3,021 matches
-
cașmir, pantaloni scurți de pânză și teniși foarte ușori, din aceia care se împăturesc în opt și încap într-o cutie de chibrituri. —Fă-ți ceva la păr, i-a sugerat Helen, și, ascultătoare, Rachel și-a desfăcut clama din creștetul capului și a lăsat să i se reverse pe spate o coamă de păr negru și des. —Vai, domnișoară Walsh, frumoasă mai ești, i-a zis mama acru. Piaptănă-te! Piaptănă-te! Și zâmbește mult. Chestia era că Rachel deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tuturor mila și că oamenii mai că dădeau mită să nu stea lângă mine. Îmi pare nespus de rău, Gaz. I-am strâns mâna. Nu mă pot abține. Hei. N-ai de ce să te scuzi. M-a sărutat blând pe creștet, dar apoi mai c-a luat-o la goană. După câteva secunde, stătea la bar, dând pe gât dintr-o dușcă un lichid de culoarea chihlimbarului. A trântit paharul pe lemnul lăcuit, i-a zis ceva barmanului pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
are să vii din lumea de dincolo dacă nu-mi vinzi măcar un pont? — Nu pot să-ți divulg identitatea lui... —Răule! — Dar pot să-ți spun că-l cunoști deja. M-a sărutat pe buze, mi-a pus mâna pe creștet, ca o binecuvântare, și a dispărut. Apoi m-am trezit și trecerea de la somn la starea de veghe a fost nespus de lină. O liniște adâncă, plină de bucurie, domnea înăuntrul meu și în jur și simțeam încă apăsarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a dispărut. Apoi m-am trezit și trecerea de la somn la starea de veghe a fost nespus de lină. O liniște adâncă, plină de bucurie, domnea înăuntrul meu și în jur și simțeam încă apăsarea și căldura mâinii lui pe creștet. Fusese cu adevărat aici. Eram sigură de asta. Am stat nemișcată, simțind sângele care îmi curgea prin vene încet ca molasa și miracolul propriei mele respirații, inspirând și expirând, inspirând și expirând, în cercul vieții. Și atunci l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
verii, avea deja înfățișarea unui oraș. În țara asta în care bărbații își luaseră de multă vreme obiceiul de a umbla pe stradă cu capul descoperit, sau de a și-l acoperi doar cu o simplă eșarfă aruncată indolent peste creștet și care aluneca încet în cursul zilei, spre a ajunge pe umeri, toată lumea recunoștea de departe silueta ca o ciupercă a lui Astaghfirullah. Dar puțini granadini îi știau numele adevărat. Se zice că propria sa mamă fusese cea care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părul și partea de jos a obrazului. Câteva fetițe le însoțeau. Uneori băieței foarte mici. La un moment dat o femeie grasă a luat-o în direcția mea. Ajunsă în dreptul meu, s-a oprit o clipă, m-a măsurat din creștet până-n tălpi, apoi a plecat mai departe mormăind vorbe de neînțeles. Înfățișarea mea de pândar i se păruse desigur suspectă. Câteva clipe mai târziu, o altă femeie, înveșmântată toată, dar mai subțirică, se îndreptă spre locul unde stăteam postat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iarăși sub un acoperiș, va începe luna ramadanului. Fiind călător, nu ești silit să ții post, dar se cuvine să dai în alt mod dovadă de supunere în fața Creatorului. Ai să-ți pui sclava să se înfășoare în văluri din creștet până-n tălpi, ai să-i interzici să-și dea cu parfum, cu sulimanuri, să se pieptene și chiar și să se spele. N-am protestat, căci am priceput pe dată că zelul religios nu era singurul motiv al acestui sfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
răufăcător, fugind de la un munte la altul de teamă să nu fii adus îndărăt în fiare, și totul pentru o fată căreia nu i-ai adresat cuvântul decât o singură dată în viață? Iscoditorul își puse palma mâinii drepte pe creștetul capului meu, așa cum făcea când eram mai tineri, înainte de a-mi dezvălui o taină. — Ăsta e un lucru pe care nu ți-l puteam spune mai înainte și, chiar și astăzi, aș vrea să-mi juri că nu te vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înălțate decât pentru a fi frumoase și maiestuoase, pentru a fi cea dintâi dintre minunile lumii. Cu siguranță le-a fost încredințată și vreo funcție, dar ăsta nu era decât un pretext oferit de prințul din vremea aceea. Ajunseserăm în creștetul unei coline și piramidele se detașau limpede în zare. Și-a oprit cămila și a întins mâna spre răsărit, cu un gest atât de emoționat, că devenea solemn. — Multă vreme după ce casele noastre, palatele noastre și noi înșine vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să urmeze. Dar asta nu s-a întâmplat înainte de capătul nopții, care a fost minunat de nesfârșită. Stăteam întinși unul alături de celălalt, atât de aproape că buzele mele fremătau la șoaptele ei. Picioarele ei îndoite formau o piramidă; genunchii erau creștetul, lipiți unul de altul. I-am atins, s-au despărțit, de parcă s-ar fi certat. Circaziana mea! Mâinile mele încă mai modelează uneori formele trupului ei. Iar buzele mele n-au uitat nimic. Când m-am trezit, Nur stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ai băgat de seamă cât ne-am schimbat de la sosirea noastră în această țară? La Fès, n-aș fi vorbit astfel despre soțiile mele, nici măcar cu prietenul meu cel mai apropiat. Dacă aș fi făcut-o, ar fi roșit până în creștetul turbanului. Abbad mi-a dat dreptate râzând. Mă foloseam eu însumi de o mie și una de formule de scuze pentru a-mi întreba vecinul ce mai face soția sa, iar acesta, înainte de a-mi răspunde, se asigura mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pus să fie făurit pentru Ferox, unul dintre cei mai pricepuți gladiatori... N-ai idee cu câtă grijă am urmărit lucrătura zăbrelelor care acoperă fața și borurile care fac coiful să semene cu o umbrelă de soare. De la ceafă până în creștet, coiful avea două rânduri de pene mari, roșii, ce făceau statuia să pară și mai înaltă. — Eu am grijă de gladiatorii mei și de armele lor. Nu degeaba școala mea este faimoasă. Nu degeaba Vitellius mi te-a vândut mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
găleată, trecuse printr-o serie de întâlniri imaginare cu ea, cu conversații, certuri și împăcări complet imaginare. Îl întâmpina scăldată în mirosul de ulei, cu un zâmbet la fel de alb ca strălucirea din interiorul nucii de cocos. O șuviță alunecase de pe creștetul femeii cu nuca de cocos și urma curbura flaconului. Sampath privea în jos, la femeia acoperită cu văluri care stătea sub copac și se simți încins și îngrozit. — Te rog să cobori ca să fii prezentat. Ai stat destul în copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
disperată, de om vânat. — E în altă lume, șopteau plini de venerație adepții, în timp ce Sampath nu le dădea nici o atenție, ci doar privea în gol peste capetele lor, lăsându-i să-i ridice piciorul și să și-l pună pe creștete, cerându-i binecuvântarea. Aceste zile în întorseseră stomacul pe dos, acum că toată treaba nu mai era făcută cu inima ușoară, ci devenise meschină și complicată. Privi către cer. Aerul argintiu al înserării părea că se distilează în învelișul dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cânta cântecele de dor și jale. O, Virgil! spunea ea. Sunt atât de fericită. Atât de fericită. Așteptând în pădurile de pe povârnișurile muntelui Calf, tăcut și invizibil, în timp ce bărbatul cel gras și împiedicat și tovarășul lui înalt, cu pană în creștet, o pană țopăind alături de melon, înaintau, urcând pe cărările năpădite de buruieni, urmărindu-i cu privirea și așteptând, stătea un gorf. OPTSPREZECE Planeta gorfică e numită uneori Thera. Ea își urmează traiectoria unduitoare în jurul stelei Nus, în galaxia Yawy Klim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Jones. Așa, dintr-odată, Vultur-în-Zbor își petrecu brațul stâng peste brațul drept al lui Virgil și plecară pas la pas, tovarăși de arme, în întâmpinarea destinelor lor separate. Luna răzbea palidă prin ceață și împrăștia stropi albi de lumină pe creștetele lor în mișcare. Partea a doua Timpuri trecute TREIZECI ȘI UNU K noaptea: case îngrămădite laolaltă, claie peste grămadă, ca și cum s-ar strânge ca să se apere, încălzindu-se una de la alta. Exterioare grosolane, pătate de umezeală, ceață și timp, mâzgăleli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
extrem de palpitant că ești aici. Mi-e teamă că a devenit puțin prea agitat. Voi doi trebuie să aveți o discuție lungă. Eu în schimb, o să mă-nvârt prin jur, în caz că o să aveți nevoie de mine. își sărută soțul pe creștetul capului chel îsau mai degrabă încremenit pentru totdeauna în stadiul de năpârlire), aplecându-se asupra lui când făcu acest gest, apoi plecă. Deci acesta era locul în care începea o viață nouă, se gândi Vultur-în-Zbor în timp ce se îmbăia. O noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dreptate, zise Cerkasov. Da. Probabil că nu. — Oricum ar fi, continuă Gribb, eu sunt cel care ar trebui să se simtă stingher, fiind singurul rățoi urât într-o mulțime de lebede. Cerkasov râse și-l bătu ușor pe Gribb pe creștet. — Valorezi mai mult decât noi toți laolaltă, Ignatius, rosti el indiferent. Lui Vultur-în-Zbor relația lor i se păru dubioasă, cu atât mai mult cu cât și Irina, și Elfrida au murmurat imediat o aprobare ce aducea cu un răspuns reflex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acesta, după ce înmugurise și înflorise, ieșind din copilări, și stătuse ore în șir goală în fața oglinzii, cu o carte pe cap, sugându-și stomacul și scoțându-și pieptul în fațăă Anul acesta n-ar mai fi existat nici mângâieri pe creștet, nici discuții prefăcute de adulți, nici amuzamentul îngăduitor din clipele când o zbughea nervoasă către camera ei înainte de miezul nopții, la cererea mamei sale. Anul acesta ar fi dansat până în zori, ba chiar mai târziu, și ar fi luat micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
femeie inocentă să stea cel puțin trei ore blocată pe o barcă mică cu o adunătură de economiști îmbătându-se crunt. Dumnezeu știe ce se poate întâmpla. Dar eu nu sunt inocentă, i-am atras atenția, trăgând încă un fum. Creștetul capului parcă mi se deschidea. I-am înapoiat țigara. —Ai dreptate aici. —Sir Richard mi-a spus de asta, i-am răspuns cu accentul surorilor Fine. Se pare că se așteaptă să mergem. —A, așa deci, se așteaptă? La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
teritoriale ale unei jumătăți din provincie. MÎna sa stîngă, tot În serviciu activ, trăgea sforile deputăției, ale primăriei, ale mai multor ministere, ale episcopiei și ale serviciului portuar al vămilor. În acea după-amiază, chipul cu mustăți luxuriante, favoriți regești și creștet descoperit care intimida pe toată lumea avea nevoie de o pălărie. Intră În prăvălia lui don Antoni Fortuny și, după ce aruncă o privire sumară asupra locului, se uită pieziș la pălărier și la ajutorul acestuia, tînărul Julián, și zise după cum urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mi se face părul măciucă!“. Julián, care era conștient de Însemnătatea publică a personajului, dar care nu se simțea intimidat de el sub nici un chip, replică: „Domnule Aldaya, să vi se facă dumneavoastră părul măciucă nu prea e de unde, fiindcă creștetul ăsta parcă-i o arenă de coride și, dacă nu vă facem repejor un set de pălării, lumea o să vă confunde capul cu harta stradală Barcelonei“. Auzind aceste cuvinte, Fortuny simți că-și dă ultima suflare. Aldaya, netulburat, Își aținti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un pled. — Doamna Coronado? am Întrebat ridicînd glasul, temîndu-mă că sărmana era surdă, țicnită sau amîndouă aceste lucruri. Bătrîna ne cercetă pe Îndelete, cu o anumită rezervă. Avea o privire nisipoasă și doar cîteva șuvițe de păr alburiu Îi acopereau creștetul. Am băgat de seamă că mă observa cu un aer ciudat, de parcă mă mai văzuse și Înainte și nu-și amintea unde. M-am temut că Fermín se va grăbi să mă prezinte drept fiul lui Carax sau vreun alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
afla În spatele ferestrei, putea fi rulat și derulat ca o foaie de hârtie. Oliver se zbătu, se lovi cu capul de perete, dar nu simți nici un fel de durere. Și atunci gândurile negre i se așezară pe umeri și pe creștet. Masterandul Își Întinse brațele În sus, căutând să ajungă cu degetele până-n tavan, unde se afla Înșurubată, În loc de bec, o cioară. Oliver scoase mai Întâi un cârârit, Încercând să se ridice În aer. Picioarele Îi prinseseră Între timp rădăcini pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sus, căutând să ajungă cu degetele până-n tavan, unde se afla Înșurubată, În loc de bec, o cioară. Oliver scoase mai Întâi un cârârit, Încercând să se ridice În aer. Picioarele Îi prinseseră Între timp rădăcini pe linoleum, țintuindu-l de podea... Creștetul său acoperit cu pene de un galben roșiatic tindea să se Înalțe spre tavan, În timp ce tălpile, Înfigându-se În linoleum, Își Împânziră miile de rădăcini În cimentul rece, străbătînd planșeul și atârnând În camera vecină, unde se afla salonul rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]