3,198 matches
-
verde, dând la iveală părul des și negru, lipit cu vaselină de țeastă, în stilul anilor douăzeci. După ce își scoase și pardesiul, domnul Gonzalez văzu un colac de grăsime strâns într-o cămașă albă strâmtă, împărțită pe verticală de o cravată lată și înflorată. Se părea că și mustața fusese unsă cu vaselină, căci era foarte strălucitoare. Și apoi mai erau ochii aceia neobișnuiți, și albaștri și galbeni, dantelați cu vinișoare extrem de subțiri, roșii. Domnul Gonzalez se rugă aproape cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acord. Domnișoară Trixie, domnișoară Trixie! — Cine? strigă domnișoara Trixie, răsturnându-și scrumiera plină pe podea. — Lasă. Iți iau eu lucrurile. Domnul Gonzalez fu lovit peste mână când și-o întinse după șapcă, dar i se îngădui să ia pardesiul. Ce cravată frumoasă! Rar mai vezi una ca aceasta. — A aparținut tatălui meu defunct. — Îmi pare rău să aud asta, spuse Gonzalez punând pardesiul într-un dulap vechi, în care Ignatius văzu o pungă asemănătoare celor două de lângă biroul bătrânei. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
magazine erau ticsite cu hainele pentru bărbați purtând marca Nat Nast. Este unul dintre brandurile de haine pentru bărbați cu cea mai rapidă creștere din țară, înregistrând mai mult de 15 milioane $ din vânzări. De la maieuri la blugi și de la cravate la pantaloni, aceste magazine dețin totul. Nu se întâmplă prea des să împărtășești propriilor membri ai familiei previziuni pe care aceștia să le poată pună în aplicare, dar aceasta a fost una dintre cele cu sorți de izbândă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
despre ceva mai mult decât o simplă întâlnire. Era o întâlnire a spiritelor venite din diferite părți ale hărții culturale, fiecare căutând o nouă conștientizare a celuilalt. La început era o imagine ciudată: oficialii chinezi îmbrăcați în costume și purtând cravate, în stilul occidental, în timp ce mulți dintre noi, americanii, eram îmbrăcați cu haine chinezești; o inversare de costumații. Modul în care ne îmbrăcasem oglindea intențiile noastre. Arătam de parcă am fi dorit să trecem puntea care ne separa din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mai lipsit de sens. - Steven Weinberg Cuvântul „cauză“ este un altar pentru un zeu necunoscut. - William James Nu trebuie ales ceea ce este imposibil. - Jean-Paul Sartre Prolog Vasco Borden, patruzeci și nouă de ani, trase de reverele costumului și își îndreptă cravata, în timp ce înainta pe mocheta de pluș a holului. Nu era obișnuit să poarte costum, deși îl avea pe acesta, bleumarin, special croit ca să-i ascundă silueta musculoasă. Borden era solid, avea 1,90 metri înălțime, aproape 110 kilograme, un fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fel ca toate fraierele cu silicoanedin oraș. Dar se potrivea perfect cu avocatul cretin de lângă ea - acel labă-tristă de Bob Wilson, tipul clasic de la Ivy League, îmbrăcat în costum cu dungulițe și o cămașă încheiată la toți nasturii, cu o cravată cu model în relief și niște pantofi stupizi, cu șireturi și mici perforații în dreptul degetelor. Nu era de mirare că toată lumea îi spunea Whitey Wilson. Wilson nu se plictisea niciodată să amintească tuturor că absolvise la Harvard ... ca și cum asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
luat de la închisoare. — Adam a fost la tribunal azi, pentru învinuire, spuse ea. Iar Charles a fost și el, ca să îl reprezinte. — Îhm ... Aștepta cu teamă urmarea. Și? — Adam a venit la tribunal la timp, cu o cămașă curată și cravată, un costum curat, tuns, chiar și cu pantofii făcuți. A pledat vinovat, a cerut să fie introdus într-un program de dezintoxicare, a spus că nu a mai folosit droguri de două săptămâni, că s-a angajat ... — Ce? — Da, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Emily, dacă el fusese cel care-i dăduse sângele Lisei, fără să ceară permisiunea cuiva. — Ce se întâmplă acum? întrebă Emily, întorcându-se spre fiul ei. Tom avea douăzeci și șase de ani, era îmbrăcat într-un costum elegant, cu cravată. Avea un masterat în microbiologie și lucra pentru o companie mare de biotehnică, din Los Angeles. Tom se descurcase bine, la fel ca și fiica ei, Rachel. Rachel era în ultimul an la USC, studiind administrarea afacerilor. — Îi vor lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de cafea vechi bolborosind în colț. Cafeaua era renumită ca fiind groaznică. Nimeni nu o bea. Cei șase oameni de știință din comisia de analiză se îmbrăcaseră puțin mai protocolar pentru acea întâlnire. Majoritatea își puseseră sacouri. Unul chiar purta cravată. Dar stăteau relaxați în fotolii, în timp ce discutau cu persoana investigată, dr. Ronald Marsh, patruzeci și unu de ani, care stătea la aceeași masă cu ei. — Și cum anume a murit această fată de doisprezece ani? Dr. Marsh era profesor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vînduse cu neplăcere acuarela pe care i-o oferise Picasso cînd avusese prilejul să-l Întîlnească la Mougins. Erau numeroși oaspeți În ziua aceea În grădină și pe terasa vilei Notre-Dame-de-Vie. Picasso și cu el erau singurii care nu purtau cravată, iar Picasso, În timp ce Îi arăta tablourile, Îi spusese lui François că de fiecare dată cînd desena sau picta un chip de bărbat, se gîndea Întotdeauna, involuntar, la tatăl lui. Din cauza acelei fraze, lui François i se păruse normal ca acuarela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
domnia voastră? Porfiri se uita încruntat la un tânăr firav așezat pe unul dintre scaunele rezervate martorilor și suspecților care așteptau o întrevedere cu magistratul investigator. Acesta se uita fix la Porfiri cu ochi disperați și rugători. Purta, legată larg, o cravată papion și un paltonul cu guler din vulpe argintie așezat peste umeri. Pe dedesubt avea un costum muștar cu o vestă asortată de culoarea smaraldului. În poală ținea o căciulă din blană de castor, peste care stăteau împăturate mănușile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prietenă În fiecare săptămână. Kitty Îl studie. Pedro era Îmbrăcat destul de bizar. Purta niște panataloni de mătase În pătrățele albe și negre, ca o tablă de șah, o jachetă de blugi uzată, o geantă de voiaj Louis Vuitton și o cravată mare, purpurie, care flutura În vânt În ritmul mișcărilor sale vioaie, ca și când ar fi dansat. Părul negru, cârlionțat, era ciufulit rău de tot, iar ochii mici, căprui străluceau jucăuș pe o față obosită de prea multe petreceri și nopți nedormite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Bill aventuri cu cine ar fi dorit. La pauză holul operei și sălile erau pline cu bărbați de toate vârstele: tineri și vârstnici, tradiționaliști sau metrosexuali, intelectuali, oameni de afaceri, artiști, hipioți, bărbați Îmbrăcați În frac, jeanși sau costum și cravată. Toți erau interesanți În felul lor. Toți aveau poveștile lor de viață, visau să ajungă În locuri exotice sau erau conduși de pasiunile lor prin viață, motiv pentru care se trezeau dimineața și Înfruntau lumea. Cum putea să aleagă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
e altceva decât grumazul boului pe care șade jugul. Cel mai tânăr are uniformă, dar nu e înarmat. Cel mai vârstnic poartă haine civile și pantaloni mai mult sau mai puțin pe măsură, o cămașă închisă sobru la guler, fără cravată. Mâinile care țin volanul sunt mari și puternice, de țăran, și totuși, poate din pricina contactului cotidian cu moliciunea argilei, la care-l obligă meseria, sugerează sensibilitate. Mâna dreaptă a lui Marçal Gacho n-are nimic deosebit, dar podul palmei stângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în sfârșit de câine va vedea că niciodată n-ar mai putea repeta, E negru, dar ar fi un păcat grav împotriva adevărului și dacă ar afirma, E cenușiu, mai ales când va descoperi că o dungă albă, ca o cravată subțire, coboară pe pieptul animalului până la începutul pântecelui. Glasul Martei răsună dincolo de ușă, Tată, trezește-te, te așteaptă câinele, Sunt treaz, vin acum, răspunse Cipriano Algor, dar imediat regretă că rostise ultimele cuvinte, era pueril, aproape ridicol, un bărbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
așteptase, ieși cu totul din cușcă, nu era nici mare nici mic, un animal tânăr, svelt, cu blană țepoasă, într-adevăr cenușiu, într-adevăr bătând în negru, cu o îngusta dungă albă care îi împarte pieptul și seamănă cu o cravată. Găsit, repetă olarul, înaintând încă doi pași, Găsit, vino aici. Câinele rămase pe loc, își ținea capul sus și dădea încet din coadă, dar nu se mișcă. Atunci olarul se lăsă pe vine ca să-și coboare ochii la nivelul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-l ivite la plimbare, câinele era deja înăuntru. Cipriano Algor nu se gândise să-l ia cu el, intenționase să meargă din casă în casă întrebând dacă știu un câine așa și pe dincolo, cu blana și figura asta, cu cravată și virtuți morale, și, cât timp îl va descrie, se va ruga de toți sfinții din cer și de toți demonii de pe pământ, vă rog, să-l oblige pe cel interogat să răspundă că niciodată în viața lui n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o culoare bolnăvicioasă, specifică bolnavilor de ficat. Avea ochi reci, pleoape fără gene și pungi seroase sub ochi. Părul îi căzuse pe creștet, iar cel rămas împrejurul capului îi atârna, rar și cenușiu, în neorânduială. Purta un costum alb, cu cravată și își ținea piciorul stâng pe o pernă de postav roșie. La acest picior gheata era uriașă și diformă. Ceva mă izbea în aerul Bătrânului făcându-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza ce anume, poate ochii, înghețați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
XVIII-lea, unul singur ar fi potrivit: diletantism. (René Le Forestier, La Franc-Maçonnerie Templière et Occultiste, Paris, Aubier, 1970, 2) A doua zi, seara, l-am invitat pe Agliè la Pilade. Chiar dacă noii frecventatori ai barului reveniseră la sacou și cravată, prezența oaspetelui nostru, cu costumul lui bleumarin cu dungi albe subțiri, cu vestă și cu cămașa lui imaculată, cu cravata fixată cu un ac de aur, făcu oarecare senzație. Din fericire, pe la șase seara barul Pilade era destul de gol. Agliè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
A doua zi, seara, l-am invitat pe Agliè la Pilade. Chiar dacă noii frecventatori ai barului reveniseră la sacou și cravată, prezența oaspetelui nostru, cu costumul lui bleumarin cu dungi albe subțiri, cu vestă și cu cămașa lui imaculată, cu cravata fixată cu un ac de aur, făcu oarecare senzație. Din fericire, pe la șase seara barul Pilade era destul de gol. Agliè Îl zăpăci pe Pilade comandând un coniac de marcă. Avea, bineînțeles, dar trona pe rafturile din spatele tejghelei de zinc, neatins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
englezesc, marca Burberry, și Începuse din nou să citească. „Sunt cele mai bune“, zisese domnul, „dar ăsta e chiar foarte frumos, pentru că n-are nasturii aceia aurii care prea sar În ochi. Și, dacă-mi permiteți, se asortează bine cu cravata aceea bordò“. Belbo Îi mulțumise și deschisese din nou ziarul. Domnul continua să vorbească cu ceilalți despre dificultatea de a asorta cravatele cu sacourile, iar Belbo citea. „Știu, gândea el, se uită toți la mine ca la un nepoliticos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
n-are nasturii aceia aurii care prea sar În ochi. Și, dacă-mi permiteți, se asortează bine cu cravata aceea bordò“. Belbo Îi mulțumise și deschisese din nou ziarul. Domnul continua să vorbească cu ceilalți despre dificultatea de a asorta cravatele cu sacourile, iar Belbo citea. „Știu, gândea el, se uită toți la mine ca la un nepoliticos, dar eu merg cu trenul ca să n-am nici un raport cu nimeni. Am destule când stau pe loc“. Atunci domnul Îi zisese: „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un apel să ia legătura cu polițiștii. Ceilalți pasageri Își aminteau În mod foarte limpede de bărbatul care lăsase valiza. Trebuia să fie un individ care stârnea bănuieli de la prima vedere. Avea un sacou englezesc albastru, fără nasturi auriți, o cravată bordò, era un tip taciturn, părea că vrea să treacă neobservat cu orice preț. Dar lăsase să-i scape că lucra la un jurnal, sau la o editură, pentru ceva În care era vorba (iar aici opiniile martorilor difereau) de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ziarele. Din fericire, prima pagină era Încă ocupată cu funeraliile, iar știrea cu trenul și portretul-robot era În paginile interne. Urcase Înapoi În apartament, ținând reverul ridicat, apoi Își dăduse seama că purta și acum același blazer. Din fericire, fără cravata bordo. În timp ce căuta să reconstituie Încă o dată faptele, primise un telefon. O voce necunoscută, străină, cu un accent vag balcanic. Un telefon mieros, ca din partea unuia care n-avea nici În clin, nici În mânecă și care vorbea cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu e nici un nor. CÎnd ajung la rigatoni, Îi oferă un inel. Inelul nu cade Între tăieței. Merg braț la braț către un local de-după-cină, pentru un pahar de-după-cină. Nici o adiere. Pletele Zeldei, pînă la umăr, rămîn neciufulite. Pălăria și cravata lui stau la locul lor. Beau pe terasă. Răsar stelele, neaburite de luminile orașului sau de nori. Semiluna stă Înșurubată pe perna ei de catifea. Își vorbesc unul altuia clar și leneș; nici o pală bruscă de vînt nu le fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]