3,093 matches
-
să revină, după un timp finit, la o stare de echilibru. Cu toate că multe dintre teoriile ce au inspirat această concepție mecanicistă s-au modificat între timp, de exemplu principiul de nedeterminare al lui Heisenberg ce stă astăzi la baza fizicii cuantice, în economie acest progres nu s-a produs tot atât de repede. Multe dintre concepțiile care domină și astăzi economia își găsesc originea în ideile și metodele științifice bazate pe determinism și predictibilitatea relațiilor de tip cauză-efect. În ultimii 50 de ani
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
abordare teoretică extrem de convingătoare, ci și un util ghid practic pentru liderii care formează alți lideri. Demnă de subliniat este insistența autorilor pe rolul ideilor și valorilor în actul conducerii. Cât privește ideile, acestea sunt împărțite în două categorii: idei cuantice, care stabilesc direcția de acțiune pentru fiecare organizație, și idei de dezvoltare, care se referă la strategie, structură și implementare. Ideile bune, adecvate, stimulative, cele care revoluționează gândirea, ca și valorile puternice, aplicabile asigură succesul organizațional (vezi Tichy, Cohen, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cere Popper, trebuie să supună orice teorie unei analize științifice, bazată pe setul de reguli metodologice în care ei cred. Eu cred că e multă pierdere de vreme aici, pentru că, la o adică, mă interesează mai puțin dacă astrologia, mecanica cuantică sau economia sunt științe sau secte religioase și mă interesează mai mult măsura în care ele dețin și slujesc Adevărul. Iar acesta se impune întot-deauna, se face cunoscut și astfel putem stabili și criterii dacă dorim, deși Paul Feyerabend susține
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Noi, particula și lumea a lui Basarab Nicolescu la foarte recentul Mic tratat despre nimic al lui John Barrow. Cum arăta New Scientist, de la zeroul matematicienilor la spațiul gol al filosofilor, de la Shakespeare la mulțimea vidă, de la eter la vidul cuantic, de la existență și neant la creatio ex nihilo, există mult zgomot pentru ni-micul din esența lucrurilor. Complexitatea e una dintre caracteristicile lumii, evidențiată de la teoria universului multidimensional a lui Giordano Bruno la prin-cipiul incertitudinii al lui Heisenberg. Conform legilor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se apropie mult de visul einsteinian de a găsi o ecuație a cîmpurilor care să reunească într-o formulă universală, într-o singură forță centrală, cele patru forțe cunoscute în fizică (electromagnetismul, gravitația, forțele nucleare "tari" și "slabe"). Potrivit fizicii cuantice, atomii și particulele nu mai sunt mărimi separate ce acționează după legile clasice ale cauzalității, mișcările lor nu pot fi anticipate. Ele sunt părți într-o structură universală ce se bazează pe unitatea și armonia fundamentală a unui Cosmos în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
1994). În bună măsură, chiar știința a produs această autocontestare a bazelor sale din ultimele secole. Începînd cu principiul incertitudinii enunțat de Heisenberg în 1920, conti-nuînd cu teoria dezordinii, a haosului, cu noile teorii morfogenetice sau "ale nimicului" din fi-zica cuantică, cu noile teorii ale sistemelor, citadela științei a fost invadată de forța centripetă a deconstructivismului și a impredictibilității. La fel în artă, în filosofie, în științele sociale. Asistăm la o schimbare de paradigmă. Cînd cosmosul este analizat cu rigoare, el
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
urmează să o cunoști îți va plăcea sau nu. Orice încercare de abordare a subiectivității, ruptă de obiectivitate, înseamnă despărțirea cunoașterii de conștiință, mutilarea și mistificarea dublei spirale. Încercările de a explica subiectivismul în mod reducționist (la nivel biochimic-molecular sau cuantic), despărțindu-l de obiectivitate, conduc la vulgarizarea lui. Steven Weinberg 7, în cartea sa Reductionism redux, publicată în 1995, enunță: "Nu înțeleg cum cineva, în afară de George, va ști vreodată cum se simte sau ce simte George". Putem respinge (ca barieră
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
parțială, în agnozii. Termenii de "paraconștient", "preconștient", "megaconștient" și "subconștient" provoacă confuzii și sunt produsul concepției dualiste corp-spirit sau a existenței separate a cunoașterii și a conștiinței, care este utopică. Spiralogia cunoașterii-conștiinței în secolul XX este revoluționată de paradigma fizicii cuantice care se face simțită în toate domeniile științifice, începând cu fizica, biofizica, chimia, biochimia, matematica, biologia, medicina, filosofia etc. Influența fizicii cuantice asupra științelor și filosofiei se simte atât de puternic, încât poartă pecetea unei "magii cuantice". Dualitatea corpuscul-undă, experiența
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
a cunoașterii și a conștiinței, care este utopică. Spiralogia cunoașterii-conștiinței în secolul XX este revoluționată de paradigma fizicii cuantice care se face simțită în toate domeniile științifice, începând cu fizica, biofizica, chimia, biochimia, matematica, biologia, medicina, filosofia etc. Influența fizicii cuantice asupra științelor și filosofiei se simte atât de puternic, încât poartă pecetea unei "magii cuantice". Dualitatea corpuscul-undă, experiența celor două fante și efectul observatorului, "principiul lui Heisenberg", "pisica lui Schrödinger" și teoria relativității transformă adevărul despre realitate în "probabilități". Dualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
de paradigma fizicii cuantice care se face simțită în toate domeniile științifice, începând cu fizica, biofizica, chimia, biochimia, matematica, biologia, medicina, filosofia etc. Influența fizicii cuantice asupra științelor și filosofiei se simte atât de puternic, încât poartă pecetea unei "magii cuantice". Dualitatea corpuscul-undă, experiența celor două fante și efectul observatorului, "principiul lui Heisenberg", "pisica lui Schrödinger" și teoria relativității transformă adevărul despre realitate în "probabilități". Dualitatea undă-particulă este teoria care consideră materia ca având două proprietăți. Atât particula, cât și unda
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Planck (Cap. III, nota 191), Albert Einstein, Louis de Broglie, Arthur Compton, Niels Bohr susțin că materia există sub două forme intercurente. Particulele mari se transformă în unde atât de scurte, încât nu pot fi detectate și măsurate. În lumea cuantică, influența observatorului, a cercetătorului, a omului de știință este inclusă în rezultat. Observatorul poate transforma unda în corpuscul prin suprimarea interferenței, deci schimbă realitatea, anulând valoarea obiectivă a științei. Cu alte cuvinte, observatorul devine factor determinant-cauzal al realității cuantice (orice
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
lumea cuantică, influența observatorului, a cercetătorului, a omului de știință este inclusă în rezultat. Observatorul poate transforma unda în corpuscul prin suprimarea interferenței, deci schimbă realitatea, anulând valoarea obiectivă a științei. Cu alte cuvinte, observatorul devine factor determinant-cauzal al realității cuantice (orice vorbim, orice privim, dovedește cunoaștere conștientă). Max Planck se întreabă (The Observer, 1931): "Poate conștiința sau observatorul să creeeze realitate?" Paradoxul "EPR" dă naștere prezumției că localizarea și momentul cuantic au variabile ascunse. Einstein lasă, după moartea sa, semne
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Cu alte cuvinte, observatorul devine factor determinant-cauzal al realității cuantice (orice vorbim, orice privim, dovedește cunoaștere conștientă). Max Planck se întreabă (The Observer, 1931): "Poate conștiința sau observatorul să creeeze realitate?" Paradoxul "EPR" dă naștere prezumției că localizarea și momentul cuantic au variabile ascunse. Einstein lasă, după moartea sa, semne de întrebare cu care viitorul trebuie să-și măsoare "puterile de creație". În 1932, John von Neumann (vezi Cap. III, nota 189), pe baza calculelor matematice, trage concluzia imposibilității existenței variabilelor
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
transformă tot timpul (spre exemplu cu distanța: 1 Joule este egal cu 1 newton-metru). Pe Pământ, este nevoie de 10 newton-metri (N-m) de energie pentru a ridica o masă de 1 kg la înălțimea de 1 metru. În fizica cuantică, electronvoltul este echivalentul a 1.60217653 x 1019 J. În ecuația E = mc2, E (energia) este egală cu m (masa) înmulțită cu c (constanta, adică viteza luminii la pătrat), definită de Henri Poincaré (vezi Cap. III, nota 184) încă din
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
de Henri Poincaré (vezi Cap. III, nota 184) încă din 1900. Ecuația ce transformă masa din unități ale materiei măsurate în grame, în unități ale energiei, măsurate în jouli (prin simpla lor înmulțire cu pătratul vitezei luminii) este esența fizicii cuantice. Cu alte cuvinte: "Masa în grame x (299792,458 x 299792,458) = jouli de energie". Această formulă spune că un corp cu o anumită masă, chiar aflat în stare de repaus, are un echivalent în energie. Teorie contrară teoriei lui
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
chimică sau nucleară, ea poate fi măsurată. Energia eliberată este egală cu masa pierdută, înmulțită cu pătratul vitezei luminii. În cazul că se adaugă energie masei, aceasta crește cu gramele adăugate, împărțite la pătratul vitezei luminii. Niels Bohr, părintele mecanicii cuantice, spune: Ceea ce numim realitate este format din lucruri care nu pot fi privite ca realitate; mecanica cuantică nu este înțeleasă încă". Niels Bohr afirmă că, atunci când împreunăm mâinile, unim de fapt o enormă cantitate de spațiu gol, cu o cantitate
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
vitezei luminii. În cazul că se adaugă energie masei, aceasta crește cu gramele adăugate, împărțite la pătratul vitezei luminii. Niels Bohr, părintele mecanicii cuantice, spune: Ceea ce numim realitate este format din lucruri care nu pot fi privite ca realitate; mecanica cuantică nu este înțeleasă încă". Niels Bohr afirmă că, atunci când împreunăm mâinile, unim de fapt o enormă cantitate de spațiu gol, cu o cantitate minusculă de particule și ingrediente energetice în mișcare de "spin" (cuanta provine din cuvântul latin "cât"). Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
de cunoaștere. Natura poate opera fără subiectivitate, dar noi nu o putem cunoaște fără subiectivitate. Răspunsul decisiv la întrebarea " Ce este conștiința?" nu a fost dat, spune Niels Bohr. Inter- și transdisciplinaritatea ne va apropia poate de înțelegerea ei. Fizica cuantică deschide orizonturi infinite imaginației. Relația univers-gândire este similară relației corpuscul-undă. Existența Soarelui la o distanță de 150 de milioane de kilometri de Pământ, sau 8 minute și 33 de secunde lumină, îi dă omului conștiința existenței sale cosmice. Iar faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
toată lumea vie, îi dă senzația totalei sale dependențe de natură. Pentru spiralogie, conștiința și cunoștința omului sunt două spirale împletite, care nu pot exista separat. Amit Gozwami scrie în cartea sa Universul conștient de sine (The Self-Aware Universe): "O particulă cuantică, un electron, poate fi în mai mult decât un singur loc, în același timp, întinzându-se în spațiu, ea putând fi reperată în diferite puncte de-a lungul undei". Aceasta este proprietatea undei. Un obiect cuantic încetează să existe "aici
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Self-Aware Universe): "O particulă cuantică, un electron, poate fi în mai mult decât un singur loc, în același timp, întinzându-se în spațiu, ea putând fi reperată în diferite puncte de-a lungul undei". Aceasta este proprietatea undei. Un obiect cuantic încetează să existe "aici" și simultan apare "acolo" fără a fi traversat vreodată spațiul, ca un salt cuantic ("teleport"). Manifestarea unui obiect cuantic, observat de noi, influențează, simultan, obiectul geamăn corelat, indiferent de distanța la care se află. Dacă un
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
timp, întinzându-se în spațiu, ea putând fi reperată în diferite puncte de-a lungul undei". Aceasta este proprietatea undei. Un obiect cuantic încetează să existe "aici" și simultan apare "acolo" fără a fi traversat vreodată spațiul, ca un salt cuantic ("teleport"). Manifestarea unui obiect cuantic, observat de noi, influențează, simultan, obiectul geamăn corelat, indiferent de distanța la care se află. Dacă un electron și un proton sunt excluși dintr-un atom, orice se "întâmplă" electronului, același lucru (sau opusul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
ea putând fi reperată în diferite puncte de-a lungul undei". Aceasta este proprietatea undei. Un obiect cuantic încetează să existe "aici" și simultan apare "acolo" fără a fi traversat vreodată spațiul, ca un salt cuantic ("teleport"). Manifestarea unui obiect cuantic, observat de noi, influențează, simultan, obiectul geamăn corelat, indiferent de distanța la care se află. Dacă un electron și un proton sunt excluși dintr-un atom, orice se "întâmplă" electronului, același lucru (sau opusul lui), se "întâmplă" protonului; fenomenul se
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
noi, influențează, simultan, obiectul geamăn corelat, indiferent de distanța la care se află. Dacă un electron și un proton sunt excluși dintr-un atom, orice se "întâmplă" electronului, același lucru (sau opusul lui), se "întâmplă" protonului; fenomenul se numește "acțiune cuantică la distanță". Despre un obiect cuantic nu se poate spune că se manifestă în realitatea spațiului și timpului, până nu este observat ca particulă. Conștiința nu poate detecta funcția de undă a particulei. Fără prezența conștiinței omului de știință, realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
indiferent de distanța la care se află. Dacă un electron și un proton sunt excluși dintr-un atom, orice se "întâmplă" electronului, același lucru (sau opusul lui), se "întâmplă" protonului; fenomenul se numește "acțiune cuantică la distanță". Despre un obiect cuantic nu se poate spune că se manifestă în realitatea spațiului și timpului, până nu este observat ca particulă. Conștiința nu poate detecta funcția de undă a particulei. Fără prezența conștiinței omului de știință, realitatea fizică nu se manifestă. Observația nu
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
extensie a conștiinței noastre". Este ca și cum am spune că nu sunt eu cel care observă barca de pe lac, ci binoclul meu. Anumiți oameni de știință stipulează că, în absența conștiinței, Universul ar putea exista doar ca o mare de potențial cuantic nedeterminat. Realitatea fizică nu poate exista fără conștiință sau, altfel spus, realitatea fizică nu poate exista fără subiectivitatea conștiinței. "Principiul participării entropice", propus de John Wheeler 12, susține că omul, prin structura sa genetică, își creează profilul morfologic ("corpuscular"). Corolarul
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]