2,502 matches
-
luându-și bacalaureatul în anul 1895. A început de două ori Facultatea de Litere și Filosofie la București (1895 și 1903), dar nu a reușit să-și ia licența. A îndeplinit funcții administrative minore, precum copist la Ministerul de Domenii, corector de ziar, custode al Bibliotecii Fundației Universitare, custode al Muzeului Theodor Aman, încercând să-și suplimenteze veniturile din lecții particulare, din colaborarea la diverse periodice și din vânzarea propriilor volume. A fost redactor, încă de la înființare, al revistei "Sămănătorul" (1901
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”. În volumul colectiv de versuri „Sîrmă ghimpată”, Geo Dumitrescu include poezia „Întoarcerea fiului rătăcit” de Marin Preda, dar manuscrisul volumului nu obține viză pentru tipărire. Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este angajat corector la ziarul „Timpul”, în 1941. În aprilie 1942 debutează cu schița "Părlitu"' în ziarul Timpul (nr. 1771 și 1772 din 15 și 16 aprilie), la pagina literară „Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
și 16 aprilie), la pagina literară „Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicând în continuare schițele și povestirile: "Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp". În septembrie părăsește postul de corector la Timpul. Pentru scurt timp este angajat funcționar la Institutul de statistică. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajează secretar de redacție la „Evenimentul zilei”. În 1943, martie, îi apare "Colina" în ziarul „Vremea războiului”. În aprilie
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
Capote). Un precursor al lui Marin Preda din literatura română fusese Anton Holban în nuvela "Chinuri". Între 1943-1945 este luat în armată, experiență descrisă în operele de mai târziu, în romanele "Viața ca o pradă" și "Delirul". În 1945 devine corector la ziarul „România liberă”. Apoi din 1952 devine redactor la revista „Viața românească”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul "Moromeții". Un an mai târziu, în 1957, scriitorul efectuează o excursie în Vietnam. La întoarcere, se oprește la Beijing
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
adică de cel care ar trebuie să aibă grijă de autor. Se spune că nu se trăiește din scris, inclusiv eu spun asta de multe ori, dar de fapt se trăiește din scris. Din scris trăiește editorul, trăiește librarul, tipograful, corectorul, mass-media... În coadă lanțului trofic se află scriitorul, care nu mai rămâne nimic. Se presupune că el rămâne cu gloria. Vreți nu vreți, unii va percep ca fiind de stânga. Va asumați această poziție?</b><b> </b> Hm, cred că
„La noi n-a existat o solidaritate între intelectuali și muncitori nici înainte și nici după ’89” () [Corola-website/Science/295664_a_296993]
-
această localitate și o școală în care preda „măiestria zugrăvelii”. Studiile primare le-a făcut în Caransebeș iar cele gimnaziale, la Lugoj. Mai apoi, studiază dreptul și științele politice la Pesta. După absolvire, devine translator la magistratura orașului, revizor și corector al cărților românești în tipografia Universității, la Buda. Îl suplinește un timp pe Petru Maior, cenzor la Buda, și îl ajută să editeze Istoria pentru începutul românilor în Dachia. Prin strădaniile sale avea să se deschidă prima școală a coloniei
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]
-
altfel, a devenit lege ca atât numele, cât și prenumele Tovarășului să nu apară despărțite pe silabe, trecute dintr-un rând în altul. Pentru evitarea situațiilor neplăcute cu privire la acest aspect, se recomanda rărirea rândurilor. Munca cea mai dificilă îi revenea corectorului, care din neatenție putea să atragă după sine sancțiuni. De exemplu, dacă într-o frază în care se nimerește „ plin de învățăminte, tovarășul... ” (Buzilă, 1999, p.184) cuvântul „ învățăminte ” trebuie separat în silabe din necesități tipografice și aparea la cap
Comunismul și presa românească () [Corola-website/Science/318864_a_320193]
-
filozofică a începutului. Oficial, toată viața lui ulterioară va fi o preocupare de „a șterge urmele“ și, de aceea, un neîntrerupt travesti profesional. Dragomir va fi rînd pe rînd, vreme de 31 de ani, ucenic sudor, funcționar la serviciul vînzări, corector, stilizator, redactor, merceolog, economist. În primii 13 ani de după război a trebuit să-și schimbe de șapte ori serviciul. La fiecare revizuire a „dosarului personal“ la cadre i se „desfăcea contractul de muncă“. Așa se face că din „ucenic sudor
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
de muncă“. Așa se face că din „ucenic sudor la atelierul Tilcam din strada Pantelimon 70“ ajunge funcționar la „Ancora Română“, apoi sudor la „Industria Sîrmei“ din Cîmpia Turzii. Așa se face că din „șef serviciu vînzări la Metarc“, apoi corector la Editura Tehnică, „redactor literar la Editura Energetică“(?!) și, în sfîrșit, ca o încununare, „redactor principal“ la Editura Politică la departamentul „Dicționarul Enciclopedic“ (din 1956 pînă în 1958) ajunge „șef de birou la serviciul aprovizionare“ la Hidrocentrala „V. I. Lenin
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
a Universității din București. Este doctor în filologie al Universității din București. A fost membru al cenaclului „Junimea“, condus de Ovid S. Crohmălniceanu și al „Cenaclului de Luni“, condus de Nicolae Manolescu. A fost profesor, funcționar cultural în cadrul Uniunii Scriitorilor, corector, redactor în presa literară, purtător de cuvânt al Ministrului Culturii (Marin Sorescu, 1994-1995), cercetător științific, profesor asociat, realizator de emisiuni tv. În perioada aprilie 2013 - ianuarie 2014 a fost detașat pe postul de director general al Bibliotecii Metropolitane din București
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
(ECC este un acronim de la numele engleze Error-Correcting Code, cod corector de greșeli, sau și Error Checking and Correcting, testare și corectare de erori) reprezintă un sistem de memorie de calculator care folosește un cod corector de erori pentru a detecta și corectă unele erori interne în mod automat, de foarte
Memoria ECC () [Corola-website/Science/321132_a_322461]
-
(ECC este un acronim de la numele engleze Error-Correcting Code, cod corector de greșeli, sau și Error Checking and Correcting, testare și corectare de erori) reprezintă un sistem de memorie de calculator care folosește un cod corector de erori pentru a detecta și corectă unele erori interne în mod automat, de foarte multe ori chiar fără că sistemul de operare să fie „conștient” de acest lucru și, de asemenea, fără consecințe negative pentru utilizator. Algoritmele ECC folosesc
Memoria ECC () [Corola-website/Science/321132_a_322461]
-
în formatele Microsoft Office. Noile versiuni StarOffice (începând cu 6.0) se bazează pe codul OpenOffice.org. Proiectul are o comunitate activă care se ocupă de traducerea documentației, precum și a altor aspecte legate de această aplicație. De menționat ar fi corectorul ortografic pentru limba română și interfața grafică. Fiind un proiect cu sursă liberă colaboratorii vor fi întotdeauna bineveniți. Până acum, s-au înregistrat mai mult de 100 000 000 de descărcări. După ce în aprilie 2010 Oracle Corp. a cumpărat Sun
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
Codreanu” din Bârlad (1968-1969). A fost apoi bibliograf la Biblioteca municipală „Stroe S. Belloescu” din Bârlad (1 noiembrie 1968 - 31 mai 1969), redactor de rubrică culturală și social-cetățenească la ziarul „"Vremea Nouă"” din Vaslui] (1 iunie 1969 - 15 noiembrie 1973), corector la Întreprinderea poligrafică „"Informația"” din București (15 noiembrie 1973 - 15 noiembrie 1974, inspector cultural-sportiv la Cooperativa meșteșugărească „"Electrobobinajul"” din București (15 noiembrie 1974 - 10 septembrie 1975). A devenit șef birou personal-învățământ-administrativ la cooperativele meșteșugărești „"Tehnica Sticlei"” (10 septembrie 1975 - 20
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
la Gimnaziul reformat de fete din Cluj (1922-1940), director al Liceului Pedagogic din Cluj (1940-1944), profesor la Colegiul Reformat din Cluj și la Institutul de formare a cadrelor didactice (1944-1951), apoi redactor la Academia Română pentru elaborarea dicționarului româno-maghiar (1951-1953) și corector la Editură Științifică (1953-1955). A obținut titlul științific de doctor cu o teza despre naturalistul și filozoful grec Teofrast (Budapesta, 1914). A îndeplinit funcția de secretar al Muzeului Ardelean (1927-1941), implicându-se în viață științifică ardeleana. A scris studii despre
Lajos Kántor (filolog) () [Corola-website/Science/335562_a_336891]
-
limba germană, originară din România. După bacalaureat în anul 1950 la Timișoara, a început la Universitatea din București studiul de filologie (Facultatea de limbi germanice), pe care l-a întrerupt după câteva semestre. Temporar a lucrat în schimbul de noapte ca corector la cotidianul de limbă germană "Neuer Weg" (București). Din 1952 până în 1988, când a rămas văduvă, a fost căsătorită cu scriitorul de limbă germană Arnold Hauser Din 1955-1968 a lucrat ca redactor pentru cărți de limbă germană la Editura Tineretului
Hedi Hauser () [Corola-website/Science/309881_a_311210]
-
Cucerirea Basarabiei sau a Transilvaniei trebuie osândită de noi”, la 13 decembrie 1918 este organizată o manifestație socialistă cu lozincile “Jos armata! Jos regele! Trăiască Republica!” Principalii organizatori erau Cristian Racovski, tipografii Iancu Luchwig și Sami Steinberg, cizmarul Marcus Iancu, corectorul Marcel Blumenfeld, Ilie Moscovici, I.C. Frimu, Gheorghe Cristescu, D. Pop și alții. Manifestația trebuia să aibă loc în fața Teatrului Național. Forțele de ordine, formate din Regimentul 9 Vânători, Poliție și Jandarmerie, comandate de prefectul de poliție generalul Ștefănescu și de
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
de laboranți fizică-chimie. După absolvire a lucrat în diverse domenii: la Institutul de cercetări și amenajamente silvice, ca ucenic strungar la Uzinele "23 August", operator la Biofarm, muncitor de întreținere la Motel București, redactor și secretar de redacție la "Proprietarul", corector și redactor la revistele "Știintă și tehnică" și "Anticipația", corector la "Adevărul", sau corector editorial la editura Hyperion. Pasionat de șah, a câștigat 12 premii la concursurile naționale. A luat parte la activitatea mai multor cenacluri literare și SF (la
Mihail Grămescu () [Corola-website/Science/321327_a_322656]
-
la Institutul de cercetări și amenajamente silvice, ca ucenic strungar la Uzinele "23 August", operator la Biofarm, muncitor de întreținere la Motel București, redactor și secretar de redacție la "Proprietarul", corector și redactor la revistele "Știintă și tehnică" și "Anticipația", corector la "Adevărul", sau corector editorial la editura Hyperion. Pasionat de șah, a câștigat 12 premii la concursurile naționale. A luat parte la activitatea mai multor cenacluri literare și SF (la unele dintre ele numărându-se printre membrii fondatori): "Relief românesc
Mihail Grămescu () [Corola-website/Science/321327_a_322656]
-
și amenajamente silvice, ca ucenic strungar la Uzinele "23 August", operator la Biofarm, muncitor de întreținere la Motel București, redactor și secretar de redacție la "Proprietarul", corector și redactor la revistele "Știintă și tehnică" și "Anticipația", corector la "Adevărul", sau corector editorial la editura Hyperion. Pasionat de șah, a câștigat 12 premii la concursurile naționale. A luat parte la activitatea mai multor cenacluri literare și SF (la unele dintre ele numărându-se printre membrii fondatori): "Relief românesc", "Săgetătorul", "Nicolae Labiș", "1CAS
Mihail Grămescu () [Corola-website/Science/321327_a_322656]
-
Miłkowice, probabil prin sinucidere. În timpul studiilor de la Zürich a lucrat la dicționarul latin-polon, lucru care s-a terminat probabil în anul 1546. În primăvara anului 1564 s-a mutat la Królewiec, pentru a se ocupă de tipărirea dicționarului al carui corector nefericit a fost Jan Sandenci-Małecki. Aici a editat primul mare dicționar latin-polon „Lexicon Latino Polonicum Ex Optimis Latinae Linguae Scriptoribus Concinnatum” cuprinzând în jur de 20.000 cuvinte latinești și corespondenții lor polonezi. Editarea dicționarului lui Mączyński a fost un
Jan Mączyński () [Corola-website/Science/329413_a_330742]
-
care prezintă activitatea trustului internațional "Nebel". A rămas orfan de tată la vârsta de șapte ani, fiind trimis la orfelinat. A absolvit Facultatea de Teologie din București (1937) și Facultatea de Filosofie din Cernăuți (1939), după care a lucrat în calitate de corector la Editura „Cugetarea", între 1939 și 1946. S-a căsătorit cu evreica Clara Klein, care a fost trimisă într-un lagăr din Transnistria între anii 1942 și 1944. Cei doi au avut un singur copil, Horia, care a absolvit studii
Theodor Constantin () [Corola-website/Science/333625_a_334954]
-
la propunerea lui Dimitrie Bolintineanu, este numit de Alexandru Ioan Cuza șef la Cancelaria publicațiilor oficiale. Când Carol Popp de Szathmari a scos la 18 septembrie 1860 revista „Ilustrațiunea Română”, cu subtitlul Jurnal universal, l-a avut ca redactor și corector pe inginerul Alexandru Zane. Zane a mai ocupat funcția de inginer șef al orașului București în perioada 1863-1864, de Director în Ministerul Culturii și Instrucției publice în perioada 1863-1864, de Director al Arhivelor Statului din București. Împreună cu Dimitrie Bolintineanu și
Alexandru Zane () [Corola-website/Science/312706_a_314035]
-
cu un pix al cărui tub de pastă era înlocuit de un ac propulsat de un motor electric oscilant în sus și în jos de opt mii de ori pe minut. Greșelile puteau fi corectate acoperindu-le cu un fluid corector special preparat și retipărind odată ce s-a uscat. „Obliterine”, de exemplu, a fost o marcă populară de fluid corector în Australia și Regatul Unit. Șabloanele mai erau făcute de asemenea printr-un proces termic, o metodă infraroșu similară cu aceea
Șapirograf () [Corola-website/Science/323238_a_324567]
-
în sus și în jos de opt mii de ori pe minut. Greșelile puteau fi corectate acoperindu-le cu un fluid corector special preparat și retipărind odată ce s-a uscat. „Obliterine”, de exemplu, a fost o marcă populară de fluid corector în Australia și Regatul Unit. Șabloanele mai erau făcute de asemenea printr-un proces termic, o metodă infraroșu similară cu aceea folosită de fotocopiatoarele timpurii. Mașina obișnuită era numită „termofax”. Un alt dispozitiv, numit mașină electroșablon, era uneori utilizat pentru
Șapirograf () [Corola-website/Science/323238_a_324567]