1,654 matches
-
trecut la mărirea grădinii publice și la transformarea acesteia într-un parc mare. În 1890, au fost aduse trei statui în parc, "Leu și porc sălbatic", "Leu și căprioară" și "Călăreț atacat de leu". În 1897, a fost construit Restaurantul Crâng, într-un stil arhitectural inspirat de casele țărănești din regiunea Chiojdului. În același timp, lângă restaurant a fost amenajat lacul, cu o singură insulă în centru, și cu un pod pe care se putea ajunge pe insulă. De asemenea, a
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
orchestre să cânte muzică de promenadă. Lângă lac, a fost construit un turn de apă pentru a furniza locuitorilor orașului apă curentă. Până în 1898, a fost amenajat și Bulevardul Parcului. Bulevardul, astăzi denumit Bulevardul Nicolae Bălcescu, leagă centrul orașului de Crâng. La construcția sa, bulevardul avea cinci benzi de circulație, una centrală pentru trăsuri, două pentru pietoni și cele două exterioare pentru călăreți. Astăzi, bulevardul are două benzi centrale pentru autovehicule și trotuare largi. Duminica, primăria orașului închide circulației partea de
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
1936), „Peisaj”, „Plase la uscat” și „Portret de femeie”. În diverse colecții particulare se găsesc picturi ca „Nud in peisaj" (1925), „Surorile" (Fete în grădină, 1926), „Fata cu lalele" (1927), „Scurteica vișinie" (1927), „Culesul viei" (1932), „Case în Sighișoara" (1925-1930), „Crâng" (1932), „Odalisca"(1945), „Pe terasă la Balcic" (1941). În lumea comerțului de artă cu picturi a existat un scandal cauzat de faptului că, deoarece Samuel Mützner avea o cotă mai ridicată, a semnat și tablouri făcute de soția sa, pictorița
Samuel Mützner () [Corola-website/Science/312312_a_313641]
-
orală confirmă că până la sfârșitul secolului trecut, pădurile de [[fag]] de pe ""Valea Lupului"" coborau spre sat până deasupra ""Răzurelelor"", în timp ce ""Braniștea"" se unea cu ""Arinii"", care coborau și ei până la actualul drum județean [[Tălmaciu]] - Racovița - [[Avrig]] unde se întâlnea cu crângurile de sălcii din lunca [[Râul Olt|Oltului]], pe care râul le delimita de ""Pădurea Ciorului"". După cum se știe tot din tradiția orală și din documente, racovicenii au avut în trecut proprietăți și în "Pădurea Surului" situată pe terenurile comunei [[Avrig
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
8063 ha. Răspândirea așezărilor omenești din comună se încadrează în nota caracteristică a Munților Apuseni, fiind răsfirate pretutindeni pe fețele însorite ale versanților și chiar pe părțile nordice ale acestora, în grupuri mici de către5-15 case care formează cătune sau crânguri sau grupuri mai mari de către 50-90 de case ce alcătuiesc satele comunei. Centrul comunei unde se află instituțiile și unitățile comerciale este așezat pe malul stâng al Văii Mogoșului, în bazinul superior al acestuia la o distanță de 8 km
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
Baba Ana este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Baba Ana (reședința), Cireșanu, Conduratu, Crângurile și Satu Nou. Comuna se află în sud-vestul județului, în zona de câmpie, aproape de limita cu județul Buzău, la sud de Mizil, pe malurile râului Iștău. Ea este traversată de șoselele județene DJ102H, DJ102D și DJ100C, care pleacă din Mizil
Comuna Baba Ana, Prahova () [Corola-website/Science/310697_a_312026]
-
1952, cele două comune s-au regăsit împreună în raionul al regiunii Ploiești. Cireșeanu a fost vremelnic reședința unei comune din care mai făceau parte și satele Mărăcini și Șchiopoaia, iar în 1964 aceste două sate au luat numele de "Crângurile" și, respectiv, "Satu Nou". După reforma administrativă din 1968, comunele Conduratu și Cireșeanu au fost desființate, satele lor fiind incluse în comuna Baba Ana, care a fost arondată județului Prahova. În comuna Baba Ana se află două monumente istorice de
Comuna Baba Ana, Prahova () [Corola-website/Science/310697_a_312026]
-
sau probe ale unei narațiuni pe mai multe straturi (rezultatul unei acțiuni pornite cu câteva ilustrații mai devreme, în vreme ce atenția cititorului a fost mutată în altă drecție); ele sugerează simultaneitatea sau o acțiune ciclică (de exemplu, păsărele cântând într-un crâng) și vor ocupa un spațiu redus în cadrul ilustrației (întărind „depărtarea” fundalului de ceea ce se întâmplă în prim-plan).
Bandă desenată () [Corola-website/Science/310718_a_312047]
-
și de acolo mai departe spre Brăila și Galați. După ce intră pe teritoriul administrativ al municipiului Buzău, în punctul numit „Hanul lui Țintă”, DN2 se intersectează într-un sens giratoriu cu DN1B, care leagă acest oraș de Ploiești. În pădurea Crâng, aflată aproape de intrarea în Buzău, drumul continuă spre dreapta, pe șoseaua de centură, drumul înainte ducând spre centrul orașului. DN2 continuă pe lângă calea ferată Buzău-Nehoiașu, și intră în cartierul periferic Simileasca al Buzăului, lângă fabrica de bere. Acolo este intersecția
DN2 () [Corola-website/Science/309852_a_311181]
-
-n apă mea privindu-și, / Să m-atingă visătoare / Cu piciorul? // Am răspuns: - Pădure dragă, / Ea nu vine, nu mai vine! / Singuri, voi, stejari rămâneți / De visați la ochii vineți, / Ce luciră pentru mine / Vara-ntreagă. // Ce frumos era în crânguri, / Când cu ea m-am prins tovarăș ! / O poveste încântată / Care azi e-ntunecată... / De-unde ești revino iarăși, / Să fim singuri !» Este varianta definitivă, din 1 octombrie 1879, ivita după aproape un an de la „trăirea“ ei „dintâi“ în cadrul edenic
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
din satele Butoiu de Jos, Butoiu de Sus, Hulubești (reședința), Măgura și Valea Dadei. Comuna se află în sud-vestul județului, la 35 km de reședința Târgoviște, pe teritoriul ei intersectându-se șoselele județene DJ702A și DJ702D, care o leagă de Crângurile de Sus pe DN7 și de Dragomirești, pe DN72A. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Hulubești se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,26%). Pentru
Comuna Hulubești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310478_a_311807]
-
22,4 km² și Petrești - 69,7 km². Din punct de vedere administrativ, in structura actuală, orașul se învecinează cu următoarele comune: la Nord-est cu comunele: Cobia, Dragodana, Mogoșani, la sud cu comuna Petrești, la Vest și Nord-vest cu comunele Crângurile și Gura Foii. Legătura cu reședința de județ - Municipiul Târgoviște - se realizează prin intermediul drumului național DN 72, cu Municipiul București și orașul Pitești prin drumul național DN 7 și prin autostrada București-Pitești(prin intermediul drumului național DN 61). Cu centrele urbane
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
este o localitate-centru de comună în raionul Glodeni, Republica Moldova. Denumirea localității de pe Prut provine de la îmbinarea de cuvinte "cu bani”. Cei care doreau să treacă râul spre Iași, Botoșani sau Suceava, ocolind vama, coborau la pescarii cu bărci priponite în crângurile de răchită, plăteau niscaiva bani și se porneau pe malul opus. "Lingă Cobani, pe malul sting al r. Camenca, în 1958 a fost descoperită o așezare tripolică târzie (sf. mii. II î.e.n.), relatează ESM. S-au păstrat rămășițele unor locuințe
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
la marginea zonei păduroase sunt lacuri cu lebede. Ocolul silvic dispune de "Casa Vînătorului", clădire cu două etaje, loc de cazare și odihnă. Lîngă această casă sînt construite foișoare, locuri pentru frigărui. Tabăra de odihnă (renovată) se află într-un crîng de nuci, în apropierea unui lac. Este prevăzută cu foișoare, un stadion și mult spațiu verde. Comuna Chișcăreni are mulți meșteri populari, care țes covoare, brodează, prelucrează lemnul, împletesc în lozie, prelucrează tabla. Cămin cultural (renovat): activează șapte grupuri artistice
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
specifică Urlații, dar adaugă și o așezare, despre care nu știm nimic: "Adunații of Gura Urlaților" . DTSR" (1872) pomenește târgul Urlați ca având în componență și cătunele: Arionești, Mărunțiș, Valea Nucetului, Orzoaia, Valea lui Seman, Valea Urloi, Valea Bobului, Valea Crângului, Valea Humei, Valea Pietrei și Zărcălăi. Arhivele prahovene păstrează din anul 1881, un dosar cu procesul mai multor urlățeni acuzați de rebeliune . În urma reorganizării în 1889 a regimentelor de dorobanți 7 și 32 din Prahova, la Urlați s-a stabilit
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
Reg. 32 Dorobanți" . Marele Dicționar Geografic al Romîniei precizează, la rândul său, cele 14 cătune ce intrau atunci în componența comunei Urlați, care juca rol de reședința a plășii Cricov din județul Prahova: Coteni, Mărunțiș, Valea Seman, Valea Urloiu, Valea Crângului, Valea Nucetului, Valea Bobului, Orzoaia, Jărcălăi, Valea Pietrei, Arioneștii Vechi, Arioneștii Noi, Valea Humei și Cherbea, având în total 4500 de locuitori, 9 biserici, o școală, două mori și o piuă. Se semnala, de asemenea, că târgul organiza săptămânal (în
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
care avea în subordine 15 comune rurale; comuna Urlați a căpătat până în 1925 statut de comună urbană, Anuarul Socec consemnând-o cu 4914 locuitori, în localitățile: Urlați-Târg, Coțeni, Arioneștii Noi, Arioneștii Vechi, Valea Humei, Valea Pietrei, Orzoaia, Valea Nucetului, Valea Crângului, Valea Urloii și Valea Simon. Prin 1926-1927, o întreagă corespondență este întreținută în privința alipirii cătunului "Schiau" orașului. După ce a fost sediul raionului Cricov, prin "HCM 1116/1968" a căpătat actuala structură administrativ-teritorială. În 1968, a redevenit oraș al județului Prahova
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
au fost propuse pentru dezafectare, iar prin "Decizia nr. 275/29 mai 1989" a Com. ex. al Cons. pop. al jud. Ph. emisă în baza "Legii nr. 2/1989," Urlațiul nu mai avea în componență decât localitățile: Cherba, Mărunțiș, Valea Crângului și Valea Urloi, celelalte dispărând pur și simplu". Însă legea amintită a fost abrogată în 1990 și situația a revenit la normal.
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
probabil pe cea din Câmpeni. Mama lui Avram Iancu a fost Maria Gligor. Cei doi copii ai familiei Iancu au fost Ioan (1822-1871) și Avram. Având o situație materială bună, Avram Iancu a urmat școala primară în satul natal, în crângul Târsa, unde l-a avut învățător pe Mihai Gomboș fiind apoi mutat de părinți la Poiana Vadului și Câmpeni, absolvind la vârsta de 13 ani. Aici l-a avut dascăl pe Moise Ioanette. Gimnaziul l-a urmat începând cu anul
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
5 kilometri est de Câmpeni, în locul unde Bistricioara se varsă în Arieș. A fost înființată la 19 octombrie 1848, comandant fiind numit centurionul Alexandru Bistran. În această tabără se concentrau și se instruiau combatanții proveniți din peste 25 sate și crânguri (cătune): Bistra, Aronești, Bălești, Bălăești, Ciuldești, Crețești, Dealul Muntelui, Dâmbureni, Durăști, Gănești, Hodișești, Hudricești, Gipaia, Lunca Largă, Lunca Merilor, Mihăiești, Novăcești, Perjești, Poiana, Runcuri, Stefanca, Tomnatec, Tărănești, Vârșii Mari, Vârșii Mici și altele. Tabăra de la Bucium era amplasată la 8
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
personalități importante legate în special de evenimentele din anul 1848 și cele din preajma Unirii Principatelor de la 24 ianuarie 1859. Familia boiernașilor Magheri își are originea în localitatea Vidra, parte a comunei Vârfurile din județul Arad. Și astăzi câteva repere toponimice ("crângul Magerești", "Dealul Mageresc") dar mai ales o parte a locuitorilor satului, poartă numele de Mager sau Magheriu, precum profesorul Traian Mager (1887-1950) care întreprinde câteva cercetări asupra zonei și a istoricului ramurii ardelene a familiei. Într-un act datat 14
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
astăzi "Piața Centrală Av. ", baia comunală, demararea primului proiect de canalizare în centrul orașului. De asemenea, în timpul mandatului său s-au efectuat pavări de străzi în cartierele Poștă și Mihai Viteazul inclusiv alimentarea acestora cu apă și regenerarea pădurii parc Crâng. Este autor al lucrării monografice "Buzăul edilitar (1936)".
Stan Săraru () [Corola-website/Science/313072_a_314401]
-
unul central și două laterale, denumite popular aripi, panouri legate prin balamale, a cărei funcționalitate trimite la serviciile religioase practicate în pelerinaje sau procesiuni, dar poate și la înmormântări ale unor notabilități sătești, și chiar la slujbele din cătune și crânguri mai îndepărtate, lipsite de lăcașuri de cult. După capodopera aflată în colecțiile Muzeului Brukenthal din Sibiu, datând din a doua jumătate a veacului al XV-lea, închipuind un Deisis (Iisus pe tron, pe întreg panoul central, având la dreapta sa
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
codul LMI: AB-II-a-A-00177. Conscripția lui Bucow, din 1760-1762, nu înregistrează așezarea, ea fiind amintită abia în 1909 sub numele de Lăpuș sau Lepuș, drept cătun al Scărișoarei. Mărturii istorice și artistice indică însă că Arieșeni, astăzi comună cu sate și crînguri, era deja, în secolul al XVIII-lea, un centru bine definit. Biserica de lemn, a fost ridicată în 1791, dar tradiția că ea a fost precedată de un lăcaș anterior, are motive de temei. În harta corespunzătoare acestei zone, realizată
Biserica de lemn din Arieșeni () [Corola-website/Science/313513_a_314842]
-
anul 1796, sub directoratul lui János Nagy. La data de 30 decembrie 1952, se înființează un Teatru de Stat (denumit ulterior „Dramatic”, iar în prezent „Municipal”) cu sediul inițial în sala cinematografului „Popular”. La inaugurare, a avut loc premiera spectacolului "Crângul de mălini" de Al. Korneiciuk, în regia lui Octavian Rappaport. De atunci și până în prezent s-au jucat peste 350 de premiere și mii de spectacole. Un moment de referință în istoria teatrului băimărean l-a reprezentat activitatea lui Mihai
Teatrul Municipal din Baia Mare () [Corola-website/Science/314131_a_315460]