1,720 matches
-
te muta la mr. Seri, Nu e așa? ― Fără îndoială, încuviință, încercînd să rânjească, inginerul. Maitreyi o privea cu o adevărată mirare, apoi își pironi privirile în ochii tatălui. ― Ți-am adus ceva de citit, Allan, vorbi inginerul repede, ca să curme scena. Fiica mea a ales Out of the East a lui Lafcadio Hearn. Dar acum e prea târziu ca să-ți mai citească. ― N-am să pot ceti deloc, babà, vorbi Maitreyi. Englezeasca mea e incomprehensibilă (spuse cuvântul acesta cu o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
credea că bătălia a fost câștigată și-mi făcea semne de lângă fereastră. Mie mi se părea totul ridicul la culme; și, cum într-o situație ridiculă sunt incapabil să iau vreo hotărâre, ci aștept să intervină vreo minune s-o curme, îmi fixasem ochii într-un punct fix și-mi frecam fruntea, să mă scot astfel din eventual printr-o durere mimată. ― E timpul să-l lăsăm pe Allan să se odihnească, spuse mr. Sen, strîngîndu-mi mâna. ― Venim și noi acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de plăcere (căci, urât fiind, mă încîntă peste fire orice laudă adusă ființei mele fizice), și de timiditate; nu știam cum să tâlcuiesc privirile Maitreyiei. Îmi fixa picioarele cu un zâmbet disprețuitor, rău, umilit. Eu începui a vorbi stupidități ca sa curm tăcerea, spunând că aceasta nu are nici o importanță, căci niciodată nu se văd picioarele, cel puțin la noi. albii. ― La noi e altfel, mă întrerupse Maitreyi, îmblînzită. La noi, prietenii își arată dragostea atingîndu-și picioarele goale. De câte ori stau de vorbă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un plîns?) M-am așezat în fața ei, la același birou, pe scaunul pregătit mai dinainte de Maitreyi. Am început a scrie mecanic, copiind titlurile cărților, fără să ridic ochii de pe fișe. ― Ai dormit bine? o întreb eu după câteva minute, ca să curm tăcerea. ― N-am dormit deloc, îmi răspunse calmă. M-am gândit că e timpul sî pleci din casa noastră. De aceea te-am și chemat... Încercai s-o întrerup, dar Maitreyi avu un gest de desperată implorare, și o lăsai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un țipăt ce nu părea nicidecum a fi un crâmpei dintr-un cântec. Moașa îi igieniză ombilicul și-l încredință Olgăi. Aceasta depuse copilul într-un pătuc și alergă la Ina. Durerile greu de imaginat ale Inei aveau să se curme prin aducerea unui băiețel blonduț, destul de bine făcut, care cântărea aproape 3,950 kg fără scutece. Olga îl preluă de la moașă cu gândul să-l așeze într-un pătuc rezervat noilor născuți. În acest timp, nu se știe cum, soțul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mână și ieși din birou cu fața acoperită cu ambele mâini, rușinată de ceea ce văzuse, de parcă ea ar fi fost cea surprinsă în acea scenă indecentă. Alex nu mai voi să citească celelalte pagini. Închise mental volumul, hotărât fiind să curme această legătură care putea avea implicații dintre cele mai nefaste. Se gândi un timp, apoi dădu câteva telefoane. La unul din telefoane, primi o promisiune solemnă: să fie fără grijă, totul se aranjează! Satisfăcut de reușită, ieși din birou, îndreptându
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Cine știe ce putea fi în acel căpușor în care înmugurise un sentiment ce nu poate fi condamnat, fiind vorba de anii cei mai frumoși când toate visele poartă aripi gata de zboruri spre ținuturi mirifice. Alex voia cu tot dinadinsul să curme legătura cu Lili. O socotea ca pe o ploaie de vară, venită pe neașteptate, dar care tot așa trebuia să se termine. Poate și însemnarea aceea din jurnalul Inei să fi alungat norii, poate! * Ina, de cum ajunse acasă, controlă ascunzătoarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
era drag? Da, de el, cel pe care nu-l voi găsi niciodată, dar Îl voi căuta mereu... Îmi fac fără să vreau, planuri de viitor, cu spectacolul la televiziune, cu deplasarea cenaclului la Ploiești, dar, deodată, gândul mi se curmă. Mi se par departe, deodată, și spectacolul, și tot. Parcă un zid de nepătruns mă desparte de viitor. Oare voi străbate zidul sau voi cădea de la primul pas? Nu, mai bine să mă prăbușesc din vârful lui, decât să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
țanțoșul... Poftim înlăuntru! ― D-apoi că pe mine să mă și omori, don' plutonier, căci mâna dumitale mi-e viața, dar dacă n-am furat, cum să zic c-am furat, don' plutonier? Cu o lovitură scurtă în falcă îi curmă vorba și, trăgîndu-l de umăr în odaie, închise ușa. Și iar începură plescăiturile și răbufnirile, gâfâielile și vaietele... Ancheta ținu vreo două ceasuri. Între timp sosiră și cei cincisprezece din Vaideei, escortați de doi jandarmi, tocmai bine, căci amăranii erau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cât am umblat azi... ― Atunci noapte bună! făcu Miron cu o umbră de recunoștință în glas. Cum ieși Herdelea, Grigore începu să protesteze că iar a jignit pe prietenul lui, fără să ție seamă că... Cu un gest, bătrânul îi curmă vorbele: ― Lasă asta, că n-are nici o importanță!... Mai grav este că tu începi să-mi sapi autoritatea în fața lumii și că oprești pe oameni să execute poruncile mele. Asta da, e foarte grav! Și asta nu se poate, dragul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzîndu-l atât de încrezător. În sfârșit, când îl auzi spunând că grecul a umblat și pe la București să stăruie pentru Babaroaga, socoti momentul potrivit și îngăimă: ― A umblat și pare-mi-se că n-a umblat în zadar! Luca își curmă brusc însuflețirea. Se apropie și Busuioc de la tejghea să asculte. ― De ce tăcuși, bre, și ne-ai lăsat să ne tocmim și să ne sfădim, dacă grecul are hârtia în portofel? se bosumflă chiar Pravilă, după ce Chirilă le povesti ce-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui în viitor e numai semne de întrebare?... Își găsi îndată scuze: că el a rezistat, că Tanța însăși a venit, că nu orice iubire, cât de mare, trebuie să ajungă la ofițerul stării civile, că și alte cazuri... Își curmă însă gândurile de scuză, scârbit de ele, și-și zise cu dojană: " Ești un ticălos, Titule! Să-ți fie rușine!" 4 Grigore Iuga nu mai putea sta la țară. Singurătatea îl îngrozea tot atât ca și stăruințele tatălui său să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcuse... Vorbele cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut boierii? Și deodată fierberea izbucni din nou, ca flăcările dintr-un jăratic scormonit la timp. Trifon, care n-apucase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
supărări și de necazuri, măi nea Cristache! Că de când mi-a murit baba, uite-așa mă zbat, că noră-mea nu mă rabdă, și mă huiduiește, și nu mă-ngrijește... ― Lasă că-ți știu eu povestea, Spiridoane taică! i-o curmă Cârciumarul. ― Cum să n-o știi tălică, vezi bine c-o știi, bolborosi bătrânul jignit, întorcînd privirea spre ușa deschisă pe care tocmai intra un copil al lui Filip Ilioasa, încălțat și curat. ― M-a trimis tata-mare să-mi dai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Între țărani știrea provocă o mișcare. Primarul, care se apropiase să afle ce-a spus ștafeta, se crezu obligat să explice că nici nu se putea să nu treacă prefectul pe la boierul bătrân cu care e vechi prieten. Lămurirea nu curmă agitația, ci mai mult o spori: ce-o fi punând la cale prefectul cu boierul Miron? Peste un sfert de oră trăsura greoaie și voluminoasă a prefecturii oprea în mijlocul țăranilor. Lângă prefectul Boerescu ședea în fund Miron Iuga, iar pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tânăr, voinic, osos, cu căciula neagră, înfundată țanțoș într-o parte, cu ochii negri, încruntați, cu laibărul negru peste cămașa lungă, cu niște bocanci grei în picioare. Trântind ușa, Petre Petre se proțăpi înaintea Nadinei: ― Cucoană, de ce...? Glasul i se curmă brusc ca și când o mână furioasă i s-ar fi înfipt în beregată. Nadina, în primul moment de spaimă, a început gestul de a se scula în picioare. Genunchii însă n-au rezistat, încît la mijlocul mișcării a căzut înapoi pe marginea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ale autorității, provocate de nedestoinicia guvernanților și de demoralizarea lor sistematică prin promisiunile înșelătoare ale demagogilor, care toate au încurajat nașterea și propagarea spiritului de nemulțumire întîi și în sfârșit de răzvrătire în sufletul simplist al țăranului. Pornirile anarhice trebuiesc curmate în primul moment, când sunt în germene. Atunci e suficientă persuasiunea energică. După ce au prins rădăcini și au început să se manifeste, numai forța brutală le mai poate stăvili distrugerile. Își dădea deci perfect seama că dânsul singur nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capului. Nici nu se uită la Marioara, cu toate că o iubea și avea planul să facă nunta după Paști. I se părea străină, și necunoscută, și indiferentă. Numai glasul ei îi zbârnâia în urechi urât ca niciodată. Fără altă vorbă își curmă lucrul și porni grăbit, aproape fugind. Marioara îl urma ca un cățel și-i povestea gâfâind întîmplările de la curte. Petre o auzea din urmă și cuvintele ei parcă-l împingeau înainte. Își zicea, totuși, în același timp, că se duce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
necruțător și amenințător, șerpuia peste capetele oamenilor ca un bici de foc. Pe când trâmbița suna, maiorul Tănăsescu ridică sus cravașa cu o comandă scurtă. Două sute de țevi de pușcă se îndreptară cu același gest spasmodic asupra țăranilor. Vociferările sălbatice se curmară o clipă, parcă le-ar fi retezat un paloș, dar numai spre a reizbucni mai tumultuoase: ― N-au voie să tragă!... Nu-ți fie frică, moșule!... Hai, băieți, că nu vă împușcă!... Aoleu, că v-a întrecut Anghelina! Apoi răsunară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise cu o undă de bucurie că el totuși a scăpat. Atunci simți o înțepătură în coșul pieptului, ușoară ca un junghi, și gura i se umplu de fierbințeală. Mi se pare că..." îi trecu prin minte. Gândul i se curmă într-o bruscă întunecare. Căzu grămadă ca un sac, cu mâna întinsă spre a deschide, izbindu-se cu capul de stâlpul porții... Mulțimea împuținată continua goana pe uliță, acuma însă tăcută, ca și când le-ar fi fost frică să mai strige
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rămășițelor pământești ale regretatului Miron Iuga și apoi au trecut spre Ruginoasa și mai departe, dar că mâine speră să se poată reîntoarce. Grigore mulțumi cu vorbe la fel de ceremonioase, de care se rușina și totuși le pronunța, pe urmă își curmă o frază și intră brusc în casă. Tatăl său părea că doarme cu lumânarea la căpătâi. Grigore îl privi câteva minute, îngenunche ca la rugăciune și mai stătu așa iar câteva minute și, în sfârșit, se întinse și sărută mâna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dispărut cocoșul. — L-a înhățat o nevăstuică, doamnă. Am văzut-o și eu azi-dimineață. O nevăstuică mare cât un purcel. Îi spun Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt toate aici. Atingerea unui deget va curma existența dinastiei. Își mușcă buza de jos atât de tare, că începe să sângereze, iar din plămânii săi se aude un șuierat. Vino, Orhideea, îmi zice. Vreau să-ți spun ceva. Mă așez tăcută lângă el. Trebuie să ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
românesc datează din 943 și a fost descoperită la Mircea Vodă (jud. Constanța).69 În legătură cu situația creștinismului românesc, în secolele VII-X, Pr. Păcurariu, în sinteza sa bisericească, face o serie de considerații de interes mai general. Invazia slavă păgână a curmat înfloritoarea organizare bisericească antică la Dunăre și în Pont. Astfel, la sinodul VI, trulan, de la Constantinopol, din 680-681, la sinodul din 691-692, quinisext, ca și la sinodul VII de la Niceea, din 787, nu a participat nici un ierarh (episcop) din regiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întreg neamul unguresc din Panonia, dintre Dunăre și Tisa, a fost creștinat (botezat). Și în Ungaria (precum în Bulgaria, în secolul al IX-lea), a existat o încercare de împotrivire la creștinism din partea adepților păgânismului, dar acțiunea acestora a fost curmată cu severitate de noul rege apostolic. La creștinarea poporului său, Ștefan a cerut mai întâi papei, titlul și coroana de rege creștin, apoi împuternicirea de a organiza biserica în Ungaria. Papa a satisfăcut prompt și generos solicitarea și a trimis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Dunăre", unde sunt "cetățile de margine" și "țări" de-sine-stătătoare este în legătură cu o tulburarte mai vastă, în care "maniheii" (bogomilii) din Macedonia se revoltă și pradă până la Filipopol, ei încearcă să pătrundă până în "Paristrion", dar intervenția energică a împăratului Alexie curmă revolta. Formațiunea statală de la Dunăre, cu centrul la Dârstor, se întindea și pe malul stâng al fluviului, locuitorii ei întrețineau orașele de-aici, iar numele de Vlașca, dat unei părți a câmpiei muntene, este o confirmare. După 1091, Anna Comnena
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]