1,646 matches
-
GHEBOS p. 167, r. 20 : „o încercare nu strică” chiar dacă aparent șansele sunt reduse, omul trebuie măcar să încerce realizarea acțiunile dorite; p. 168, r. 4 5 : „și rog de m-aș vârî la dânsa, am pentru ce: că-i o dată cucoană și femeie la locul ei” admirația pentru o persoană, 96 exagerată uneori, și necesitatea de a o simți mereu aproape, îl pune pe individ în situația acceptării unui statut inferior condiției sale. AZI AM BANI, AZI AM PARALE p. 169
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
pare a se orienta cine știe cum. 16 ianuarie: Speranțe pentru casa ce urmează a se cumpăra pe numele lui Mihai, chiar lângă locuința doctorului Isac. 17 ianuarie: „...Casa este foarte bună, strada retrasă și aerul curat. Casa a fost a unei cucoane care, rămâind văduvă, s-a călugărit la mănăstirea Agafton. Murind, a lăsat-o să se vândă numaidecât, până la Sf. Gheorghe 1888, aprilie 23, pentru datorii. Executoarele testamentare sunt trei călugărițe: actuala maică stareță Olimbiada Iurașcu, Agapia Gherghel econoamă și Eupraxia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
acum trebuie să te gândești la ediția a doua, care va fi reclamată pe la toamnă și în care vei putea face toate îndreptările ce le crezi de trebuință. Poeziile dumitale, până acum îngropate în Convorbiri, sunt astăzi cetite de toate cucoanele de la palat până în mahala la Tirchilești, și la întoarcerea în țară te vei trezi cel mai popular scriitor al României.” (fă și comparația cu sintagma parlamentară a lui Negrruzzi din 1887: „nenorocitul poet național Eminescu”, vezi mai jos). Poetul nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
stabilească la Botoșani. Ba s-a dat chiar o arvună. Aflăm mai multe lucruri din scrisoarea Hariettei din 17 ianuarie 1888 către Cornelia Emilian: „17 ianuarie: „... Casa este foarte bună, strada retrasă și aerul curat. Casa a fost a unei cucoane care, rămâind văduvă, s-a călugărit la mănăstirea Agafton. Murind, a lăsat-o să se vândă numaidecât, până la Sf. Gheorghe 1888, aprilie 23, pentru datorii. Executoarele testamentare sunt trei călugărițe: actuala maică stareță Olimbiada Iurașcu, Agapia Gherghel econoamă și Eupraxia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din fântână", din recitativul urăturii pentru Malancă, simbolizează tocmai această renaștere a lunii din apele primordiale care primenesc sorții omului: "Ne primiți Malanca-n casă, / Că-i cu straie de mătasă / Și afară viscolește, / Mândre straie ponosește. Sculați, boieri, sculați, cucoane, / Din paturi, de pe covoare / Ș-aprindeți o lumânare, / Să se vadă ca din soare, / Că intră Malanca-n casă. / Să puie stative, să țasă / Pânză, scoarță, testemele, / Pânzături, catrinți, sumane, / Trase-n furcă de mașină / De Malanca cea bătrână. / Malanca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
publicat: detalii despre „Teatrul sătesc”, cum e „Viața la Banca”, „Programul târgului”, „Mersul trenurilor de plăcere”, cuvinte ”Către cititori”, „Premii abonaților revistei”, pățanii „De‐ ale lui Mitică”, dar și versuri ca acestea: „Ia rmaroc în galop”: Comedianți / Saltimbanci / Baloane / Marțafoane / Cucoane / Galoane / Cârnați - vin / Bani pe șin / Gazete / Rachete / Jachete / Bilete / Brânză, colac / Ni ci un pitac / Lume grămadă / Limonadă / Mare paradă / Bătaie, sfadă / Zgomot, praf / Artiștii, poc, paf / Călușei / Căruței / Mititei / Covrigei/ Țâbă, Grivei / Halviță / Mariță / Cobzari / Ștr engari / Gogoașe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
printre înșiruiri de lozinci, metafore schingiuite contextual și sancțiuni pe eșantioane sociale. V. abandonează clișeul propagandistic în 3 comédii, adoptându-l pe acela al cazurilor de mic-burghezi beneficiari ai unor moșteniri dubioase. Autorul are acum ocazia să satirizeze copii răsfățați, cucoane simandicoase și soți fanfaroni. Fără subtilitatea lui Tudor Mușatescu, el nu obține însă decât efecte prin ricoșeu, niște fragile similarități de spirit, într-o imitație înfundată în stângăcii. Un rateu major al acestei trilogii îl reprezintă Scrisori anonime. Dorind să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
care a circulat sub un titlu dedus din conținutul poemului, Corabia pe valuri. Înzestrat cu simț de observație și nu lipsit de umor, D. a compus și versuri satirice, mai izbutite decât cele elegiace. Sprințara scenetă O adunare a trii cucoane, unde sunt ironizate cochetăria și mania clevetelii, vădește predispoziții de autor dramatic. În colaborare cu Costache Conachi și Dumitrache Beldiman, scrie Comedie banului Costandin Canta, ce-i zâc Căbujan și cavaler Cucoș, unde e creionată figura grotescă a unui avar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
cu îndreptățire, de semnatarul Genurilor biograficului, cel mai complex și mai profund poet erotic de pînă la Eminescu și despre care ne spune în continuare că a compus Meșteșugul stihurilor românești "pentru a instrui și a face plăcere unei "preacinstite cucoane". Pentru ca versurile lui să fie înțelese mai bine, pentru ca plăcerea mai mare și (detaliu nemărturisit!) efectul lor mai puternic, stihuitorul întocmește (compilează) o retorică pe care o ilustrează cu versuri proprii. Stihurile au fost scrise ca să zugrăvească patimile sufletului, retorica
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Pe dreptate și-ndesat Cu foc i-a pîrlit studenții De-au rămas numai pereții Pe ei să crească bureții Și să pueze brăbeții. Dracu să-i ia de ciocoi De hapsîni și de strigoi Să-și are pogoanele Înjugînd cucoanele. ” Auzită și culeasă de la İ . Bălă, din RÎpa de Zegujani. Pe cît se poate observa, nu toate sunt cîntece care să se cînte. Unele dintre ele fac referiri asupra unor stări sufletești de bucurie, ironie sau adîncă mîhnire. Prin folclor
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
bărbații biletul". Vezi ce bine-i șade lui zice mam'mare cu costumul de marinel?" (I. L.Caragiale, D-l Goe...) (e) "Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... / În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi." (Vasile Alecsandri, Iarna) (f) "Cucoana atunci, cu toată bunăvoința ce avea, se lehămetește și de binefacere și de tot, zicând: Oameni buni, faceți dar cum v-a lumina Dumnezeu!" (Ion Creangă, Povestea unui om leneș) (g) "Și mare fu uimirea celor două surori, când Cenușăreasa
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a) "Se duse binișor și intră în urechea cărturarului care zicea că știe măruntaiele omului și leacurile bolilor. Ăsta se gândea nu la sfat, ci că-i plăcea inelul împăratului. Așa află, pe rând, că unul se gândea la o cucoană frumoasă, că altul se gândea cam ce lingușeală să cârpească împăratului, altul că ce n-ar da el pentru o sticlă de vin, altul că bine e să fii împărat, altul că împăratul e om ca toți oamenii, numai unul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
afară, în casă nu e cer albastru și nu au unde se juca norii, nu au unde zbura fluturii și avioanele" (Spiridon Vangheli, Ne cheamă soarele) (c) " Acum zise bogătașului iară: Ce aleargă mai iute pe lumea asta? Armăsarul meu, cucoane, răspunse bogătașul, că aleargă peste văi și dealuri, când îi dau drumul, de nu-i vezi copitele. Apoi de, cucoane, capul meu nu mă duce așa departe, fără decât dau cu socoteală că nimic nu aleargă așa de iute ca
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
avioanele" (Spiridon Vangheli, Ne cheamă soarele) (c) " Acum zise bogătașului iară: Ce aleargă mai iute pe lumea asta? Armăsarul meu, cucoane, răspunse bogătașul, că aleargă peste văi și dealuri, când îi dau drumul, de nu-i vezi copitele. Apoi de, cucoane, capul meu nu mă duce așa departe, fără decât dau cu socoteală că nimic nu aleargă așa de iute ca gândul, răspunse și săracul. Tu ai dreptate. Cela aiurează." (Petre Ispirescu, Fata săracului cea isteață) (d) "Bătrâna dădu să-l
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ne chefuim pentru cea din urmă oară. Boierul se înduplecă și porunci de făcu o masă d-alea înfricoșatele, unde chemă prietenii și pe cei mai de aproape ai lor. Șezură, se înveseliră și se chefuiră cât le cerură inima. Cucoana însă tot îndesa paharele boierului și el tot bea. Și(-i) mai dete unul, și încă unul, până îl făcu cuc. Se îmbătă boierul de se coclise turtă. Atunci și cucoana îl ia frumușel la spinare, fără să mai simță
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
se înveseliră și se chefuiră cât le cerură inima. Cucoana însă tot îndesa paharele boierului și el tot bea. Și(-i) mai dete unul, și încă unul, până îl făcu cuc. Se îmbătă boierul de se coclise turtă. Atunci și cucoana îl ia frumușel la spinare, fără să mai simță boierul ceva și-l duse la tat-său acasă, unde îl puse pe cuptor de dormi până se trezi. A doua zi, când se deșteptă, boierul, văzându-se în astfel de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
fără să mai simță boierul ceva și-l duse la tat-său acasă, unde îl puse pe cuptor de dormi până se trezi. A doua zi, când se deșteptă, boierul, văzându-se în astfel de hal, întrebă unde se află. Cucoana îi răspunse: La tata acasă. Când m-ai gonit de la d-ta, mi-ai dat voie să iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. Aceea am și făcut. Nimic nu mi-a fost mai drag decât bărbatul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
fi ocupat de albine și că din această cauză oamenii n-ar putea merge mai departe. Lucrul mi se pare puțin probabil, deoarece aceste insecte nu pot suporta frigul, din pricina frigului cred eu că nu sînt locuite aceste regiuni”. Alelei cucoane Herodote rău ai brodit-o!!! O amețești cu Zamolxe astfel ca nimeni să nu mai știe nimic chiar dacă erau informa- ții gîrlă ca să scrii adevărul! Herodot a fost foarte interesat să-i prezinte pe geți în general și pe cei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Pentru că îi plăcea să-și lau-de propria cioară spunea despre neamul său precum i-a fost felul: ,,Neamul carie- nilor ajunse și el pe acea vreme, să se bucure între toate celelalte neamuri de o fai-mă fără pereche”. Bine cucoane că numai carienii matale erau moțați iar geții așa i-ai mirosit din Ionia sau de aiurea că erau niște sălbătăciuni, pas de nu te vom căptuși mișelule pentru asemenea gugumănii! Carienii numiți și lelegi - pe tăblițe am găsit un
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Nuvelist spornic, a început cu volumul Puterea farmecelor și alte nuvele (1913). Cântăreața (1916) este o carte care a obținut un premiu academic. Școala profesională „Arhiereul Gherasim” (1916), Dragoste neîmpărtășită (1919), Strigoiul (1920), Pentru părerea lumii (1921), Vagabondul (1922), Norocul cucoanei Frosa (1926) cuprind numeroase alte nuvele. Autorul lor este un povestitor înzestrat cu spirit de observație și cu abilitatea construcției epice. În genere condensate, nuvelele decupează, în buna tradiție naturalistă, „felii de viață” din lumea celor defavorizați ori aflați mereu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
colonel, București, 1920; Matei Dumbărău, București, 1921; Paradisul rușinos, București, 1921; Domnul deputat, București, 1921; Pentru părerea lumii, București, 1921; Vagabondul, București, 1922; Unchiul Năstase și nepotul său Petre Nicodim, București, 1923; Nuvele alese, Arad, 1925; Fecioarele, București, 1925; Norocul cucoanei Frosa, București, 1926; Vieți zdrobite, București, 1926; Monahul Damian, București, 1928, ed. îngr. și pref. Corneliu Popescu, București, 1991; Cocorii, București, 1942; Versuri alese, București, 1943; Nuvele, pref. I. Manole, București, 1952; Scrieri alese, îngr. și pref. Margareta Feraru, I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
totuși o ușoară melancolie sub forma sentimentului grandoarei geologice. Russo însuși călătorea în trăsură, aplecat într-o rână, și privea munții cu ochii pironiți în zare, lăsîndu-se năvălit de reverii. Însemnările de captivitate la Soveja, cu portretele malițioase ale unor cucoane și viziunea sălbatică a cimitirului cu bocitoare, amintind scene din F. Cooper, imaginile de civilizație patriarhală, scrisoarea către contele Vay sunt dovezile unui condei fin. Cât despre ideile critice, ele sunt acelea ale lui Kogălniceanu. Nu era pentru starea pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de a zugrăvi cu râs amar un bolnav de răul veacului. Romantică este și impertinența tânărului boier din capitală, care, plictisit de curiozitatea provincialilor, îi convoacă și le dă informații despre persoana sa: "Boieri, cucoane și cuconițe! Eu sunt de la Iași. Șed în casă cu chirie în mahalaoa Păcurarii. Trăiesc din venitul unii moșioare ce am. Mă numesc B. B. Am venit aici ca să scap de tină și de pulberea Iașilor, și o să șed vro
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noi, sugerând o adevărată teroare acustică: Iar de troncănitul potcoavelor grele În munți se răsună, stânca scânteiază, Lunca clocotește și de colb vârtejuri Se suie ca stâlpii unde calcă calul. Din orientalismul romantic rezultă un parnasianism precoce în Scăldătoarea unei cucoane românce (văd prototip în Le bain d'une dame romaine de Vigny), care deschide seria poeziei indolenței pămîntene: Apoi din feredea iesă sprijinită de curtence, În crevat trufaș se culcă sub șalurile subțiri; Și jupineasa bătrână începe trupul să-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
începe trupul să-i frece Cu spirturi de dânsa stoarse din crini și din trandafiri. Iar ca razele luminii să nu-i facă supărare, Fetele slobod perdele de un atlas argintit, Și lângă ea pun în glastre bucheturi mirositoare, Dar cucoana când adoarme la un consul au gândit. Prozatorul nu e mai puțin merituos. Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domnea fanarioții în țeară e o comedie de cea mai pură metodă clasică, întemeiată pe o clară expoziție
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]