1,600 matches
-
a plagiat lucrările sale în "Mariana Vidrașcu", un roman în serie care nu a fost terminat și care a fost dat uitării. 1904 a fost anul în care Sadoveanu a debutat efectiv, publicând patru volume: "Șoimii", "Povestiri", "Dureri înăbușite" și "Crâșma lui Moș Petcu", volume în care Sadoveanu abordează cu precădere teme istorice. Acestea au marcat începutul unei cariere prolifice în literatură, care avea să dureze pentru mai mult de jumătate de secol și o lungă colaborare cu editura Minerva. Debutul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
învechit”. Concluzia ei este că „Scheciurile lui Sadoveanu au virtuțiile - și viciile - unor imprimeuri vechi de vânătoare și ale unor scene de luptă din perioada romantică a secolului al XIX-lea.” Sadoveanu revine la perspectiva sumbră a vieții în volumul "Crâșma lui Moș Petcu", unde descrie viața satului neperturbată de factorii externi. Casa lui Petcu, stabilită pe malul râului Moldova, este un loc liniștit, vizitat de drumeți. „Oamenii au în tăcere și în violență o mecanică lentă, stereotipică, ca unii ce
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și în violență o mecanică lentă, stereotipică, ca unii ce nu pot cuprinde în ei decât o singură dramă. În desfășurarea ca de ceasornic a poveștii lor unice, prozatorul folosește din ce în ce mai mult o limbă mai magistrală.” Călinescu mai aprecia la "Crâșma lui Moș Petcu" și descrierea naturii, a cărui scop este cel de a evoca „eternitatea indiferentă” a conflictelor dintre protagoniști, și care, uneori, se bazează, pe „o mare bogăție de sunete și cuvinte.” I-a reproșat scriitorului „o oarecare monotonie
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
din acel district îl au pe el ca stăpân al pământului . După mai mulți ani în calitate de agent de teren, Robert a devenit fermier prima dată în dealurile Adelaide și mai târziu în Mt Gambier. Mai târziu, el a deschis o crâșmă în Mt Gambier. Robert a murit în Mt Gambier, Australia de Sud în 1871 și este înmormântat în cimitirul pionierilor.
Robert Cock () [Corola-website/Science/317715_a_319044]
-
întinderea terenului dăruit de Matei Ghica. În cartea "Pe ulițele Iașului" Vasile Panopol relatează că bătrânul magistrat Gheorghe Dimachi își amintea că la începutul secolului al XIX-lea pe strada Palatului, până la Biserica „Sf. Constantin”, se aflau „boingii” și câteva crâșme, iar mai departe până peste podul de pe râul Bahlui erau case de toleranță, cu perdele roșii la ferestre, de la care s-ar fi tras denumirea de Podul Roșu dată acelei zone. Biserica a fost refăcută din cărămidă și piatră în
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Iași () [Corola-website/Science/318004_a_319333]
-
Potcoavă", redenumindu-l "Șoimii".” Varianta finală a romanului "Șoimii" a fost publicată în volum în august 1904, fiind editat de Editura Minerva din București. În același an Sadoveanu a mai publicat trei volume de povestiri și nuvele: "Povestiri", "Dureri înăbușite" și "Crâșma lui moș Precu", aceste patru cărți fiind primele sale volume publicate. Istoricul Nicolae Iorga scrie că anul 1904 „s-ar putea numi anul lui Sadoveanu”. Nemulțumit de romantismul naiv al primului său roman, Mihail Sadoveanu a reluat subiectul la aproape
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
în construcții (stoleri, lăcătuși și fierari, pietrari și cărămidari). Acest han era stație de poștalioane și loc de popas și de târg pentru negustorii care străbăteau Moldova. Hanul dispunea de odăi pentru musafiri, camere pentru crâșmari și hangii, magazii, bucătărie, crâșmă și cramă de vinuri. În curtea interioară erau grajduri pentru caii de olac (de schimb), ateliere de reparații ale rotarilor și harabagiilor, cantonul pentru întreținerea și repararea drumului și podurilor, precum și locul de pază al arnăuților. Marele scriitor român Mihail
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
și asupra înfățișării sale fizice. Își jignea propriii slujitori, dar și pe miniștrii săi și chiar și pe prieteni. S-a zvonit că la un moment dat a dorit și să se amestece în mijlocul poporului, ceeace se aranja la o crâșmă mai izolată, unde Ludovic II apărea incognito, îmbrăcat ca om simplu. Dar acolo putea să aibă și accese de furie și să dea lumea afară din crâșmă cu violență. În 1874 a fost pentru ultima dată la München, pentru procesiunea
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
a dorit și să se amestece în mijlocul poporului, ceeace se aranja la o crâșmă mai izolată, unde Ludovic II apărea incognito, îmbrăcat ca om simplu. Dar acolo putea să aibă și accese de furie și să dea lumea afară din crâșmă cu violență. În 1874 a fost pentru ultima dată la München, pentru procesiunea tradițională de Corpus Christi ("Fronleichnam"). Ultima apariție în public, semioficială, a fost cea de la proba generală a primului festival muzical „Richard Wagner” de la Bayreuth din 1876. În
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
e chitit, de regulă, pe „combinații”. Urmărește să facă bani și aspiră la statutul de „baștan”, care „să facă pe toată lumea”. Este motivul pentru care uneltește frecvent cu Bobiță, punând la cale diverse planuri de „îmbogățire peste noapte”. E patronul crâșmei locale, La Fierbinți, și trece, drept un sătean cumsecade. În ciuda aerului hâtru, e ferm, hotărât, fără menajamente, oricând cu o replică șfichiutoare pe buze. E tovaraș bun cu Giani, în combinație cu care întreprinde felurite acțiuni dintre cele mai dubioase
Las Fierbinți () [Corola-website/Science/326383_a_327712]
-
actualului sat Dănila de pe pârâul cu același nume era o seliște pustie. Acea seliște era cunoscută sub numele de Dănilești, cut al satului Măriței. După unele surse, denumirea satului Dănila ar proveni de la numele crâșmarului Dănilă Julei, care avea o crâșmă pe moșia Mănăstirii Ilișești, de care ținea și teritoriul actualului sat Dănila. În anul 1783 au fost colonizate aici câteva familii de ruteni originare din Galiția, care se ocupau inițial cu agricultura și cu creșterea vitelor. Rutenii colonizați aici au
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
neicuță Constantine”, „Marine, Marine”, „Dorul de Topoloveni”, „Neicuță din Călinești” etc. Mai târziu a abordat și romanța și cântecul de petrecere. Dintre cele mai frumoase melodii de acest gen lansate de artistă se numără: „Trece timpul ca nebunu’”, „Intru-n crâșmă, uit de toate”, „La crâșma din Mătăsari”, „Țuiculiță de Pitești”, „De aia-i bine cât trăiești«, „Ce ne-aduce 2000”, „Să ne cânte lăutarul”, „La hanul de peste drum”, „Se duc tinerețile”, „Sus paharul”, „La cârciuma de sub tei”, „Ieftinește, Doamne, băutura
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
de Topoloveni”, „Neicuță din Călinești” etc. Mai târziu a abordat și romanța și cântecul de petrecere. Dintre cele mai frumoase melodii de acest gen lansate de artistă se numără: „Trece timpul ca nebunu’”, „Intru-n crâșmă, uit de toate”, „La crâșma din Mătăsari”, „Țuiculiță de Pitești”, „De aia-i bine cât trăiești«, „Ce ne-aduce 2000”, „Să ne cânte lăutarul”, „La hanul de peste drum”, „Se duc tinerețile”, „Sus paharul”, „La cârciuma de sub tei”, „Ieftinește, Doamne, băutura”, „Bine e să fii patron
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
Pitești pân’ la Trivale”, „Dacă nu e neică, geaba”, „Dacă-ar crește-n iarbă, dorul”, „Cântece de nuntă”, „Muzică populară” (cu Paraschiv Oprea la Electrecord). Un deosebit impact la public le-au avut romanțele și cântecele de petrecere: „Într-o crâșmă uiți de toate”, „Cântece de voie bună”, „Prieteni dragi”, „Azi e ziua ta”, „Ieftinește, Doamne băutura”, „Ce ne facem, dragi femei” (Eurostar), „Sus paharul” etc.
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
rus Ival Ivalovski (Radu Pietreanu), despre care se bănuia că va veni și el la Sadova. Agenții secreți din toată lumea se îndreaptă spre Sadova. Între timp, Axinte reușise să-și dea seama că piatra este fermecată și se duce la crâșmă să ceară de băut, dorind să plătească cu monezi vechi din aur. Cârciumarul Romică (George Robu) îl denunță pe Axinte la poliție ca falsificator de bani; șeful poliției nu are niciun om capabil la dispoziție așa că-l trimite să facă
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
a munci în sat. Politica Varvarei este ca oamenii să câștige mai bine în sat decât la fabrică, iar bărbații să fie forțați astfel să se întoarcă. Praxiteea face poze prin sat, surprinzându-i pe bărbați consumând băuturi spirtoase la crâșmă. Primarul, surprins și el acolo, face o cerere la Consiliul Județean de Partid să o mute pe profesoară, dar află că aceasta este jurnalistă la „Ogorul socialist” și a venit în sat, sub acoperire, pentru a realiza un material pentru
Iarna bobocilor () [Corola-website/Science/328342_a_329671]
-
avea ca hobby mașinile decapotabile. Deoarece mașina adusă la filmări era nepotrivită pentru film, regizorul trimite doi membri ai echipei de producție să închirieze pentru 15 zile Fordul Ancăi. Scăpați de echipa de filmare, cei doi opresc mașina la o crâșmă rurală pentru a bea o cafea. Acolo tocmai avea loc o bătaie între bețivi, iar mașina este folosită pentru a transporta un rănit la spitalul din Câmpina, trecând iarăși prin locul unde se făceau filmările. În cele din urmă, Radu
Telefonul (film din 1992) () [Corola-website/Science/327725_a_329054]
-
se aflau un han pentru a lua masa, un serviciu pentru îngrijirea și odihna cailor, un potcovar, un rotar însărcinat cu întreținerea vehiculelor. Numeroase scrieri, privitoare la viața în hanuri, au ajuns până în zilele noastre. Aceste "tabernae" (în română: „tavernă”, „crâșmă”, „birt”, „han”, „locantă”) aveau uneori o foarte proastă reputație, iar călătorul prefera să campeze în proximitate, să utilizeze "deuersorium" (locuință publică pentru cei mai bogați) sau, mai bine, să se facă invitat, practicând "hospitium" (în română: „ospitalitate”, „găzduire”). În paralel
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
a ajuns până la negarea totală a paternității lui Omar Khayyam. Disputa în jurul autenticității lor continuă și astăzi. Robaiurile Înțeleptului Khayyam ( din ediția îngrijită de J.B. Nicolas , Paris, 1867 ) În numele lui Allah, cel milostiv și îndurător! I. Un glas veni din crâșmă-n faptul dimineții: Bețiv zăluf, mai șui ca toți petrecăreții, , hai, scoală-te și umple-ne cu vin pocalul, nainte de-a se fi umplut pocalul vieții! , , bogată în teme și orientări, este străbătută, de la un capăt la altul, de
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
dragostei supreme care se manifestă în creație: beția înseamnă uitarea a tot ceea ce nu este Dumnezeu.” , 7. Când voi muri, cu vin curat spălați-mă! Slăvind în rugă vinul, îngropați-mă!" De Ziua Judecății, căutați-mă! Și-atunci din praful crâșmei adunați-mă!" 8. Cum nimeni nu-i chezașul zilelor de rând," Slăvind în rugă vinul, îngropați-mă!" De Ziua Judecății, căutați-mă! Și-atunci din praful crâșmei adunați-mă! 9. Îndrăgostitul, beat și zădărit- să fie!" Vrăjit și scos din
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
rugă vinul, îngropați-mă!" De Ziua Judecății, căutați-mă! Și-atunci din praful crâșmei adunați-mă!" 8. Cum nimeni nu-i chezașul zilelor de rând," Slăvind în rugă vinul, îngropați-mă!" De Ziua Judecății, căutați-mă! Și-atunci din praful crâșmei adunați-mă! 9. Îndrăgostitul, beat și zădărit- să fie!" Vrăjit și scos din minți și ocărât- să fie! Când suntem treji, orice stârnește suferință. Când suntem beți, , ce-o fi n-are decât să fie! ” , În aceste micropoeme întâlnim des
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
istoric scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum în anul 1904 de către Institutul de Arte Grafice Minerva din București. În același an Sadoveanu a mai publicat trei volume de povestiri și nuvele: "Povestiri", "Dureri înăbușite" și "Crâșma lui moș Precu", aceste patru cărți fiind primele sale volume publicate. O primă variantă a romanului a fost scrisă în 1901 și publicată inițial în 1902 în foileton sub titlul "Frații Potcoavă", suferind ulterior mai multe modificări succesive. Acțiunea romanului
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
apariție a romanului în volum a avut loc în august 1904, fiind editat de Institutul de Arte Grafice Minerva din București, care i-a publicat și celelalte trei volume din același an: "Povestiri" (iulie 1904), "Dureri înăbușite" (septembrie 1904) și "Crâșma lui Moș Precu" (apărut în noiembrie 1904, dar antedatat pe copertă 1905). Volumul avea 304 pagini. Onorariul autorului pentru romanul "Șoimii" a fost de 100 de lei, o sumă mică oferită de editor. Tirajul primei ediții a romanului s-a
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
audiatur et altera pars) și cealaltă istorie a revoluției franceze pentru a vedea adevărata față a celor ce strigau îmbătați de sângele vărsat democratic "vom spânzură ultimul rege cu mațele ultimului preot" și care se închinau frenetic în bordelurile și crâșmele pariziene prostituatelor numite "zeițe ale rațiunii". 4. Aș îndemna apoi să se citească articolele lui Nicolae Iorga de la 1907 pentru a se vedea cine a fost cauza pornirii răscoalei țărănești, cine au fost cei vizați (culmea, nu boierii români în
Controversă după moartea Reginei Ana. Preot, text impresionant după un atac crunt by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102875_a_104167]
-
îl apropie tot mai mult de teritoriul misterios al fantasmelor individuale și colective. Printr-un paradox specific mecanismului scriptural, personajul autor, în loc să se elibereze de anonimatul și derizoriul proprii comunității provinciale, ajunge chiar exponentul psihologiei, sensibilității și inteligenței ei, în crâșma Cocean Mc Beer; în mica lume a acestei agora de cartier în care se pritocesc știrile, el își mărturisește deschis sentimentul de înstrăinare până la ruptură de mainstreamul tribal (de factură „gastro-bahico-culturală”). Introducând tema „vieții ca vis”, ca intrigă a destinului
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]