3,235 matches
-
lapte cald cu rom, iar eu... Ia să vedem! Cred că aș avea poftă de niște cornulețe cu frișcă. Cunosc o cofetărie pe Calea Moșilor unde le prepară admirabil. Diseară... Ei bine, diseară o să ne uităm la televizor, iar înainte de culcare am să-ți povestesc Scufița Roșie. Crede-mă, vom petrece de minune! Cățărat pe pervazul ferestrei, Mirciulică urmărea silueta grațioasă a Melaniei Lupu. În capătul străzii, bătrâna își flutură discret degetele în dreptul buzelor, apoi dispăru. Motanul rămase neclintit, statuie de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă crede grozav de ramolită. Parcă o aud: "Melania s-a zaharisit. Și mofturile astea de fecioară... Nu zău, se crede de 14 ani... Ce faci, Șerbănică?" Melania apucă delicat motanul de urechi: ― Cred că e timpul să mergem la culcare. CAPITOLUL III PANICĂ ÎN CĂSUȚA CU ZORELE ― Ah! Bine că mi-am adus aminte! Cristescu deschise servieta și scoase un pachet punîndu-i pe masă. Prin hârtia ruptă se rostogoliră câteva migdale și un marțipan, prăjituri mici de ciocolată, bezele. E
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aș băga în buzunar... iar parizerul tău stă foarte bine pe fundul poșetei. Câteva feliuțe ajung până ne aranjăm. Cam asta-i totul, dragul meu. Lăsă obloanele și trase perdelele chicotind. ― Cineva și-ar putea închipui că ne pregătim de culcare. Și acum, Mirciulică, să profităm de ultimul prilej de a discuta nestingheriți. Nu-ți cer decât un singur lucru! Să fii în-țe-le-gă-tor. În rest, lasă totul pe seama mea. Oare te-am dezamăgit vreodată? Ai să iei un mic somnifer ca să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de cupă. Cred că astăzi cărțile sânt supărate pe tine. Vei mai încerca o singură dată, înțelegi Melanie? O sin-gu-ră da-tă pasiența cu ași. Este cea mai ușoară și aproape întotdeauna iese. Asta ca să-ți asiguri o bună dispoziție înainte de culcare. Contează enorm starea de spirit când te bagi în pat. Nu, n-are nici un rost să-i telefonezi acum lui Florence. Dacă domnul Cristescu îi vizita și azi, cu siguranță Șerbănică te suna. Dar dacă totuși s-au văzut și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că vreau să-l văd. ― Scleroză! șopti disprețuitor Popa. Sclerozați și cretini! Sculptorul înfășură tablourile și le introduse în tainiță. Vorbi cu spatele întors: ― Te înșeli, papa! Ai să te convingi în curând... Și-acum, cred că putem merge la culcare. Nu-i răspunse nimeni. Se răsuci surprins. Oamenii îl priveau apăsat, cu fețe de piatră. De piatră păreau și trupurile nemișcate. Înțepeniseră, înșurubați în scaune, pregătiți pentru o lungă așteptare. ― E absurd! exclamă Matei. Cât poate să dureze veghea asta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
căuta atunci încălțăminte. Îmi amintesc că în timpul stagiului militar, într-o noapte fiind de planton împreună cu soldatul Afrășinei, și fiind oboșiți de la instrucția pe care o făceam fără bocanci, am hotărât să ne culcăm, punând foraibărul la ușă. Dar, înainte de culcare, i-am spus colegului să mai verifice încă o dată ușa. Acesta s-a dus și a mai răsucit încă o dată foraibărul descuind-o. Si astfel, pe când dormeam mai bine, ne-am trezit bătuți peste umăr de caporalul care venise în
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
numără o duzină de șobolani aruncați pe rămășițele de legume și de cârpe murdare. Pe primul său bolnav l-a găsit în pat, într-o încăpere care dădea în stradă și care era în același timp și camera lui de culcare și de mâncat. Era un bătrân spaniol cu chipul aspru și brăzdat. Avea în fața lui, pe pătură, două oale pline cu mazăre. În clipa când intră doctorul, bolnavul, în capul oaselor, se lăsă pe spate ca să încerce să-și tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca și aici să se oprească, și aici ciuma să se declare învinsă. Puțin înaintea zorilor, Rieux s-a aplecat spre mama lui: VA TREBUI SĂ TE CULCI, CA SĂ POȚI SĂ MĂ ÎNLOCUIEȘTI LA ORA OPT. FĂ-ȚI INSTILAȚII ÎNAINTE DE CULCARE. Doamna Rieux s-a ridicat, și-a aranjat andrelele și a înaintat spre pat. Tarrou își ținea acum, de câtăva vreme, ochii închiși. Sudoarea îi încrețise părul pe fruntea osoasă. Doamna Rieux suspină și bolnavul deschide ochii. El vede chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Dintr-un motiv sau altul, nu avusese niciodată parte de o astfel de viață casnică, monotonă, elementară. Îl invidia pe bărbatul care se îndrepta spre casă cu o sticlă de lapte, din care să bea copiii în timpul poveștii spuse înainte de culcare. Probabil făcea același lucru în fiecare seară. Cumva reușise asta fără să încerce vreodată să scape. Golindu-și paharul, se gândea dacă să-l sune sau nu pe Edward. Se întreba dacă îi va apărea numărul ei și dacă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spuse; agață-te. Repetă numele pentru sine, chiar în timp ce-și simțea trupul tremurând de durere. Ehud Ramon, Ehud Ramon, Ehud, Ehud, Ehud... Apoi o amintire ieși la suprafață, una care zăcuse îngropată zeci de ani, amintirea poveștii dinainte de culcare ce îi plăcea pe când era copil, aceea pe care îl ruga pe tatăl său să i-o citească de nenumărate ori, despre un băiețel foarte năzdrăvan. O clipă, întrerupând roșul și albul durerii sale, Uri reuși să vizualizeze coperta cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
petrol. Guverne cunosc ascensiunea și cad datorită acestuia, armate întregi aleargă după el, companii se bazează pe el, iar consumatorii depind de el din clipa în care sunt treziți de ceasul deșteptător până în momentul când închid televizorul și merg la culcare. În secolul trecut, în ciuda prețurilor ridicate și a „crizelor” ocazionale - în cele mai multe cazuri evenimentele create ca rezultat al acționării forțelor politice sau economice - a existat în permanență suficient petrol disponibil pentru a menține motoarele creșterii economice globale să funcționeze. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
foiala bunică-sii În pat. Și-a simțit trupul alunecând Într-o rână, de parcă o parte a sa tânjea să stea În scaunul ăla toată noaptea și să savureze plăcerile insomniei, pe când cealaltă parte a sa voia să meargă la culcare și să se cufunde Într-un somn adânc. A ronțăit ultima bucată de măr, simțindu-se cuprinsă de un val de adrenalină la gândul acelei decizii periculoase. Armanoush a stins lampa de pe masă, lăsând doar lumina grunjoasă răspândită de computer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu râd de Întorsătura asta a sorții, a spus Armanoush. Doar că, dintre toate cunoștințele mele, Baron Baghdassarian se Întâmplă să fie cel mai pornit Împotriva turcilor! În noaptea aceea, când toate femeile din familia Kazanci s-au dus la culcare, Armanoush s-a dat jos din pat În pijamale, a aprins lampa slabă de birou și, dându-și toată silința să nu facă nici un zgomot, a deschis laptop-ul. Până atunci nu remarcase niciodată cât de mare și de supărător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să folosească tiparnița cam cu două secole În urmă, minoritatea armeană Își tipărise singură cărțile și textele cu mult Înainte. Hovhannes Stamboulian Își dorea ca părinții armeni să citească poveștile astea copiilor lor În fiecare noapte Înainte să meargă la culcare. Era ironic faptul că această carte Îi răpise atât de mult din timpul lui În ultimile optsprezece luni, Încât el Însuși nu fusese În stare să petreacă mai mult timp cu propriii lui copii. În fiecare după-amiază se retrăgea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ambele părți niște obiceiuri vechi care trebuie schimbate. Era Baron Baghdassarian. — Nu s-au culcat Încă, a spus mătușa Feride plimbându-se Încoace și-ncolo prin fața camerei fetelor. Oare s-a Întâmplat ceva? Femeile mai În vârstă se duseseră la culcare, la fel și mătușa Cevriye, profesoara cea disciplinată. Mătușa Zeliha ațipise pe canapea. — De ce nu te duci la culcare, soro, și nu mă lași pe mine să păzesc ușa ca să mă asigur că sunt bine? a Întrebat mătușa Banu strângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Feride plimbându-se Încoace și-ncolo prin fața camerei fetelor. Oare s-a Întâmplat ceva? Femeile mai În vârstă se duseseră la culcare, la fel și mătușa Cevriye, profesoara cea disciplinată. Mătușa Zeliha ațipise pe canapea. — De ce nu te duci la culcare, soro, și nu mă lași pe mine să păzesc ușa ca să mă asigur că sunt bine? a Întrebat mătușa Banu strângând umărul surorii ei. Uneori, când boala ei se agrava, mătușa Feride se alarma În privința relelor care puteau veni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuia cunoscut. Ar fi cazul să se ducă să-și facă analizele cît mai curînd cu putință. De ce s-ar fi Îngrijorat? Afluxul sîngelui În penis continua să fie suficient. Greșea lucrînd nopțile În loc să se culce cu Delphine, ducîndu-se la culcare atunci cînd ea se trezea. A trăi noaptea reprezintă un soi de asceză. Alegînd să lucreze noaptea, François nu se elibera de orice legătură cu lumea, precum confrații lui, stoicii. Dimpotrivă, se angaja, și Încă Într-un mod hotărît, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
parohiei care credea de datoria lui să facă un mic semn al crucii peste fruntea fiului unui prieten al lui Daniel-Rops, autorul cărții Iisus În vremea Sa, fie un medic care Îmi spunea: „Ei, băiete, Încă n-ai plecat la culcare?“. Tata compara dezbaterea care urma după film cu un număr la trapez, dar mie mi se părea că prezentarea filmului era Încă și mai primejdioasă. Publicul venea ca să vadă un film, doar eu mă găseam acolo ca să-l ascult pa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu departe de vîrful rotunjit al muntelui Guebwiller. Făceam plimbări lungi, iar dacă ploua, jucam o partidă de dame sau citeam, fiecare În colțul lui. Seara, ne jucam de-a v-ați ascunselea În Întuneric Înainte de a ne duce la culcare. În spatele casei, era un iaz unde căscam gura la salamandre de culoarea acadelelor. La o fermă unde ne duceam ca să luăm ouă, Marie-Cécile fusese Întrebată dacă eram fratele ei mai mic. În loc să spună că eram iubitul ei, ea răspunsese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plecarea lui Kate, am rămas În camera În care nu petrecusem cu ea decît trei nopți. Scriam la mașină În fața celor două uși ce se deschideau spre balcon și spre mare. Lucram noaptea, ca de obicei, și mă duceam la culcare cînd răsărea soarele. Spre sfîrșitul după-amiezii, mergeam să mă așez pe terasa unei cafenele care dădea spre piazza. Acolo am Întîlnit-o pe Laura, venită să se instaleze la singura masă rămasă liberă, chiar lîngă a mea. M-a rugat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mi-a retezat brusc lirismul: „E foarte bine, iar mîine va trebui să-i spui tatei“. (Zscharnack: „Am ajuns la momentul important!“). Aș fi preferat să mai aștept cîteva zile, dar mama Îmi spusese: „MÎine! Hai, du-te repede la culcare. E foarte frumos ce-mi povestești tu, dar acum trebuie să te gîndești la somn. La ce oră vrei să te scol?“. Astăzi o cunosc mai bine pe mama. Probabil că s-a gîndit: „E pentru prima oară În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
luna mai, iar la Începutul lui iulie lunga limuzină albă Cadillac a tatălui ei o aducea la stăreție, unde a stat trei săptămîni, Împărțind camera cu două dintre surorile mele. A fost un adevărat chin. CÎnd toată lumea se ducea la culcare, eu nu mai puteam sta locului. Tina mă săruta pe culoar și se făcea nevăzută În camera cea mai apropiată de a mea. De cealaltă parte a unui zid din secolul XV, ea Își așeza sutienul pe un scaun! Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dispariției lui Goriancikov? ă Nu. Totuși, e straniu că l-ați pomenit... A venit să îl vadă pe Stepan Sergheievici ieri. ă Ieri? Pe la ce oră? ă Era târziu. Foarte târziu. Anna Alexandrovna și fiica ei erau amândouă plecate la culcare. A trezit toată casa. ă și a cerut să îl vadă pe Stepan Sergheievici? ă A cerut să fie lăsat în camera lui. Porfiri se căută în buzunare după tabechera de porțelan. Un încruntat sever din partea Katiei îl opri de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de excitație, Își trecu mâna prin părul ei și Își plimbă limba pe gâtul ei. Kitty se retrase. — Du-te dracului! zise fata din film. Kitty se ridică brusc, trăgându-și bretelele bluzei albastre, de mătase. — Trebuie să merg la culcare, sunt foarte obosită, zise ea ferm. Matthew o privi dezamăgit, dar nu făcu nimic să o oprească. Kitty intră În dormitor. Era la fel de frig ca la Început. Căldura nu mergea. — Doamne, nu se poate, Încă o noapte În frig, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
gaură de șarpe, oriunde, nu voia decât să fie cu el. În schimb, era nevoită să stea cu Charlie. Totuși, mai târziu, Pedro Îi aduse vești bune. — L-am pierdut pe Charlie. Dar și vești rele. Nu putem merge la culcare fără el. Nu avem mașină, iar cheile de la rulotă sunt la el. — Asta se poate aranja, zise Kitty. Din nou o copleșea antipatia pentru Charlie și trebuia să facă eforturi mari să nu se vadă. Se Întoarce el, zise Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]