4,021 matches
-
într-un tot din care se degajă tragismul și duioșia. Sentimentele ce îi animă pe cei doi amintesc de marile iubiri din literatura universală. Implicațiile adânci ale dramei cuprinse în baladă au constituit punctul de plecare al mai multor creații culte. În poezia Meșterul Manole, C. Bolliac prelucrează motivul în spiritul ideilor pașoptiste, pe când N. D. Popescu, în nuvela cu același nume, nu depășește descrierea meticuloasă a faptului brut. Meșterul Manole, drama lui Victor Eftimiu, preia întreaga fabulație, subliniind valoarea simbolurilor
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
operei lui Augustin (sapientia et eloquentia), așa cum s-a spus. Pe baza acesteia, s-a ajuns la concluzia că Augustin scrisese aceste considerații ale sale mai cu seamă pentru predicatorul sacru, pentru autorul de omilii, chiar dacă problema privește toate persoanele culte adepte ale creștinismului. Există, într-adevăr, pasaje din Scripturi la fel de eficace, pe plan retoric, precum cele din autorii păgâni: motivul pentru care Augustin instituie această opoziție se datorează faptului că, deși imperiul devenise creștin, învățământul nu se schimbase și era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
barbari, și nu există nici un interes pentru raporturile dintre barbari și imperiu care s-au concretizat de mai multe ori în acorduri și tratate. Limba folosită, deși are unele întorsături de frază populare tipice vorbirii comune, este aceea a păturilor culte cartagineze din secolul al cincilea. Scriitorul, chiar dacă e tarat de un exces de emfază retorică și cade în prolixitate, reușește totuși să fie un narator eficace. Bibliografie. Ediții: CSEL 7, 1891 (M. Petschenig); MGH Auct. Antiq. III, 1, 1879 (C.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fii a căror educație a încredințat-o unor asceți de-acolo. Acest lucru se putea face pentru că Lérin era și un centru înfloritor de cultură religioasă. Așadar, vedem că monahismul din această localitate era în mod fundamental unul cu caracter cult care își găsea expresia în producția literară a celor ce se stabiliseră acolo; asceții erau persoane provenite din aristocrația din Galia care tocmai în acea perioadă, în regiune, pe marile sale domenii de tip latifundiar, ducea o viață retrasă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
distrugerea Ierusalimului și împrăștierea poporului lor. Bibliografie. Toate textele sunt editate, cu introducere, de F. Diekamp, Analecta Patristica. Texte und Abhandlungen zur griechischen Patristik, Pont. Institutum Orient. Studiorum, Roma 1938, pp. 109-153. Totodată: S. Gero, Hypatius of Ephesus on the Cult of Images, în Christianity, Judaism and Other Greco-Roman Cults. Studies for Morton Smith at Sixty, ed. J. Neusner, II, Brill, Leiden 1975, pp. 208-216. 24. Eustație Monahul Acest autor e cunoscut doar grație unei Epistole către Timotei scolasticul despre cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
celebrată acolo; creștinii se puteau aduna pentru a cânta imnuri și în case private); în consecință, noi sunt structura și forma. Același proces are loc și în Occident unde am văzut cum s-a format (pp. 457-459) o poezie creștină cultă cu Victorinus și Ilarie, într-o primă perioadă, apoi cu Paulin și Prudențiu, dar am înregistrat și încercarea lui Ambrozie de a da formă literară poeziei populare. Metrul folosit de Ambrozie în Imnurile sale este, după toate regulile, un metru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
folosită de Roman nu mai este cea doctă a poeziei lui Grigorie și Nonos - lucru ce probabil a rezultat deja din ceea ce am spus la începutul acestor considerații despre poezia imnică și liturgică; el nu scrie pentru cercurile de lectori culți și rafinați cărora li se adresau contemporanii săi Agathias și Procopios. Așadar, Roman scrie într-o limbă apropiată de cea populară, adică înrudită cu aceea a scriitorilor creștini de la începuturile epocii bizantine. O problemă care solicită încă atenția specialiștilor este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ed. București, 1997; Portrete pedagogice, București, 1927; Trei ani pe frontul basarabean, Chișinău, 1927; ed. îngr. Marian Radu, București, 1996; Ardealul în Basarabia, Cluj, 1928; Universitatea Daciei Superioare, București, 1929; ed. Cluj-Napoca, 2001; Contribuții la istoria poeziei noastre populare și culte, București, 1934; Acțiunea catolicismului și a Sfântului Scaun în România întregită, Cluj, 1934; La o răscruce a vieții mele. Un bilanț și o mărturisire, București, 1938; Prolegomena la o educație românească, București, 1940; Politica religioasă și minoritară a României, Cluj
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
recomandând ca pe viitor să fie avut cu deosebire în vedere criteriul estetic. Era de părere că în cazul literaturii populare legate de practicile magice culegătorul va trebui să însoțească textele cu argumente capabile să combată acele practici. La poezia cultă H. lua în discuție cu deosebire limba, apreciind mai cu seamă versurile care tindeau să realizeze un echilibru între expresia populară și cea cultă. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 221-222; C. Loghin, Gheorghe Hurmuzachi, în Șaptezeci de ani de la înființarea
HURMUZACHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287469_a_288798]
-
magice culegătorul va trebui să însoțească textele cu argumente capabile să combată acele practici. La poezia cultă H. lua în discuție cu deosebire limba, apreciind mai cu seamă versurile care tindeau să realizeze un echilibru între expresia populară și cea cultă. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 221-222; C. Loghin, Gheorghe Hurmuzachi, în Șaptezeci de ani de la înființarea Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina, Cernăuți, 1932, 19-37; Dicț. lit. 1900, 443-444; Satco-Pânzar, Dicționar, 97-98. D.M.
HURMUZACHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287469_a_288798]
-
fidelitate schema epică întâlnită și în alte variante” (Ovidiu Bârlea), fiind, cu alte cuvinte, operă autentic folclorică. H. a avut și unele preocupări teoretice, privitoare la originea, circulația, trăsăturile și destinul folclorului românesc, ca și despre relațiile acestuia cu literatura cultă. Li se alătură importante indicații de ordin metodologic, de îndrumare și comentare a mișcării folcloristice a timpului, câteva încercări de definire și clasificare a principalelor categorii ale folclorului românesc, cu referiri speciale la literatura populară bănățeană. Parte dintre ele ( Ceva
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
realitv independent de instituțiile religioase și școlare. Apoi, prin raporturile stabilite Între literatura și religie, indicând limitele secularizării. Naționalizarea bisericii ortodoxe române, sustrasa controlului ierarhiei ecleziastice grecești În momentul fondării statului român, făcută de asemenea posibilă prin opera unei fracțiuni culte a clerului, a avut loc concomitent cu politica de laicizare a Învățământului, fără să se ajungă la o separare a bisericii de școală Înainte de reformă Învățământului din 1948. Raporturile istorice stabilite Între literatura și religie au favorizat transferurile dintre cele
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
LEGENDĂ, specie a epicii populare, în proză, de mică întindere, care explică, utilizând de obicei miraculosul, cauzele unor fenomene ale naturii înconjurătoare sau evocă, din aceeași perspectivă, făpturi supranaturale, evenimente și personaje biblice și istorice. Termenul folosit astăzi în limbajul cult, provenit din latinescul legenda „narațiune”, a avut inițial o accepție restrânsă, referindu-se doar la prezentarea sfinților. Cu timpul și-a lărgit sensul, incluzând în sfera lui toate categoriile amintite. Pentru l. istorică cu caracter local se mai folosește cuvântul
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
ale munților, ale nopții, ale văzduhului), de metamorfozări (pricolici, strigoi ș.a.) și de alte apariții miraculoase. L. religioasă grupează vechile istorisiri legate de personajele biblice, de sărbătorile creștine, de practicile sau de obiceiurile liturgice. Ea a suferit o puternică influență cultă, pe calea manuscriselor cu caracter religios traduse la noi (legende religioase apocrife). Motivele biblice au fost asimilate și prelucrate de popor într-o manieră proprie, mai liberă. Ultima categorie tematică a l. tratează subiecte privitoare la personalități (domnitori, haiduci, capi
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
balade ca Soarele și luna, Meșterul Manole, Voica ș.a. Primele colecții românești de l. apar spre sfârșitul secolului al XIX-lea, importante fiind cele alcătuite de S. Fl. Marian, C. Rădulescu-Codin, Dumitru Furtună, Simion T. Kirileanu. Intrată în circuitul literaturii culte odată cu scrierile lui Varlaam, Dosoftei, Miron Costin, Ion Neculce, l. a cunoscut o valorificare deosebită la scriitorii secolului al XIX-lea, îndeosebi la Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu și George Coșbuc. Într-o prelucrare modernă, în care capătă valori simbolice noi
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
cu tâlc, fabule, anecdote, a face trimiteri la mituri - mitul lui Icar, de pildă, pentru cei ce consumă droguri pentru plăcerea „înălțimilor” (getting high) - înseamnă a apărea în fața clientului nu numai ca un valoros specialist, dar și ca un om cult, spiritual, cu imaginație. Ceea ce și trebuie să fie un bun terapeut în vederea realizării legăturii benefice cu pacientul și a reușitei terapeutice. Însă toate acestea nu se pot câștiga doar prin experiență. În afara experienței și a calităților native, încrederea în forțele
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
REVISTA ORIENTALĂ, publicație apărută la București din mai până în septembrie 1896 (trei numere). Subintitulându-se inițial „Revue franco-roumaine”, R.o. tipărește și articole sau poezii culte și populare traduse în limba franceză. Redactori par să fie Mircea Demetriade și Bonifaciu Florescu. În două articole din primul număr se arată că, urmând exemplul „Curierului românesc” al lui I. Heliade-Rădulescu, se va încerca o contribuție la dezvoltarea literaturii
REVISTA ORIENTALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289246_a_290575]
-
tinerețe), teatru (Coloana nesfârșită). Colaborator permanent, Horia Stamatu semnează versuri, eseuri, cronici și recenzii la rubrica „Negru pe alb” (Schimbarea poreclei în renume - despre Vintilă Horia, „Plângerile” lui Ioan Cușa, Ciprian și Urmuz, „Umorul negru” și „absurdul” în literatura română cultă și populară, Între utopia orfică și hieratismul mioritic), iar Vintilă Horia trimite eseuri (Despre posibila descoperire a unui limbaj anagogic, Târziul mesaj venețian, Fragmente despre un timp mai rău decât altul ș.a.), nuvele și proză memorialistică (Monstrul, Recviem în trei
REVISTA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289261_a_290590]
-
ediții școlare, face traduceri. În 1985 se stabilește în Germania, la Bad Nauheim (Hessen), urmată, în 1989, de soțul ei, scriitorul Adrian Rogoz. Proza din prima perioadă este centrată aproape exclusiv pe valorificarea, cu sensibilitate și talent, a valențelor basmului cult (Vălurea, 1953, Ulcicuța cu vrăji, 1957, De ce nu mai are puricele potcoave de argint, 1958, Ghil-Thagár, 1959, premiat la Festivalul Tineretului de la Moscova). O situație aparte a avut volumul Basme țigănești, publicat în 1960, interzis și dat la topit imediat
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
și însemnări, recenzii privind diferite ramuri ale științei, datorate unor specialiști cunoscuți (Mihail Kogălniceanu, B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, Nicolae Densușianu, Simeon Mangiuca ș.a.). Merite are R.R. mai ales pentru efortul familiarizării cititorului de limbă germană cu literatura română, populară și cultă. Din folclor sunt publicate, uneori și comentate, numeroase versuri (doine, balade) și narațiuni în proză (basme, legende, povești). Pagini din literatura contemporană sunt receptate cu promptitudine, versiunile oferite de R.R. fiind frecvent primele variante ale acestor texte într-o limbă
ROMÄNISCHE REVUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289348_a_290677]
-
de poezie germană contemporană din România (Herz der Heimat, 1935), împreună cu Harald Krasser. În domeniul traducerilor din literatura română, R. se concentrează asupra poeziei. A alcătuit, printre altele, antologia Aus grünen Wäldern weht der Wind (1941), conținând poezie populară și cultă românească în traduceri aparținând lui Arnold Roth, Hans Diplich și lui însuși. Trei poeți din secolul al XIX-lea l-au atras cu precădere: Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri și Mihai Eminescu. Traducerile din lirica eminesciană nu sunt prea numeroase, însă
ROTH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289389_a_290718]
-
de Curtea-Veche”, București, 1981; La Dacie hyperboreénne, Puisseaux (Franța), 1987; Creangă și Creanga de aur, București, 1989; Monarhul ascuns, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Ștefan S. Gorovei, Iași, 1992; Incantația sângelui. Câteva elemente ezoterice din iconografia și literatura cultă, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Petru Bejan, Iași, 1993; Interpretarea ezoterică a unor basme și balade populare românești, București, 1993; Mitul sfâșiat. Mesaje străvechi, îngr. și introd. Petru Bejan, Iași, 1993; Dacia hiperboreeană. Steaua fără nume, București, 1994
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Redactor răspunzător era George Simu, prezent totodată cu versuri, proză și notițe de critică literară. Cu poezii au colaborat Elena Lupan și V.B. Muntenescu, iar cu nuvele istorice, prozatorul V. Ranta-Buticescu. În L. l. s-au publicat romane, nuvele, poezii culte și populare, articole despre viața teatrală din Transilvania, biografii ale oamenilor de seamă, însemnări de călătorie, o parte din aceste scrieri fiind traduse din publicații asemănătoare, care se tipăreau în Austria și Germania. R.Z.
LUMEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287885_a_289214]
-
popular, folosirea fondului folcloric de credințe și superstiții, limbajul neaoș, savuros, exploatarea adecvată a câtorva neologisme compun imaginea unui poet căruia nu îi lipsesc individualitatea, originalitatea. S. este unul din primii scriitori români care a utilizat posibilitățile oferite de fructificarea cultă a folclorului: „Să descopăr uzurile și eresurile poporului”. Și, cu toate că nu l-a citat în Epigonii, se pare că Eminescu i-a cunoscut scrierile. Câteva satire (Dialogul unui holtei cu un boiernaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
intruziuni naratoriale. Scriitorul își susține din adânc lumea pe care o conturează, suspendând comentariul naiv/ inteligent, renunțând să se mai implice pe suprafața epică și să se interpună în relația personaje-cititor. Caracterul legendar-mitic al compozițiilor, aflate la granița dintre literatura cultă, scriptică, „înaltă” și cea orală, colectivă, populară, îi asigură o mai mare libertate de mișcare. În a doua parte a volumului (cu treisprezece texte grupate sub titlul Ultimele povestiri), ca și în întreg ciclul Colonie, S. revine și se menține
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]