4,763 matches
-
ori și o dată mi-a scăpat și pușca și a alunecat Încolo, pe gheață. Sub un mal Înalt de lut, acoperit cu tufișuri, am gonit un stol de prepelițe și am Împușcat două când și-au luat zborul, dispărând după creasta malului. Câteva s-au cocoțat pe crengile copacilor, dar cele mai multe s-au Împrăștiat prin tufe și am fost nevoit să sar de mai multe ori pe tufele Înghețate până să le fac să zboare. Și, cum se iveau În timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Auuu! Aiiiii! Auuuu! Începu să țipe deodată locotenetul. M-ai orbit! M-ai orbit! — Ține-l bine, spuse doctorul. Îl doare rău. Ține-l bine. Vinul din Wyoming Era o după-amiază fierbinte În Wyoming. În depărtare se vedeau munții cu crestele acoperite de zăpadă, dar nu făceau pic de umbră și grânele de pe câmpurile din vale erau galbene; mașinile care treceau ridicau praful de pe drum și toate casele mici de lemn de la marginea orașului se coceau În soare. Un copac făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
e, Doamne. Intră În casă ca să aducă niște bere. Stăteam pe veranda din spate și mă uitam prin coroana copacului la valurile de căldură și la munții Îndepărtați. Erau niște munți maronii, plini de zbârcituri, și se terminau cu trei creste, iar pe una dintre ele era un ghețar care se vedea printre copaci. Zăpada părea foarte albă și pură și ireală. Madam Fontan veni și lăsă sticlele pe masă. — La ce te uiți tu acolo? — La zăpadă. — C’est jolie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ricoșate se duceau spre casă. Așa că am mers mai departe și În cele din urmă eram pe drumul care, coborând dealul, ducea spre casele de la marginea orașului. Dincolo de câmpie se vedeau munții. În ziua aia erau albaștri și zăpada de pe creste strălucea ca sticla. Vara se termina, dar Încă nu se așezase zăpadă nouă sus pe munți. Era doar zăpada de anul trecut, topită de soare, și gheața care, privită de departe, strălucea foarte tare. Voiam să bem ceva rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îndată însă ce ocolești colții aceia de stâncă, Bistrița iuțește iarăși pasul și iese la lumină într-o vale aproape tot așa de largă, ca și cea de la Vatra Dornei, dar cu mult mai semeață. Satul Crucea, răsfirat sus pe creasta muntelui, îți aduce aminte de priveliștile elvețiene ori tiroleze. Și-apoi, cale de o zi purtat pe undele verzui ale Bistriței, plutașul vede lunecându-i pe dinaintea ochilor priveliștile cele mai neașteptate, atât la răsărit, spre culmea Stânișoarei, cât și spre
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
descrierea și expresiile frumoase învățate. Țara Moților Geo Bogza Țara Moților se află în Munții Apuseni. Pentru a ajunge în inima lor,de la nord, de la răsărit sau din orice alt punct cardinal, trebuie să străbați o sută de kilometri prin creste stâncoase. Așa se face că oamenii care trăiau acolo, cu toate că luptau numai cu furci și topoare împotriva unor armate organizate, n-au putut fi învinși niciodată în luptă dreaptă și, pentru înfrângerea lor, a trebuit să se recurgă la viclenie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
organizate, n-au putut fi învinși niciodată în luptă dreaptă și, pentru înfrângerea lor, a trebuit să se recurgă la viclenie și trădare. În măruntaiele munților, aurul a năvălit printre roci, strecurându-se în cele mai întortocheate crăpături. Afară, între crestele aspre, din stâncă în stâncă, tot mai în inima de piatră a munților, au început să se precipite oamenii, când, departe, în câmpie, s-au împământenit stăpânirile care le răpeau libertatea. Se vede înăuntrul minelor cum aurul n-a lăsat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
care ar fi putut să se ascundă. Se vede, afară, între culmile munților, cum oamenii au folosit, pentru a se adăposti, cele mai strâmte și prăpăstioase văi, cele mai neașteptate reliefuri. Cerințe: 1. Găsiți însușiri potrivite pentru termenii: oameni munți creste văi armate expresiile frumoase învățate. 2. Scrieți cuvinte cu sens asemănător celor scrise cursiv în text. 3. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a cuvintelor: deasă, ceață, deal, iepuraș, iedul, nuia, amiază, răcoare, boare, pleoape, mioară. 4. Folosiți în enunțuri scrierea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
îngrijite...Călătoria noastră însemnează o trecere din valea Mureșului în Valea Târnavelor...În comuna Cornești fiecare poartă de stejar are, pe o tăblie scoasă în evidență, câte un motto...săpat cu decorative litere gotice. Un parc închis de ziduri, o creastă de castel și o depărtată culme deluroasă încadrează fața de plumb a unei ape mari...Tg.-Mureș nu e departe. Dar până la el trebuie să străbatem câțiva kilometri și să adunăm: turnuri de biserici romano-catolice și impresia crescândă a unei
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
expresiile frumoase. 2. Transcrieți primele versuri ale poeziei și încercuiți vocalele. 3. Transformați în proză versurile poeziei. 4. Încercuiți consoanele din ultimile două versuri. 5. Subliniați vocalele din primele două versuri. Iulie Otilia Cazimir De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar norii sterpi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ne-am transformat din nou în picături de apă. Am pornit-o cu repeziciune spre pământ. Eram un strop de ploaie. Știi unde m-a aruncat vântul? Chiar în Marea Neagră. Ce frumos mă jucam eu cu nenumăratele mele surori pe crestele valurilor! M-am apropiat de țărm și tu, care erai pe plajă, ai intrat în apă și m-am prins de brațul tău. Dar vai... nici nu m-ai observat. Din cauza soarelui dogoritor, m-am evaporat din nou. Și iarăși
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
avea să se clădească delta? Este greu de spus.” „Dacă privești Dunărea cu afluenții de la Tisa până la Prut, nu e greu de observat că toate râurile se înfing cu izvoarele în acest oval de munți, multe din ele trecând dincolo de crestele principale (...) am putea spune că Dunărea românească pare un copac cu rădăcina înfiptă în Marea Neagră, un copac rotund ținând între ramurile sale un cuib de munți (...)” (George.Vâlsan -Munții, Descălecatului Moldovei) Râuri și lacuri și marea cea mare „Oltul, tulbure
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
stătea Într-o cabină de mărimea unui sicriu pus În picioare. Bătrânul Îi spuse cele ce urmează În dialectul bai care se vorbea În regiunea respectivă: „Să aveți grijă azi. Poate să Înceapă furtuna oricând, așa că nu vă apropiați de creastă. O, și Încă ceva important: nu uitați să le spuneți străinilor să nu viziteze peșterile principale Între 2:30 și 3:30 pentru că o echipă de filmare de la televiziunea de stat urmează să facă un documentar. Îmi pare rău pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aripi care-l făcuse să creadă că un liliac zbura pe-aproape. Nu se poate, spuse Esmé. Restul prietenilor mei rătăceau de colo-colo, Îndeplinindu-și ritualurile matinale și pregătindu-se pentru micul dejun. Aveau hainele șifonate, iar părul turtit, numai creste și vâlcele. Bucătarii distribuiră castroane de lemn cu orez, cu sos făcut din făină de orez, mazăre, praf de arahide, creveți uscați și ardei iute - toate aduse de Pată Neagră. Primii serviți au fost onorații oaspeți, iar locuitorii din Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine." 11. "Nenorocito, bătuto de furtună și nemîngîiato! Iată, îți voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu și-ți voi da temelii de safir. 12. Îți voi face crestele zidurilor de rubin, porțile de pietre scumpe, și tot ocolul de nestemate. 13. Toți fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, și mare va fi propășirea fiilor tăi. 14. Vei fi întărită prin neprihănire. Izgonește neliniștea, căci n-ai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ARE Lumea, plină de sihaștri, Sigur astăzi n-ar mai fi, Cum și cerul fără aștri Visul n-ar mai ispiti. Omul fără de visare N-ar mai fi ajuns un’ este, În prag cert de eclipsare, Ori în triumf, spre creste. Și tot asemeni făr’ amor Curat în desfătare, N-ar ști ce este sfântul dor, Suspinul lui cel mare. Și gândul fără de Iisus N-ar ști ce e jertfire Cu sens suprem și mai presus De orice fel de fire
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
printre coroanele copacilor, bluza portocalie a lui Odolgan. Avantajul lui era neînsemnat, dar avea mai multă experiență în a se mișca prin pădure. Gâfâi din greu, urcând coasta abruptă, care era calea cea mai rapidă, dar ajunse în sfârșit pe creastă și își dădu drumul la vale pe celălalt versant, mai repede chiar, fiindcă, în mai multe rânduri, căzu și se rostogoli prin mărăcinișul prăfos. Apoi, doi dintre urmăritori îl zăriră traversând un mic platou acoperit de tufărișuri. Frica îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Un grup compact de huni se apăra dezordonat, cu sulițe și săbii, de atacul dezlănțuit de o jumătate de duzină de burgunzi, conduși de un războinic încercat. Acesta, protejat de o cămașă de zale și de un coif magnific cu creastă metalică în formă de cap de lup, para loviturile cu un mic scut rotund și își repezea sabia cu o furie însoțită de o măiestrie aparte, ucigând și mutilând fără milă. Alți războinici, bine făcuți, cu săbii lungi și scuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui. Hunii, deși îi depășeau numeric pe atacatori, se retrăgeau, apărându-se dezordonat și puțin eficace. Cu furie, Sebastianus își făcu loc și îl doborî pe unul din ei, în vreme ce acesta își pregătea sulița să-l lovească pe războinicul cu creastă. Bărbatul încă nu se prăbușise și arma sa cu lamă lungă și curbată, gândită astfel pentru a produce răni îngrozitoare, trecea în mâinile lui Sebastianus, care, lăsându-i lui Maliban sabia nu prea folositoare în lipsa unui scut, se folosi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
crâncenă. Sebastianus recunoscu în războinicul ce-i conducea pe huni pe tânărul cu piciorul bandajat care își bătuse joc de el în fața lui Balamber și pe care acesta din urmă îl numise Odolgan. Hunul încrucișă imediat sabia cu războinicul cu creastă în formă de lup, care, de altfel, arătă să știa să-și păstreze cumpătul, ba mai mult, porni asupra sa o ploaie de lovituri, cu care îl împingea îndărăt. Sebastianus ar fi vrut să-și facă loc printre combatanți ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Bagaudiei. 3 Străbătură în ziua aceea patruzeci de mile, ținându-se pe drumul militar, pe care o părăsiră însă, în zilele următoare, apucând-o pe drumeaguri bătătorite, ce duceau când în sus, când în jos, printr-un peisaj presărat cu creste ascuțite și dantelate de granit, întrerupte de hăuri adânci și de multe conuri de origine vulcanică, îmbrăcate aici în iarbă, colo într-o vegetație deasă: punctele cele mai îndepărtate ale Arverniei, regiune puțin populată, pe care barbarii abia o atinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cercetașii dispăruseră după culme, însă unul dintre ei apăru curând pe fundalul maiestuos al norilor, anunțând, prin gesturi grăitoare și frenetice ale brațelo,r că din partea cealaltă dușmanul se apropia. Bătălia, deci, începuse. — Pregătiți javelinele! strigă Sebastianus. Abia ajuns pe creastă, fu aproape orbit de spectacolul grandios pe care-l oferea armata dușmană în întregul ei. Diferența de nivel nu era spectaculoasă - nu mai mult de șaizeci de picioare -, însă cu siguranță acela era punctul cel mai bun pe care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se concentreze asupra observării dușmanului, căci atenția îi fu imediat atrasă de o hoardă de cavaleri huni - poate un întreg mingan - ce suia colina. Ajunseseră deja la circa două sute de pași și-și dăduseră seama acum că romanii ocupaseră creasta, dar nu păreau nicidecum să aibă intenția să se oprească. Dimpotrivă, își biciuiau caii cu furie și-i împungeau cu pintenii, iar acestora se vedea că le era greu să înfrunte urcușul, căci, constată imediat Sebastianus cu ușurare, panta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Privind într-acolo, Sebastianus văzu, cu surprindere, înaintând spre colină o unitate masivă de cavalerie. — După steaguri, par a fi vizigoți! constată Datianus. — Da. Probabil că Theodoric a acționat din proprie inițiativă. Nu după mult timp, cavalerii aceia ajunseră pe creasta colinei. Sebastianus fu bucuros să vadă că îi conducea inimosul Thorismund, fiul cel mare al lui Theodoric. Tânărul părea întunecat la față, încordat și concentrat asupra apropiatei acțiuni și îl salută fără nici o ceremonie: — Tatăl meu, anunță imediat, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al atacurilor continue ale dușmanilor. Acolo sus, își spuneau unul altuia, trebuie să fie foarte, foarte greu, cel puțin judecând după mișcarea permanentă a oamenilor care, părăsind pozițiile de rezervă, se îndreptau către coastă, o urcau și apoi dispăreau dincolo de creastă. Metronius își îndrepta și el în repetate rânduri privirea în direcția aceea; nu putea să nu se întrebe dacă nu cumva Aulus Sebastianus nu era printre vitejii luptători care apărau acea poziție și dacă prietenul său mai era încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]