2,824 matches
-
spunând: — Când am terminat cu drogurile, din viața mea nu mai rămăsese nimic. Nu mai aveam serviciu, nici bani, nici prieteni, nici vreo relație, nu mai aveam nici un fel de respect de sine și nici un strop de demnitate. M-am cutremurat fiindcă o înțelegeam. Mi se părea că pământul se zguduise într-adevăr sub picioarele mele. Consumul de droguri îmi anihilase orice dorință de a merge înainte în viață. Rămăsesem blocată, trăind într-o existență de adolescent, când toți cei din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe tavan, tot așa și gândurile acelea care nu erau bine-venite mi-au modificat poziția tuturor sentimentelor și amintirilor pe care le aveam. A alterat relațiile dintre ele punând la îndoială corectitudinea pozițiilor lor inițiale. Universul meu interior s-a cutremurat, totul a ajuns cu susul în jos, pozițiile au fost schimbate, totul a fost mutat în locuri care, cândva, mi se păruseră nepotrivite, ilogice, imposibile. Dar, împotriva voinței mele, a trebuit să recunosc că acum totul se găsea în locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mâinile, și am început să plâng și mai tare. —Viața mea e terminată, am îngăimat cu greutate. —E clar că o vreme nu trebuie să mai ieși din casă, a zis Helen. La auzul cuvintelor ei, am simțit că mă cutremur. Să ies din casă! A doua zi trebuia să ies cu Chris! Cum mai puteam să mă văd cu el când eu eram aproape cheală? —O urăsc, am spus gâfâind. Curvă cretină, obeză și machiată în exces! Urăsc toți coaforii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mult. Mirosurile, sunetele, zgomotele de pe stradă, mulțimea de oameni, insolența plină de energie a tuturor, clădirile uriașe de pe Fifth Avenue care închideau căldura umedă de lună iulie, taxiurile galbene bară la bară în traficul asfixiant, aerul cu miros de motorină cutremurându-se din cauza claxoanelor și a înjurăturilor extrem de originale. Nu puteam să fac față energiei în stare pură cu care era îmbibat orașul. Sau numeroșilor idioți care stăteau lângă mine în metrou sau mă acostau pe stradă. Totul era mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-am chinuit să înțeleg ce se spunea, dar n-am reușit să prind decât „un nenorocit de babuin, știi asta?“. Au urmat alte țipete, după care am auzit o ușă trântită cu atâta putere, că tot zidul s-a cutremurat. Era destul de demoralizator să fii martorul unei astfel de izbucniri dezlănțuite de furie în spațiul restrâns al unui birou și întregul trup mi s-a încordat atunci când ușa sălii de conferințe s-a deschis brusc. Înăuntru a intrat o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
O altă prietenă de-a unei prietene de-a mele a mers la psiholog de două ori pe săptămână și tot a rămas cam tra-la-la. De la atâta stres, s-a ales cu o urticarie foarte urâtă - mi-a spus Mara, cutremurându-se din cauza amintirii. Probabil că nu vrei să auzi de chestia asta în timp ce mănânci. În orice caz, Claire, Vivian e o ființă brutală. Nimeni nu vrea să lucreze pentru ea. Caută editori novici, dornici să placă, și le pune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe panta asta? Cu ani în urmă, Randall fusese unul dintre acei bieți copii - ba chiar o surprinsese pe Vivian în hol, după ce actual sexual se consumase. O amintire pe care Vivian o reda cu un umor abraziv. M-am cutremurat. Încă un motiv pentru care o disprețuiam pe Vivian. — Ăăă, Bea, vrei să te ajut cu cina? am întreabat, disperată să închei subiectul aventurilor lui Vivian. Îmi lasă gura apă din cauza mirosurilor care vin din bucătărie! — Ei, Harry e bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cele mai puțin potrivite locații pe care orașul le avea de oferit. — Sonny, iubitule! a strigat Vivian în gura mare, împleticindu-se către noi. Ce zici? Nu e petrecerea asta cea mai sexy chestie pe care ai văzut-o vreodată? Cutremurăm universul editurilor, iubitule! Asta facem! Vivian arăta absolut triumfătoare. Își strânsese părul blond-roșiatic într-o coadă de cal, ceea ce făcea ca pe față să-i stea înscrisă o expresie de perpetuă surpriză. Renunțase la obișnuitul ei costum de femeie puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
te ferești de gloanțele care zburau din biroul lui Vivian, ce înseamnă să porți negocieri într-un teritoriu ostil, care îi cuprindea pe Lulu și pe Graham. și ei fuseseră obligați să execute ordine la a căror amintire acum se cutremurau. — Bine-ai venit în viața din afară, Claire! mi-a urat o femeie drăguță, într-o rochie lejeră. și felicitări c-ai scăpat! — Eu sunt Marvin, a zis bărbatul din stânga mea. Am fost directorul artistic de la Grant Books. Asta până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
preciză Wilt. Ea voia să mi-o facă mie. Poate că era vorba să ți-o sugă, zise Braintree, punând ibricul pe sobă. Mie așa îmi sună. — Ei bine, mie nu mi-a sunat deloc așa, decise Wilt și se cutremură, cuprins de un fior. După cum a zis-o ea, mi-a sunat ca un fel de exercițiu de dat cu capul în gură. Ar fi trebuit să vezi ce privire îmi arunca. Apoi, deznădăjduit, Henry se așeză la masa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
următoare se dezlănțui iadul pe pământ. Șeful de echipă începu să lanseze tot felul de semnale și de zbierete. Wilt urmărea prin fereastră gurile deschise și gesticulația oamenilor, dar cimentul se scurse totuși în jos. Wilt închise ochii și se cutremură. Găsiseră afurisita aia de păpușă gonflabilă. Afară, pe șantier, aerul era încărcat de neînțelegere. — Ce se întâmplă? Eu torn cimentul cât de repede pot! zbieră șoferul, interpretând eronat semnalele disperate emise de șeful de echipă. Apoi trase și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
duminica trecută, văzu deodată cu surprindere ceva care se bălăngănea pe deasupra stufărișului din Eel Stretch. Semăna cu un ciorchine de baloane, niște baloane albe, în formă de cârnat, care se ridicară puțin și apoi dispărură. Părintele St John Froude se cutremură, închise ochii, îi deschise iar și se gândi la virtuțile abstinenței. Dacă nu cumva se înșela - și preotul nu știa dacă voia sau nu să se fi înșelat -, atunci dimineața fusese profanată de un ciorchine de prezervative, de prezervative umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
el. îmi rănești mâna! Dar Sally nu făcu altceva decât să zâmbească și se ondulă în el. — Când vii, când te-ai dus, dragule de Ge. Când o faci... Sally mișcă din șolduri: — Vino, vino, bum-bum, vino repede! Gaskell se cutremură. — Ai terminat? El dădu din cap că da. — Am terminat, oftă el. — De-a binelea, dragule. De-a binelea, îi zise Sally. Asta ți-a fost. Ți-ai dat drumul, ți-ai dat duhul. — Mi-am dat duhul? — Când vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
E prea îngrozitor! Inspectorul Flint își clăti gura cu cafea neagră și scuipă în chiuvetă. Vomitase deja de două ori și simțea că-i mai venea să vomite o dată. — Știam că trebuie să fie ceva de genul ăsta, zise el, cutremurându-se. Pur și simplu știam. Un om care e în stare să clocească o șmecherie ca aceea cu păpușa trebuia să ascundă în el o ticăloșie și mai teribilă. Dar s-ar putea ca până la ora asta să fie toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fost atât de al naibii de interesat. Cred că și-a luat și notițe, Încontinuu. Cred că avea chiar și un dictafon În buzunar. Iar eu, pur și simplu... i-am deschis larg ușile. Iau o gură mare de schnapps și mă cutremur. N-am să mai am niciodată Încredere În nici un bărbat. Niciodată. — Dar părea atât de drăguț ! zice Lissy Îndurerată. Pur și simplu, nu-mi vine să cred că a putut fi În stare de atâta cinism. — Lissy... ridic privirea. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-o să nu se facă de râs. Te rog. Am o viziune subită cu Lissy stând ca un iepure speriat, incapabilă să-și amintească pașii. Și cu publicul țintă cu ochii pe ea. Simplul gând mă și face să mă cutremur. OK. N-am să las să se Întâmple una ca asta. Dacă se Întâmplă ceva, am să distrag atenția publicului. Am să mă fac că am infarct. Da. Am să mă prăbușesc pe jos și toată lumea se va uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nah. Ar putea fi un investitor și noi nu putem face îndeajuns ca să se simtă ca acasă. Ești chinez? țipă Tang Nah. E obligația ta să ajuți un alt chinez atunci când e tratat rău! Tot trupul lui Tang Nah se cutremură atunci când polițaiul îl eliberează pe rus și îi dă amendă ricșarului. Un lung răstimp, Tang Nah nu e în stare să vorbească. Ne continuăm plimbarea. Însă starea noastră de spirit s-a schimbat radical. Mirosul gardeniilor nu mai e dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Tang Nah cât de mult țin la el, cât îl iubesc. Fac un legământ pe viață față de un om pe care îmi e greu să-l mai iubesc. E un sacrificiu. Pentru iubire, însă, sunt dispusă să fac orice. Mă cutremur pe dinăuntru. Arunc zarul. De ce sunt neliniștită? Trebuie să ai credința mai întâi, ca s-o lași să lucreze în favoarea ta, mi-a spus cândva un predicator budist. Trebuie să-mi pun credința în Tang Nah, trebuie să-mi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
capitulare, pe care nu i-am mai vèzut-o niciodatè, atitudine care îi accentueazè puternic semnele vârstei, pèrul rèrit, încèrunțit la tâmple, ridurile adânci de pe frunte, Îmi amintesc sè-l fi vèzut o singurè datè plângând, ceea ce, pe copilul Matei, l-a cutremurat teribil, murise bunicul, se întâmplă chiar în seara zilei de 20 decembrie 1989, cănd evenimentele de la Timișoara începuserè sè se precipite, tata își ceruse voie de la superiorii sèi sè plece la înmormântare, dar veniserè ordine precise că nimeni sè nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi ce i-am mai văzut cândva, parcă, mi-au tăiat calea. Tăcută, am tresărit... Într-un târziu am înțeles. Ai venit! Ești tu, Toamnă. Simt cum te cutremuri toată, aproape că-ți trăiesc iubirea. Astăzi ești mai capricioasă ca altădată. Așa sunt și eu azi. Ca o prințesă plângăcioasă, răcorești cu lacrimile tale pământul, fără să-ți pese că-ți strici machiajul - atât de minuțios pregătit. Simt că
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
aplecat atunci să-i văd ochii. Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi bine cunoscuți, mi-au tăiat calea. Dar mama? Ea unde este? Fără de clipire de geană, simt cum mă cutremur toată. Gesturi fără alibi. Vinovăția timpului și-a ridicat obloanele și mi-am pierdut urma și umbra. În adâncul mut al tăcerii mele, simt cum se petrecea ceva. Ceva vorbea fără cuvinte. Iar gândurile, oaspeți neașteptați, nu au putut să
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
văzuse, dar, în mod cert, îl încântase, ridică din umeri. Intrigat, se porni atunci spre acel salon însuși contele. Fără grabă, desigur, și cu toată demnitatea înaltei sale funcții. Deschise larg ușa și... și... și un val de furie îi cutremură bățoasa lui arhitectură interioară. Pe covorul din mijlocul salonului zăceau de-a valma bărbați, femei, feciori și fete, tineri și adulți în poziții dintre cele mai bizare. Și toți râdeau de mama focului. Până și boierii divaniți își țineau burdihanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mijlocul salonului zăceau de-a valma bărbați, femei, feciori și fete, tineri și adulți în poziții dintre cele mai bizare. Și toți râdeau de mama focului. Până și boierii divaniți își țineau burdihanele cu mâinile și hohoteau gros, de se cutremurau flăcările lumânărilor. Iar doamna Ledoulx, tăcuta și veșnic întristata lui soție, zăcea și ea tot acolo, pe covor. Îmbujorată, cu ochii strălucitori și părul despletit, cu rochia ei superbă - enormă cheltuială! - complet mototolită, cu picioarele și brațele albe rătăcite printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar moartă. Apoi se cutremură prelung, legănându-și volanele la stânga și la dreapta ca și cum ea, păpușa, s-ar fi rușinat să danseze în fața atâtor spectatori. Își ridică timidă capul după care, cu mânecile zvâcnite în sus, își îmbățoșă deodată pieptul cu țâțele enorme. Încurajată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toridă. În aer plutea un parfum grețos. Lumânările alunecau unele peste altele. Și acea cădere moale îl îngrețoșa. Florile, adunate într-o movilă înaltă de jur-împrejurul mesei, fermentau. Cineva îi tot șoptea să sărute mâna bunicului. Îl împingea ușor de la spate. Cutremurat de mostruozitatea ideii, leșinase. Mult mai târziu, citise documentele, semnăricile și toate condicuțele cu poezii ale bunicului. Rămăsese oarecum dezamăgit. Bunicul, marele lui bunic își cam irosise harurile. Cu erudiția lui, cu atâtea limbi știute și vorbite fluent, cu averea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]