de la Midway și deasupra Insulelor Solomon. Armata americană a descoperit multe din atributele secrete care făceau din A6M un avion de vânătoare atât de performantdatorită recuperării lui "Akutan Zero" — un exemplar Zero aproape intact descoperit pe Akutan din Insulele
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
Toduță", care promovează creația marelui sau Profesor sau sprijină tinerele talente în ascensiunea lor artistică. A fost membru al Uniunii Compozitorilor din România și al Academiei Române. "Dan Voiculescu se distinge printr-o bogată experiență creatoare în domeniile simfonic, vocal-simfonic, cameral, coral. O particularitate a personalității sale artistice este puterea de pătrundere a textului ales până în profunzimi, transpunerea lui în muzică fiind realizată cu un talent ieșit din comun." "Fugă în creația lui J. S. Bach", Editura Muzicală, București, 2000 "Polifonia secolului
Dan Voiculescu (compozitor) () [Corola-website/Science/320515_a_321844]
-
reprezintă un teritoriu australian care se compune dintr-o serie de insule și recifuri, localizate în Marea de Coral, la nord-est de statul Queensland, în partea de sud și est a Marii Bariere de Corali. Teritoriul ocupă o suprafață de 780.000 km și include insula Heralds Beacon, Reciful Osprey, grupul Willis și încă alte 15 grupuri de insule
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
reprezintă un teritoriu australian care se compune dintr-o serie de insule și recifuri, localizate în Marea de Coral, la nord-est de statul Queensland, în partea de sud și est a Marii Bariere de Corali. Teritoriul ocupă o suprafață de 780.000 km și include insula Heralds Beacon, Reciful Osprey, grupul Willis și încă alte 15 grupuri de insule/recifi. Singura insulă locuită din arhipelag este Insula Willis, pe care este amplasată o stație meteorologică
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
în deceniile 8 și 9 ale secolului al XIX-lea în insule s-a exploatat guano, dar, din cauza lipsei apei potabile, locuirea pe termen lung nu a fost posibilă. Teritoriul a fost creat în 1965 prin "Actul Insulelor Mării de Coral" (înainte zona fusese considerată ca fiind o parte a Queensland) și a fost extins în 1997, ca să includă Recifele Elizabeth și Middleton, aproape 800 km spre sud, în Marea Tasmaniei. Ultimele două recife sunt mult mai aproape de Insula Lord Howe
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
Middleton, aproape 800 km spre sud, în Marea Tasmaniei. Ultimele două recife sunt mult mai aproape de Insula Lord Howe, New South Wales (aproximativ 150 km) decât de cea mai sudică insulă a teritoriului, Insula Cato. Insulele din Marea Barieră de Corali nu fac parte din acest teritoriu, aparținând statului Queensland. Marginea exterioară a Marii Bariere de Corali este granița dintre Queensland și Teritoriul Insulelor Mării de Coral. Teritoriul este o posesiune a Australiei, administrată din Canberra de "Departamentul Avocatului General" (înainte de
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
Insula Lord Howe, New South Wales (aproximativ 150 km) decât de cea mai sudică insulă a teritoriului, Insula Cato. Insulele din Marea Barieră de Corali nu fac parte din acest teritoriu, aparținând statului Queensland. Marginea exterioară a Marii Bariere de Corali este granița dintre Queensland și Teritoriul Insulelor Mării de Coral. Teritoriul este o posesiune a Australiei, administrată din Canberra de "Departamentul Avocatului General" (înainte de 29 noiembrie 2007 administrarea a fost în sarcina "Departamentului pentru Infrastructură, Transport, Dezvoltare Regională și Administrație
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
de cea mai sudică insulă a teritoriului, Insula Cato. Insulele din Marea Barieră de Corali nu fac parte din acest teritoriu, aparținând statului Queensland. Marginea exterioară a Marii Bariere de Corali este granița dintre Queensland și Teritoriul Insulelor Mării de Coral. Teritoriul este o posesiune a Australiei, administrată din Canberra de "Departamentul Avocatului General" (înainte de 29 noiembrie 2007 administrarea a fost în sarcina "Departamentului pentru Infrastructură, Transport, Dezvoltare Regională și Administrație Locală)." Apărarea este responsabilitatea Australiei și teritoriul este vizitat regulat
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
în două grupuri, în timp ce Reciful Mellish spre est, Reciful Middleton și Reciful Elizabeth spre sud sunt grupate separat: Atolii din grupul situat în nord-vest, cu excepția Recifului Osprey, a Recifului Rechinului și a Recifului Marion, sunt așezate pe Platoul Mării de Corali, o arie contiguă cu adâncime mai mică de 1000 m. Rezervațiile naturale au fost create pentru a proteja viața sălbatică în respectivele zone ale teritoriului; împreună acestea formează . Reciful Mellish, situat fiind la aproximativ 300 km est de Grupul de
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
sălbatică în respectivele zone ale teritoriului; împreună acestea formează . Reciful Mellish, situat fiind la aproximativ 300 km est de Grupul de Nord-Vest, aceasta fiind cea mai mare distanță de continentul australian și de recifele și atolii din cadrul Insulelor Mării de Corali, nu este considerat ca făcând parte din niciun grup. Are o formă de bumerang de aproximativ 10 km lungime și 3 km lățime și o suprafață de 25 km². Recifele din jur, care închid laguna strâmtă, sunt complet scufundate în timpul
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
m, cu suprafața de 57.000 mp, cu o altitudine de numai câțiva metri deasupra nivelului mării. Reciful Elizabeth și Reciful Middleton, împreună cu recifele din jurul Insulei "Lord Howe," situate la 150 km spre sud, sunt cele mai sudice recife de corali din lume. Localizarea lor, la intersecția curenților oceanici temperați și tropicali, contribuie la o aglomerare neobișnuit de diversă a speciilor marine. Acești atoli care se află mai mult sub apă decât deasupra ei, care devin uscat numai în timpul mareelor, au
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
Acești atoli care se află mai mult sub apă decât deasupra ei, care devin uscat numai în timpul mareelor, au fost adăugate teritoriului abia în 1989. Ei sunt situați în zona "Lord Howe Rise" din Marea Tasmaniană care întâlnește Marea de Coral în partea de sud a acesteia. Deja la 23 decembrie 1987, erau protejate ca , cu o suprafață de 1880 km². Stații meteorologice automate sunt plasate pe următoarele recife sau atoli: Faruri sunt plasate pe următoarele recife și insule:
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
militară australiană a fost pusă sub comanda generalului Douglas MacArthur în martie. Australienii au jucat un rol central în Campania din Noua Guinee dintre 1942 și 1943. După ce încercarea de debarcare la Port Moresby a eșuat prin înfrângerea din Marea Coralilor, japonezii au încercat capturarea importantului oraș din punct de vedere strategic prin traversarea "Owen Stanley Ranges" și "Milne Bay". Unittățile armatei australiene au învins aceste ofensive în campania din trecătoarea Kokoda și bătălia de la Milne Bay având suportul RAAF și
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
pe coasta de est a Australiei, când Cook a acostat în ceea ce astăzi se numește Golful Botany. "Endeavour" a navigat apoi spre nord de-a lungul coastei australiene. A evitat la limită dezastrul după ce a naufragiat pe Marea Barieră de Corali, rămânând pe plaja continentului timp de câteva săptămâni pentru reparații rudimentare la cocă. La 10 octombrie 1770, s-a deplasat încet către Batavia în Indiile Orientale Olandeze pentru reparații mai substanțiale, cu echipajul obligat să păstreze secretul despre insulele ce
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
de astăzi din New South Wales. Timp de încă patru luni, Cook a cartografiat coasta Australiei, îndreptându-se către nord. Cu puțin înainte de ora 11 pm în ziua de 11 iunie 1770, nava s-a ciocnit de un recif de corali, denumit astăzi reciful Endeavour, care face parte din Marea Barieră de Corali. Pânzele au fost coborâte imediat, s-a lăsat ancora și s-a făcut o tentativă de a trage nava spre ape mai adânci. Reciful "Endeavour" se ridica atât
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
a cartografiat coasta Australiei, îndreptându-se către nord. Cu puțin înainte de ora 11 pm în ziua de 11 iunie 1770, nava s-a ciocnit de un recif de corali, denumit astăzi reciful Endeavour, care face parte din Marea Barieră de Corali. Pânzele au fost coborâte imediat, s-a lăsat ancora și s-a făcut o tentativă de a trage nava spre ape mai adânci. Reciful "Endeavour" se ridica atât de abrupt de pe fundul mării încânt, deși nava era înțepenită, Cook a
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]