28,300 matches
-
puține șantiere arheologice astăzi, în România, decât pe vremea lui Mihail Roller, de tristă amintire. Sentimentul patriotic se înfiripă la copil din interesul și dragostea pentru vestigiile trecutului. Sentimentul istoric al continuității se naște din atașamentul pentru un monument, o cruce înălțată să veșnicească un eveniment, un mic schit, pierdut în munți. Cine-i învață pe copii să le ocrotească? Grija pentru urmele înaintașilor - vezi și cazul Roșia Montană - ar trebui să fie un principiu sădit în conștiința românilor încă de pe
Acad. Florin Constantiniu: „Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii” [Corola-blog/BlogPost/93647_a_94939]
-
pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune ca pe când avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o face să-și dăruiască hainele sale săracilor. După o vreme se retrage în pustie. Urmând sfaturile unor viețuitori aleși, se îndreaptă spre ținutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii
Sfanta Parascheva sărbătorită la 14 octombrie [Corola-blog/BlogPost/93684_a_94976]
-
satura/plictisi de monotonul (pentru ei, firește, nu și pentru mucenicul/martir...) spectacol al martirajului, „ei” vor da semnalul către calau (semnal convenit dinainte de începerea bachanalei criminale și iresponsabile... dinaintea deșucherilororgiasticei dezlănțuiri a demonilor sabatici) să curme suferințele celui de pe Cruce... Numai că, pe Golgota, s-a folosit sulița, pe când în cazul lui Socrate și al Aminului - otravă...Orbii și smintiții de diavol! Ei nu-și dau seama că abia MUCENICIA, care i-a distrat atât de copios, este semnalul DIN
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
În românește voi mărșălui Încolonat în armia română. Să îmi iubesc femeia-n limba mea Când muguri noi în grai mi s-or aprinde, De sărbători, când magii vin din stea, feciorii-n limba mea să mă colinde. La Sfânta cruce de pe Caraiman Să rostui rugăciuni - pe românește și să îmi intre-n casă an de an popi ortodocși, cu DOAMNE MILUIEȘTE... când ne mai bate bunul Dumnezeu printre păcatele terestre - certe, poetul păcătos...acesta...eu, să-L rog pe românește
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
34. Cernăuți, Palatul Episcopal - desen de Rudolf Bernt (1844-1914). 35. Reședința. Piatra fundamentală, 18 iulie 1864. 36. Cernăuți, Piața Fântânii Albe - desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871). 37. Cernăuți, Piața Fântânii Albe, în 1832 - desen de I. Schubirsz. 38. Piața Crucii. 1845. 39. Bobotează, acuarelă de Knap. 40. Cernăuți, biserica Adormirii Maicii Domnului - de I. Schumirsz. 41. Incendiul din 1859 Knap. 42. JudenGasse Anii 1930. 43. JudenGasse La Cucoșul Roșu. 44. Grădina Publică. Knap. 45. Knapp.badhaus 1867. 46. Lacul Grădina
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
totul originale. * După ce străbate intrarea somp tuoasă, marcată, în planul al doilea, de prezența unei porți impresionante din lemn, care delimitează parterul de etaj, străjuind scările de marmură, oaspetele e îndrumat spre prima sală din ansamblul denumit „Legea creștinească” - „Frumusețea crucii”, în care exponatele, răspândite inegal, într-o viziune modernă de amplasament, îmbie la reflecție, lăsând, prin spațiul gol dintre ele, timp de gândire și de decantare a informației. De altfel, Horia Bernea însuși structurase astfel, cu aparente hiatusuri spațiale, colecțiile
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
religioasă (icoane, obiecte de cult etc.) mai sus de nivelul privirii, pentru ca vizitatorul să trăiască prin ele „sentimentul sacrului”, experimentând monumentalitatea care întregește dimensiunea spiritualizată a locului. Atrage însă atenția prezența, inedită aici, a unei cămăși țărănești, așezate în forma crucii și sugerând supliciul christic, tradus prin mijloace de expresie vestimentară; crucea-cămașă implică o căutare a timpului absolut, sacru, nucleul tare al culturii noastre populare. Atmosfera spiritualizată continuă în sala „Moaște”, al cărei nume se datorează inițiativei de a recupera pereții
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
unei chilii de mănăstire: icoane, cărți religioase, fotografii de familie, piese minimale de mobilier, cru ci de lemn, toate sugerând asceza, transfigurarea produsă de spiritul profund religios. Urmând traseul din dreapta intrării, se ajunge la o altă sală cu simbolistică profundă - „Crucea - Pomul vieții”. Atenția este captată imediat de arborele crescut parcă din solul incintei, axă a lumii și intermediar divin. Aici regăsim atârnate cruci de iertăciune și cruci de jurământ, simbol al garanției îndeplinirii promisiunilor făcute defunctului de către urmașii rămași în
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
de spiritul profund religios. Urmând traseul din dreapta intrării, se ajunge la o altă sală cu simbolistică profundă - „Crucea - Pomul vieții”. Atenția este captată imediat de arborele crescut parcă din solul incintei, axă a lumii și intermediar divin. Aici regăsim atârnate cruci de iertăciune și cruci de jurământ, simbol al garanției îndeplinirii promisiunilor făcute defunctului de către urmașii rămași în viață. Remarcabilă este aceeași dispunere în spații largi a unor obiecte care par contradictorii ca structură și semnificație, dar care se valorizează reciporc
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
Urmând traseul din dreapta intrării, se ajunge la o altă sală cu simbolistică profundă - „Crucea - Pomul vieții”. Atenția este captată imediat de arborele crescut parcă din solul incintei, axă a lumii și intermediar divin. Aici regăsim atârnate cruci de iertăciune și cruci de jurământ, simbol al garanției îndeplinirii promisiunilor făcute defunctului de către urmașii rămași în viață. Remarcabilă este aceeași dispunere în spații largi a unor obiecte care par contradictorii ca structură și semnificație, dar care se valorizează reciporc în ansamblu, conform algoritmului
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
este aceeași dispunere în spații largi a unor obiecte care par contradictorii ca structură și semnificație, dar care se valorizează reciporc în ansamblu, conform algoritmului aplicat de Horia Bernea: „Când vrem să definim, totul rămâne ascuns; dacă pun pomul cu cruci și alăturea ștergare pare fără nicio logică; le pun pentru că efectiv simt că se întâresc reciproc. Pentru că un muzeu care pune probleme îl obligă pe vizitator să se întrebe asupra unor lucruri care, în mod obișnuit, depășesc condiția lui.” Aceeași
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
o altă propunere de reflecție făcută trecătorului. El descoperă rețelele semantice dintre obiecte, dincolo de etichetele acestora, pentru că „obiectele sunt legate între ele prin relații pe care etichetele le-ar tulbura”. Lectura obiectului e facilitată și de mânuirea luminii. În Sala Crucii, aceasta e ascunsă inițial privirii, montată fiind pe un perete neiluminat artificial. În sistem contre jour, vizitatorul o descoperă cu uimire, așa cum anticipase pictorul: „în muzeul etnografic, frumusețea obiectului este programatic neglijată...mă îngrozește modul de expunere, obsesia pentru explicații
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
care să dea peste cap audiența canalelor comerciale sau de scandal. Nu voi afirma că ”Biserica are nevoie de slujbe interactive”! Nu voi face o pledoarie de modernizare, dintr-un motiv temeinic. Fiindcă am înțeles că Jertfa lui Hristos pe Cruce, Învierea și Înălțarea Sa la Cer au fost făcute pentru înnoirea omului adamic și pentru ridicarea lui din întunericul iadului în care se afundase din neascultare de Dumnezeu. A cere în Biserică un ”cadru nou, ieșiri în decor - de spectacole
Biserica – între Evanghelie şi secularizare [Corola-blog/BlogPost/93756_a_95048]
-
veghere, la fiecare scaun domnesc, s-ar cuveni! Creatorilor - la braț cu „purtătorul de condei” (care s-ar traduce: decență și moralitate), diriguitorilor - cu ceva mai mult sârg, apropiere de zeița Themis, pentru echilibrarea balanței dreptății și, cu toții, având sfânta Cruce-n inimi, spre regenerescența națională. „Fericiți de cei ce păzesc legea și fac dreptatea în toată vremea!” - glăsuiește psaltistul David. Să nu uităm, numai locuind sub „acoperișul celui preaînalt” și odihnind sub „umbra celui preaputernic”, Dumnezeu, vom fi izbăviți de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93774_a_95066]
-
-ar putea dura o viață, Și nimeni nu o crede. Dar Domnul nostru minunat, A coborât pe stradă, Și-o cale nouă-a luminat, Pentru-cei ce vor să vadă. În felul ăsta i-a fost scris, Când El muri pe cruce, Această cale s-a deschis, Și știm unde ne duce. Ionică Dragomir 27 Decembrie 2014 Referință Bibliografică: Două Căi / Ionică Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2205, Anul VII, 13 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ionică Dragomir
DOUĂ CĂI de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377132_a_378461]
-
să navighez sau a picta, Dar pot cuvântul să-l îmbrac în fapte Sau fapte, în cuvânt a îmbrăca. S-or duce toate, chiar și eu m-oi duce, Serialul " Viață " veșnic va urma, În amintirea mea vor face-o cruce, Din versuri, din idei, din rima mea. EU Eu sunt Puterea!... Eu sunt Gândul!... Eu sunt poetul altei ere. Eu?... Sunt ideea remușcării În ale minții emisfere. Poate sunt toamnă ori amurgul Răsfrânt din florile de șoapte... Eu?... Sunt pocalul
IRONIE... EU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377142_a_378471]
-
ar fi un non-sens. Acolo, în Caiet, brunetul chipeș disputat de femei nu e altcineva decât „Geamănul din oglindă”. Iar Gemenii, ca și gemenele, își consumă identic trăirile și condiția fizică, destinul. Personajul principal, Norin Ene, își duce cu demnitate crucea, în final viața oferindu-i compensații pentru suferințele tinereții. Răzbunarea gemenelor - la rându-le victime (perverse!) ale sistemului - se rispește, însă, în pulberea vremii, aidoma vaselor sparte folosite la banchetele funerare menționate de Herodot. Ne reîntâlnim, așadar, cu mitul lui
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
Am mai avea, oare, motive de a privi „înapoi fără mânie”? În mod firesc, scriitorul își iubește gorgana, fiindcă ea face parte din inconfundabilul, irepetabilul său „axis mundi”: „Dorul de orașul natal (n.n. - Drăgășani) îl port în suflet precum o cruce grea. Îmi spunea cineva că, atunci când ne naștem, prima înghițitură de aer pe care o inspirăm, acea bulă ne face să ne întoarcem mereu, mereu, spre locurile unde ne-am născut.” Ca un arc între Alpha și Omega, între viață
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
Clipe seci și efemere Vor să prindă iar putere, Florile de mucegai Cer parfum nou să le dai! Tânguirea stă de pază E orbită de o rază..., Ceasul zilei numărat, Nu e om fără păcat! Dar cu flacăra credinței Primim crucea biruinței, Prin izvoarele de lacrimi Ne spălam mereu de patimi. Drumu-i greu și noduros, Dar e cerul luminos, Când treci valea cea de plângeri Îți cresc aripi ca de îngeri... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Aripi / Camelia Cristea
ARIPI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377166_a_378495]
-
nesiguranța. În aer vântul furtunii strivește sunete bolnave și naște cântecul, la răspântii de drumuri palmele bântuite de linii își citesc destinul. Ochii se înduioșază de lacrima de sare pe obraz, sufletul cald din pietre absoarbe puterea unui zeu în crucea voinicului desenată pe piept de strămoșii daci. Referință Bibliografică: Sufletul din pietre / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SUFLETUL DIN PIETRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377187_a_378516]
-
VIEȚII Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cât încă venim și ne ducem trecându-ne viața-n răscruci, pribegi, aruncați la-ntâmplare în valuri tulburi de vânt, bani în destine și cruci, ni-s brațele-n cumpeni, se preling topindu-se în aer; între furtuni de viață și-n murmur de inimi, cu dor, curg clipele-fir dintr-un caier. Cât încă trăim și iubim, ne răspândim cuvintele-fluturi în universul divin al iubirii
SENSUL VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377192_a_378521]
-
al poetului se lasă ghicit încă de pe acum. Îngerii intervin în lupte, natura e un altar, în care duhul iubirii săvârșește „ o taină fără nume”. Începe să se întrevadă marea lui poezie religioasă. Tratează teme biblice precum agonia Mântuitorului ( Pe cruce), căderea lui Lucifer (Frânturi de vis), plecarea celor trei crai spre Betleem (Magii), laude adresate creatorului (Ca pe un diamant, Ia tu arcușul, Acum când străbătut-am răspântia). Poetul îl slăvește pe Dumnezeu fiindcă a făcut din om un adevărat
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
puterii, Căci înmiit va să răsfrângă lumina ce-a cuprins în sine.” În sfârșit, grație jertfei lui Isus, omul, asociat simbolul dragostei dumnezeiești, a devenit o piatră nestemată a gloriei celeste: „Ca pe un diamant, Stăpâne, m-ai pus în crucea stemei Tale Și-n aurul iubirii sfinte,-deasupra urii- Să licăresc în noaptea vrerii, când stele n-or mai fi pe cale, Ca un surguci al slavei Tale pe larga frunte a făpturii.” (Ca pe un diamant) Abia cu volumul „Pârgă
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
-l mai puteam înghiți și mai apoi ziua în care am înțeles că există timp cu adevărat, ca se poate muri, că nimic nu e veșnic și că aproape toate, toate se trec, mai puțin umbrele din trecut, că și crucile au umbra lor, și morții, dacă nu-i îngropi... Tu trebuie numai să înțelegi dragostea, ca o coajă de ou într-o batistă, patul meu de otravă, străina bântuind-mi sângele până la prăbușire și cuvintele amestecându-se cu bucăți de
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
de mult dor, Spălând rufe la izvor, Plâng bolnavii de durere, Prin spitalele-n cădere, Plâng soldații printre rânduri, Mulți sosind acasă-n scânduri, Plâng politicienii-ntruna, Limba lor fiind doar minciună, Plânge Domnul la răscruce, Pentru toți murind pe cruce, Lacrima din ochiul lui, Valoarea universului. Ionică Dragomir 2 Octombrie 2015 ... Citește mai mult Plâng micuții după lapte, Că e zi sau că e noapte,Plâng orfanii după mama,Printre lacrimi, toți o cheamă,Plâng săracii după pâine, Nu stiu ce vor
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]