3,263 matches
-
hiperbolizată într-o manieră lejeră. Limbajul specific oralității și colectivității populare transpuse speciei epice basm întemeiază crochiuri subiective ale uriașului, utilizându-se proza ritmată și sintagmele locuționale tradiționale, exploatându-se,astfel și efectivul terminologic român în întreaga sa evoluție („drăcărie”, „crapă de foame”). Nesațul himericului este unul îndepărtat de necesitățile cotidiene, firești și se îndreaptă, prin același apel la hiperbolizare pentru crearea comicului, spre dimensiuni cosmicizate, înspăimîntătoare, care șochează prin aspectul oripilant pe care îl conferă personajului, dar amuză prin atitudinea
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
fost cândva. Știu că am slăbit numai patru kilograme și jumătate, dar diferența se vede deja. Hainele îmi sunt un pic mai largi, pantalonii nu mă mai taie în locul unde ar trebui să-mi fie mijlocul, și nici nu le crapă turul când stau jos. Uitasem ce plăcută e senzația asta. Pentru moment, poftele s-au micșorat, iar în ultimele săptămâni nu am mâncat decât un bol mic cu cereale la micul dejun și am trecut total peste sandvișurile mele zilnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-vă spada la danțul cel de moarte, Aci vă poarte vântul, cum știe să vă poarte A țopăi în joc! Aci vă duceți valuri în mii batalioane, Cum în păduri aprinse, mânat în uragane, Diluviul de foc. Vedeți cum urna crapă, cenușa reînvie, Cum murmură trecutul cu glas de bătălie Poporului roman; Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate, Și frunțile cărunte le nalță, de departe Un Cesar, un Traian. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă de odată cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de crime, preoțimei desfrânate, Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors; Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți ce fără vieață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă Și în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cel odată înfloriți. Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind vieața lor de basme pe câmpie risipiți. Dar ș-acum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Departe vede-orașul pe sub un arc de pară, Și lumea nebunise gemând din răsputere; {EminescuOpI 95} Biserica creștină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept în două e ruptă și tresare; Din tainiță mormântul atuncea îi apare, Și piatra de pe groapă crăpând în două sare; Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă... O dulce întrupare de-omăt. Pe pieptu-i salbă De pietre scumpe... părul i-ajunge la călcâie, Ochii căzuți în capu-i și buze viorie; Cu mînile-i de ceară ea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
începea încet-încet să se petreacă o schimbare abia întrezărită care aducea cu sine o neliniște nelămurită și o teamă surdă. Punea piciorul într-o lume nouă. Se temea ca nu cumva zidul care îi sprijinise inima până atunci să se crape și în cele din urmă să se năruie așa cum se scurge nisipul. După ce balenele au dispărut din vedere, japonezii adunați pe punte începură să se întoarcă în cabina cea mare. Sună clopotul. Vremea odihnei de după masă trecuse deja, iar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iar în urma lor, agale, veneau tăcuți, supușii. La nord zărea un șir nesfârșit de munți, iar pe cer se roteau vulturi pleșuvi. Și Velasco, și solii știau că locul răzmerițelor indiene era încă departe. Dealuri pline de stânci alburii, pământuri crăpate în dogoarea soarelui, copaci veștezi căzuți ca niște oase albite printre albiile râurilor - când aceste priveliști uscate rămâneau în urmă, se iveau lanurile de porumb prăfuit. Toate se deosebeau atât de mult de peisajele molatice și blânde ale Japoniei. Samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până în fața lor ținând în mână o lumânare. În urma sa, episcopul bisericii franciscane, Velasco și încă un preot. Toți trei îngenuncheară înaintea altarului. După cum fuseseră instruiți dinainte, la un semn din partea nașilor, japonezii căzură în genunchi pe pardoseala veche și crăpată din marmură. Urmară apoi nesfârșite rugăciuni în limba latină din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea crucea uriașă din spatele altarului pe care era răstignit omul acela sfrijit. „Să știi că eu... n-am de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am să mă închin niciodată în fața Hristosului pe care-l preamăresc ei.” Însă, de când primiseră botezul în fața tuturor, japonezii erau nevoiți să ia parte în fiecare dimineață la slujba ținută în mănăstirea unde stăteau. În frigul dimineții, înainte să se crape de ziuă, dangătul clopotului le vestea începerea slujbei. Cu lumânări în mână la fel ca și călugării, japonezii se aliniau atunci în șir indian de-a lungul coridorului și intrau în biserică. În altarul luminat de jur împrejur doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța unei fresce de Michelangelo. Velasco știa de ce îl chemase cardinalul. Vestea despre purtarea necuviincioasă a solilor japonezi față de Papă se răspândise deja în toată Roma și era firesc ca el să fie tras la răspundere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Doamne, arată-mi, rogu-Te, ce dorești de la mine! Oh, Doamne, facă-se voia Ta! Oh, Doamne, arată-mi, Rogu-Te, dacă sămânța care a prins să încolțească în inima mea este voia Ta... CAPITOLUL X Chiar înainte să se crape de ziuă se trezi brusc, zgâlțâit de cineva. Treptat, în ochii săi împăienjeniți se înfiripă chipul lui Yozō. Acesta îi zâmbea ca o mamă sculându-și copilul și după surâsul lui samuraiul își dădu seama ce tot încerca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
La capătul celor patru ceasuri cât s-a jucat cu jonca noastră, furtuna a început în sfârșit să se depărteze înspre Japonia. Cârma nu mai putea fi folosită. Astfel, am plutit neajutorați pe marea cuprinsă de întuneric până când s-a crăpat de ziuă. O dată cu revărsatul lin al zorilor atât de deosebit de ziua de dinainte, insula Kuchinoshima se zări în sfârșit dincolo de marea ce sclipea în razele soarelui de dimineață. Niște pescari japonezi ne-au sărit de îndată în ajutor vâslind într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se vedea nici urmă de oraș, nimic În afară de șine și de ținutul ars. Cele treisprezece localuri care se aliniaseră cândva pe singura stradă din Seney dispăruseră fără urmă. Fundația hotelului Mansion House se ivea din pământ. Piatra era ciobită și crăpată din cauza focului. Asta era tot ce mai rămăsese din orașul Seney. Până și suprafața pământului fusese arsă În totalitate. Nick privi Înspre dealurile arse unde se așteptase să găsească răsfirate casele orașului și apoi merse pe șina de tren până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
văd pe femeia care plutea. Avea părul prins Într-o coadă de cal care se răsfirase În apă. Îi vedeam inelele de la o mână. Se apropiase de geam și am lovit tare de două ori, da’ nici nu l-am crăpat măcar. Când am vrut să mă-ntorc afară, am crezut că n-o să mai reușesc să ies la suprafață. M-am mai scufundat o dată și am crăpat geamul, l-am crăpat doar, și când am ieșit Îmi curgea sânge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
geam și am lovit tare de două ori, da’ nici nu l-am crăpat măcar. Când am vrut să mă-ntorc afară, am crezut că n-o să mai reușesc să ies la suprafață. M-am mai scufundat o dată și am crăpat geamul, l-am crăpat doar, și când am ieșit Îmi curgea sânge din nas; am stat pe pupa pachebotului, cu picioarele goale pe litere și cu apa până la bărbie, și m-am odihnit acolo; pe urmă am Înotat până la schif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tare de două ori, da’ nici nu l-am crăpat măcar. Când am vrut să mă-ntorc afară, am crezut că n-o să mai reușesc să ies la suprafață. M-am mai scufundat o dată și am crăpat geamul, l-am crăpat doar, și când am ieșit Îmi curgea sânge din nas; am stat pe pupa pachebotului, cu picioarele goale pe litere și cu apa până la bărbie, și m-am odihnit acolo; pe urmă am Înotat până la schif; m-am urcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
până să ies Înapoi la suprafață parcă a trecut un an. Schiful fusese dus de apă și am Înotat până la el, cu sângele curgându-mi din nas și fericit că nu erau rechini prin preajmă. Da’ eram obosit. Parcă-mi crăpase cineva capu’, așa c-am stat Întins În schif o vreme și m-am odihnit, și abia după aia am vâslit Înapoi. Se făcea după-amiază. M-am scufundat din nou cu cheia, da’ degeaba. Cheia aia era prea ușoară. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca niște sulițe În copacul lovit de trăznet. Traversai pârâul pe un buștean și dacă te dezechilibrai și puneai piciorul jos, Îți intra În mâl. Apoi săreai un gard și ieșeai din pădure, și pământul de pe potecă era tare și crăpat de bătaia soarelui cât traversai câmpul cu iarbă pentru păscut și măcriș și lumânărici, iar la stânga vedeai, tremurând sub unde, fundul mâlos al pârâului, unde se hrăneau fluierarii. Pe cursul pârâului era și căsuța de primăvară. Sub șură era bălegar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
efortul admisibil al organismului, i-a pocnit (explodat) un vas de sânge în apropierea inimii și a murit imediat, din cauza hemoragiei interne. Sau un alt caz: O persoană a ridicat o geantă grea, depășind efortul admisibil al organismului, i-a crăpat un vas de sânge în ochi, care, în timp, a determinat pierderea vederii acelui ochi. c. Omul trebuie să respecte perioada nocturnă de somn, din ciclul diurn, pentru refacerea organismului. d. Omul trebuie să-și controleze emoțiile, să le stăpânească
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
precaut. Nu fusese niciodată genul de tată Îngrijorat. Dar când Rupert fusese aproape pe moarte, trecuse prin clipe de agonie. Camera video nu mințise. Când fiul său tremura atât de tare Încât i s-ar fi putut sparge dinții și crăpa capul, știa că groaza remușcării se va adânci și va crește, cuprinzându-l, mâncându-i inima cu dinți de lapte. În vise, vedea acest lucru Întâmplându-se, ca În caseta video, derulat Înapoi și Înainte, Încercând din nou și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și strigătele Ierusalimului se înalță." 3. Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, cînd se duc la fîntîni, nu găsesc apă, și se întorc cu vasele goale: rușinați și roșiți, își acoperă capul. 4. Pămîntul crapă, pentru că nu cade ploaie în țară, și plugarii, înșelați în nădejdea lor, își acoperă capul. 5. Chiar și cerboaica de pe cîmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește verdeață. 6. Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte și pleșuve, trăgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cauciuc, undițe și multe altele. Nu suport să nu curăț fiecare segment în parte. Așa sunt eu. De aceea îmi iau următoarea zi liberă. De obicei, sâmbătă seara merg împreună cu un prieten de la Kawaguchi până în Niigata. Nu dormim. Cum se crapă de ziuă, începem să pescuim. Din zorii zilei până la 13:00. Începem din aval și, treptat, urcăm iar amonte și ne întorcem în oraș. Când merg pe autostrada Kanetsu, nu mai pot să înaintez deloc și ajung acasă pe la 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
soția mea despre perioada copilăriei lor.“ (Mama) „Eiji s-a născut la ora 05.40 dimineața, pe 1 aprilie. Am știut că nu voi mai rezista până după răsăritul soarelui, așa că ne-am dus acasă la moașă înainte să se crape de ziuă. Asta se întâmpla pe la ora 04.00. Am născut la scurt timp. A fost o naștere ușoară. Cântărea numai 2,700 kg. Cel mare avusese 3,750 kg, așa ca Eiji a fost cu mult mai mic. Diferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe Madian la stînca Oreb și Își va mai ridica toiagul o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt. 27. În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, și jugul lui de pe gîtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime. 28. El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalîcul la Micmaș. 29. Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. 30. Ridică-ți glasul, fiica Galimului!" Ia seama, Lais!" "Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț; căci se deschid stăvilarele de sus, și se clatină temeliile pămîntului! 19. Pămîntul se rupe, pămîntul se sfărîmă, pămîntul se crapă; 20. pămîntul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, și nu se mai ridică. 21. În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pămînt pe împărații pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]