3,589 matches
-
pe perete, confirmă că nu se observa nicio urmă de fard, însă rezultatul era un chip proaspăt, strălucitor și frumos. Îi luă ceva mai mult timp să se îmbrace. Aruncă la o parte două rochii de vară, o tunică cu curea și o pereche de pantaloni albi strâmți, înainte să găsească ce-i convenea: niște blugi Levis strânși pe picior, care practic îi ridicau și-i puneau în evidență fundul, un top subțire alcătuit din două maiouri suprapuse, la care adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
apropie de Jim, cu mîinile galbene ca niște dihori. — Băiat american? — Englez. Aștept șoferul. — Băiat... englez. Tu vino acum. — Nu - e acolo. TÎnărul Întinse mîna, Înjurînd În chineză, și-l apucă pe Jim de Încheietura mîinii. Degetele lui pipăiau pe cureaua de metal, Încercînd să desfacă Închizătoarea ceasului. Țărăncile Îl ignorau, cu găinile adormite În poală. Jim Împinse mîna tînărului și simți strînsoarea degetelor acestuia pe braț. Scosese un cuțit și era gata să-i taie mîna lui Jim de la Închietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lemn din spatele cabinei șoferului, cu mintea plină de zeci de planuri. ZÎmbi În sinea lui, uitînd de boală și de săptămînile disperate din cinematograful În aer liber. Îl dureau genunchii din pricina legănatului continuu, iar uneori trebuia să se țină de cureaua de piele a soldatului japonez de lîngă el. Dar În sfîrșit se afla În drum spre cîmpul deschis și spre lumea lagărelor de concentrare, care Îl aștepta. Nesfîrșitele străzi din Chapei alunecară pe lîngă ei o regiune de blocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deschisă, pe frunte și pe obrazul stîng, de parcă fusese lovit de curînd cu patul puștii. Cu oarecare efort, se așeză pe bancă. Picioarele lungi, pistruiate, Îi ieșeau din șortul lui kaki și se terminau Într-o pereche de sandale din curele. Părea să aibă În jur de treizeci de ani, și nu avea nici un bagaj sau alte obiecte, dar avea stilul plin de hotărîre al unui ofițer din Marina Regală, care făcea furori la petrecerile În aer liber din Shanghai, emoționîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Între stîlpii de telegraf. — Doamnă Hug... asta-i calea ferată spre Woosung! În timp ce aburii scăldau cabina șoferului, camionul se opri. Începu să-și schimbe direcția. LÎngă Jim, paznicul japonez aprindea o țigară pentru drumul de Întoarcere. Jim Îl trase de curea și Îi arătă dincolo de cîmpul de orez. Soldatul urmări cu privirea brațul lui Întins, apoi Îl Împinse jos la podea. Strigă spre șofer, care aruncă suportul de hartă pe scaunul de lîngă el. Cu motorul Înfierbîntat, camionul se Întoarse greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lagăr. Îl recunoscu pe unul dintre paznici ca fiind soldatul Kimura, fiul unui fermier cu oase mari, care crescuse aproape tot atît cît Jim În anii de lagăr. Spatele puternic al soldatului făcuse să-i plesnească tunica decolorată și doar cureaua pentru muniții Îi ținea Întreagă haina ruptă. Înainte ca războiul să se Întoarcă În cele din urmă Împotriva japonezilor, soldatul Kimura Îl invita adesea pe Jim În bungalow-ul pe care-l Împărțea cu alți trei paznici și Îi permitea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ardea plutea Încă peste golfulețe și orezării. Pentru cîteva minute, soarele se apropiase mai mult de pămînt, de parcă ar fi vrut să ardă moartea de pe cîmpurile lui. Jim se gîndea cu tristețe la acei piloți americani care muriseră legați În curelele parașutelor lor, sub ochii unui caporal japonez cu un revolver Mauser și ai unui băiat englez, ascuns În balconul acestei clădiri În ruină. Totuși, sfîrșitul lor Îi amintea lui Jim de sfîrșitul lui propriu, la care se gîndise În secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din cauza șocului și a epuizării. Ideea că războiul era pe sfîrșite părea să-i Încurajeze pe unii să dea ortul popii. Totuși, pentru cei Încă dornici să rămînă În viață, o moarte era o veste bună. Pentru Jim Însemna o curea veche sau o pereche de bretele, un stilou, iar odată, În mod miraculos, un ceas de mînă pe care Îl purtase trei zile, Înainte de a i-l preda, cu toate celelalte, lui Basie. Japonezii confiscaseră toate ceasurile de mînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spune despre raidul aerian. Observînd că ochii lui Jim erau fixați pe inelul cu sigiliu, Întoarse capul ca să se uite spre sergentul Nagata care urca bocănind pe treptele de bambus. Doctorul Ransome dezaproba jefuirea cadavrelor, deși știa că Jim schimba curelele și bretelele pe mîncare. Totuși, se gîndi Jim liniștit, doctorul Ransome avea propriile lui surse de aprovizionare. Spre deosebire de majoritatea deținuților din Lunghua, cărora li se permisese să-și Împacheze o valiză Înainte de a fi internați, doctorul Ransome intrase În lagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la spațiul nepăzit dintre stîlpi. Și lui Îi venea greu să accepte că va fi curînd capabil să iasă pe poartă spre libertate. Soldatul din turnul de pază coborî pe scară, pînă la acoperișul casei paznicilor, cu mitraliera prinsă de curelele de pe umeri. Sergentul Nagata ieși din casa paznicilor și se alătură oamenilor săi În afara lagărului. De la dispariția comandantului, În confuzia de săptămîna trecută, sergentul fusese ofițerul japonez cel mai mare În grad din lagăr. — Domnule Maxted, sergentul Nagata pleacă - războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
praf alb se ridicau În urma camioanelor, ascunzîndu-l pe doctorul Ransome. Primii soldați trecură de Jim, niște bărbați masivi care țineau ochii În pămînt. Nările lor tremurară la mirosul urinei. Cum mergeau prin praf, un strat fin le acoperea uniformele și curelele, amintindu-i lui Jim de pista de pe aeroportul Lunghua. — Bine, Jim... Domnul Maxted se ridică, iar Jim simți mirosul de excremente care venea dinspre pantalonii lui. Hai să te ducem la Nantao. Ținîndu-l pe Jim de umăr, porni șchiopătînd mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cămașă albă, mergea În spatele japonezului, gata să-i ajute pe cei cărora li se ordona să se alăture marșului, ca un curier al unei companii eficiente de turism. La marginea terenului, paznicii japonezi dezbrăcau deja trupurile morților, luîndu-le pantofii și curelele. — Domnule Maxted... Într-un ultim moment de luciditate, Jim se ridică, știind că trebuia să-l părăsească pe arhitectul muribund și să se alăture formației de marș În noapte. — Trebuie să plec acum, domnule Maxted. E timpul ca războiul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iar Jim recunoscu fața umflată, de tuberculos, a soldatului Kimura. Un grup de bărbați europeni Îl urmăreau de-a lungul taluzului, cu bastoane de bambus În mînă. Unul dintre bărbați purta o pușcă, dar Kimura Îl ignoră și Își Îndreptă curelele În jurul uniformei rupte. Își aruncă În apă unul dintre bocancii săi putreziți, apoi coborî panta spre orezăria inundată. Făcu zece pași, cînd se auzi o a doua Împușcătură. Soldatul Kimura zăcea cu fața-n jos, În apa puțin adîncă. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din tunel, de parcă se așteptau ca stadionul să fie bombardat. Un european cu barbă, cu o jachetă de piele a unui pilot american, alergă traversînd parcarea, urmat de alți doi bărbați cu puști. Un chinez cu pieptul gol, cu o curea de pistol În talia pantalonilor săi negri, se strecură aplecat, conducînd un grup de hamali cu bîte de bambus. Erau urmăriți prin tunel de un pluton de soldați naționaliști, cu puștile ridicate În soarele puternic. Se opriră să tragă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unui aviator. Jumătate din membrii grupului său de bandiți erau chinezi, unii dintre ei culi cu bețe alții În uniforme naționaliste și ale regimului marionetă, cu puști și harnașamente. Ceilalți erau europeni sau americani, purtînd tot felul de haine și curele de muniții, tocuri de pistoale și genți de muniții ale poliției din Shanghai, peste tunici chinezești. După trupurile lor uscate, Jim presupuse că majoritatea erau foști deținuți. CÎnd acel hamal ridică bățul de bambus, Jim Își supse sîngele și Înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
părăsiseră baza de hidroavioane de la Nantao după apariția zorilor, dar cumva reușiseră să se Întîlnească la cîteva minute de următorul lor obiectiv. Cum drumurile se uneau, Jim putu să vadă figura pistolarului chinez, cu pieptul gol, cu pantalonii negri și cureaua de revolver. El stătea În spatele cabinei șoferului, strigîndu-i comenzi unui culi de la volan. Jim se temea de acest fost ofițer În armata regimului marionetă chinez, ai cărui pumni de fier Încă Îi mai simțea În oasele zdrelite din ceafă. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
făcut primul transport de mobilă. Azi a Început mutarea. La noua locuință, pe strada Episcop Ilarion, lângă fabrica de oglinzi. Răsuflă puțin după care se apucă să-l bată pe fratele tău. Ca la carte. Terezian. Fleoșc, fleoșc. Cu o curea. E chiar cureaua de la pantaloni. Cu o mână se ține de nădragi și cu alta Îl bate. După ce-l bate, Îl suie și pe el În al doilea transport de mobilă și pleacă. Pe la prânz zice că vă ia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de mobilă. Azi a Început mutarea. La noua locuință, pe strada Episcop Ilarion, lângă fabrica de oglinzi. Răsuflă puțin după care se apucă să-l bată pe fratele tău. Ca la carte. Terezian. Fleoșc, fleoșc. Cu o curea. E chiar cureaua de la pantaloni. Cu o mână se ține de nădragi și cu alta Îl bate. După ce-l bate, Îl suie și pe el În al doilea transport de mobilă și pleacă. Pe la prânz zice că vă ia și pe voi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Acum era. Tatăl ei se schimbase și el. Acum era plin de o voioșie și fără de griji, o latură a lui pe care o vedea mult mai rar când era mai mică. Acum că nu mai era nevoie să strângă cureaua, putea și el să se relaxeze. Începuse să facă mișcare și era atent cu greutatea lui. Ani de zile, grijile Îl făcuseră să mânânce dulciuri și mâncăruri cu multe grăsimi din nevoia de a se defula. Ruby se Întreba adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
conturul cu degetul. —Te vreau, spuse el. Se ridică În capul oaselor și ea Îi scoase tricoul. Corpul lui era bine clădit și mai era Încă bronzat. Păr negru și gros Începea de la buric În jos și se pierdea sub cureaua de la blugi. Ea i-a desfăcut catarama și a Început să tragă șlițul În jos. Vârful penisului i se ivea de deasupra elasticului de la boxeri. O picătură mică de spermă se vedea pe vârful lui. Ea o șterse cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Întreb același lucru, spuse ea. —Păi, eu sunt electricianul. Tipul care e proprietar aici m-a angajat să repar niște fire deznădite Înainte să vină noul chiriaș. Era destul de sigură că tipul ăsta spunea adevărul pentru că avea una din acele curele cu scule la brâu. — Pardon, spuse ea, cu o voce tremurată. Am sunat la ușă Înainte să intru. Nu m-ai auzit? El arătă Înspre căștile de la iPod care-i atârnau În jurul gâtului. —Prietenul meu...Începu ea, de fapt, fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
îmbrăcată cu un tricou violet și o fustă scurtă verde brotăcel, în picioare avea o pereche de sandale din barete multicolore cu tocuri înalte, pe care picioarele ei subțiri se chinuiau dizgrațios. Pusese laptele într-un sac patchwork cu o curea foarte lungă care îi ajungea aproape de genunchi. Nu mă băga în seamă, mergea repede, fără să-și întoarcă vreodată capul, târșâindu-și picioarele pe asfaltul desfundat și atingând aproape pereții. Se opri în fața unui oblon. Atelierul era închis, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
strâmb trăgându-l pe lângă ea, pe jumătate gol. Eu, în schimb, obișnuit cu călătoriile scurte, duc o sacoșă de piele, mică, funcțională, elegantă: un cadou de la Elsa. În dimineața asta nu am burtă, am strâns o gaură în plus la curea. Mă simt ușor, bine dispus, un copil plecat în excursie cu școala. Din spate îi ating fundul. — Pardon, domnișoară. — Ea e serioasă, nu se întoarce să mă privească, știe că este o intrusă. S-a îmbrăcat cu jacheta aceea sărăcăcioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
feminin. Și gesturile ei mă deranjează, este expeditivă, chiar puțin dură. A și intrat în rolul pe care va trebui să-l joace printre canaliile ei de colegi. Eu îmi trag pantalonii. I-am luat pe aceia care au deja curea, așa fac mai puțin efort. Acum îi spun. Da, acum poate, îi spun. În felul acesta pleacă, se gândește singură la asta și se întoarce după ce s-a gândit. Acum îi spun: iubesc o altă femeie și această femeie așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
situații, discret, dar fără ezitări. După expresia mea inertă, a înțeles imediat cu ce fel de moarte avea de a face și câtă durere aveam în mine. A făcut câțiva pași spre pat, haina i s-a deschis, avea o curea neagră cu o cataramă aurită, am rămas cu privirea țintuită pe catarama aceea. Bărbatul avea o figură sobră, impecabilă, părul pomădat pieptănat spre spate pe capul rotund, privirea înghițită de lentilele negre și gura, o tăietură imobilă pe chip. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]