1,915 matches
-
printre care Shu'bat al-Mukhabarat al-'Askariyya. De la începutul Războiului Civil Sirian, mulți dintre artiștii, poeții, scriitorii și activiștii Siriei au rămas întemnițați, inclusiv renumitul caricaturist Akram Raslam. Cele mai populare sporturi din Siria sunt fotbalul, baschetul, înotul și tenisul. Damascul a fost locul de desfășurare a celei de-a cincea și a șaptea ediții a Jocurilor Pan-Arabe. Multe echipe populare de fotbal își au sediul în Damasc, Aleppo, Homs, Latakia, etc. Stadionul Abbasiyyin din Damasc este casa echipei naționale
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Cele mai populare sporturi din Siria sunt fotbalul, baschetul, înotul și tenisul. Damascul a fost locul de desfășurare a celei de-a cincea și a șaptea ediții a Jocurilor Pan-Arabe. Multe echipe populare de fotbal își au sediul în Damasc, Aleppo, Homs, Latakia, etc. Stadionul Abbasiyyin din Damasc este casa echipei naționale siriene de fotbal. Echipa a obținut anumite succese, calificându-se în patru competiții din Cupa Asiei. Echipa a jucat primul meci internațional pe 20 noiembrie 1949, pierzând în fața
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
baschetul, înotul și tenisul. Damascul a fost locul de desfășurare a celei de-a cincea și a șaptea ediții a Jocurilor Pan-Arabe. Multe echipe populare de fotbal își au sediul în Damasc, Aleppo, Homs, Latakia, etc. Stadionul Abbasiyyin din Damasc este casa echipei naționale siriene de fotbal. Echipa a obținut anumite succese, calificându-se în patru competiții din Cupa Asiei. Echipa a jucat primul meci internațional pe 20 noiembrie 1949, pierzând în fața Turciei cu 7-0. În mai 2013, echipa a
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Din 1967, toate școlile, colegiile și unversitățile au fost puse sub supravegherea atentă a guvernului de către Partidul Ba'ath. Sunt șase universități de stat în Siria și 15 universități private. Cele două universități de stat de top sunt Universitatea din Damasc (180.000 studenți) și Universitatea din Alep. Universitățile private de top din Siria sunt: Universitatea Siriană Privată, Universitatea Internațională Arabă, Universitatea din Kalamoon și Universitatea Internațională de Știință și Tehnologie. Mai sunt de asemenea multe instituții superioare în Siria, precum
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Internațională de Știință și Tehnologie. Mai sunt de asemenea multe instituții superioare în Siria, precum Institutul Superior de Administrare a Afacerilor, ce oferă programe în afaceri. Potrivit Clasamentului Webometric al Universităților Lumii, pe primele locuri în țară sunt Universitatea din Damasc (locul 3540 pe plan mondial), Universitatea din Alep (locul 7176) și Universitatea Tishreen (locul 7968). În 2010, cheltuiala pe sănătate constituia 3,4% din PIB-ul țării. În 2008, erau 14,9 medici și 18,5 asistente la 10.000
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
a secolului al XI-lea, turcii selgiucizi, după ce au cucerit Bagdadul în 1055, au înaintat în Asia Mică, în Siria și Palestina, pe atunci stăpânite de Califul din Egipt, iar în anul 1070 a fost cucerit Ierusalimul. Formarea emiratului de Damasc și a celor trei sultanate, Cappadocia, Rum și Smirna reprezentau o mare primejdie pentru Bizanț, într-un moment în care cumanii, pecenegii, maghiarii și normanzii atacau imperiul. În această situație, împărații bizantini au fost nevoiți, în mai multe rânduri, să
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
de el. Ludovic a ajuns în mai 1148, alăturându-se lui Conrad, care a ajuns cu o lună mai devreme. După ce s-au odihnit, Ludovic și Conrad au avut o întrevedere cu regele Balduin, regele Ierusalimului. Au convenit să atace Damascul în iulie 1148, această decizie dovedindu-se o greșeală catastrofală. Armata lor uriașă s-a retras cinci zile mai târziu, după ce au suferit pierderi teribile. Liderii cruciați s-au certat, apoi s-au despărțit și au plecat acasă. După dezastrul
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
20000 de pedeștri și numeroase trupe neregulate, au pornit la atac. Sultanul Egiptului Malik al-Adil știa că atacul se rezuma la o cavalcadă a feudalilor, iar întreaga expediție a cruciaților la limitele unui pelerinaj armat. Malik al-Adil se îndreptă spre Damasc, apoi trimise trupe de întărire la Ierusalim. Regele Ungariei, îmbolnăvindu-se, se întoarse acasă în anul 1218. Jean de Brienne, regele Acrei, se gândi să se folosească de flotele europene pentru a cuceri Alexandria și Damietta. După el, cheile Ierusalimului
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Egiptului, Malik al-Adil. Orașul Damietta căzu, iar Malik al-Adil muri în 31 august 1218. Noul sultan al Egiptului, Malin al-Kamil, încercă să reia ofensiva pentru a despresura Damietta, dar luptătorii lui fură învinși în lupta din 9 octombrie 1218. Viceregele Damascului, Al-Muazzam, fratele lui Malin al-Kamil, porunci să se distrugă toate zidurile de apărare ale Ierusalimului. Dărâmarea începu la 19 martie 1219. Al-Muazzam avea convingerea că, în curând,musulmanii vor fi constrânși să predea Ierusalimul în schimbul pozițiilor ocupate de cruciați în
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
de a mai primi dezertori. Decebal a cedat teritorii din regatul sau și a fost silit să renunțe la orice formă de politică externă independența. Traian a concentrat trupe noi în Moesia și l-a însărcinat pe arhitectul Apolodor din Damasc să construiască un pod de piatră peste Dunăre la Drobeta. Decebal a încălcat prevederile păcii în 102 și i-a atacat pe iazygii din câmpia Tisei, aliați ai românilor. Senatul român i-a declarat război lui Decebal, declarându-l dușmanul
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
prezentați în timpul bătăliei în 124 de episoade care îmbracă în spirală triunchiul coloanei, ilustrând "Comentariile lui Traian" (De bello dacico), fiind un document istoric și constituind un act de naștere al populației române. Apar lucrări genistice ale arhitectului Apollodor din Damasc, iar învingătorul Traian apare de 59 de ori, la inagurarea podului peste Dunăre de la Drobeta. Dacii, fiind învinși, apar în scene apărându-și cetățile lor, în luptele cu românii, închinarea unor nobili Tarabostes lui Traian și a solilor regelui Decebal
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
monumentalismul artei chineze). Utilizând cu precădere lemnul ca material de construcție, edificiile nipone se caracterizează printr-un rafinat joc al detaliilor decorative sau arhitecturale. Printre capodopere putem menționa: Arhitectura din perioada dinastiei Omeiazilor are ca monumente reprezentative Moscheea Omeiazilor din Damasc și Marea Moschee din Córdoba. În timpul dinastiei Abbasizilor, se construiesc: Moscheea Al-Azhar și moscheea Ibn-Tulun din Cairo, precum și moscheea Kalean din Buhara. Arhitectura și tehnica, construcțiilor arabe au exercitat o influență importantă asupra artei monumentale din regiunile în care s-
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
putere a Abbasizilor (care au domnit de la mijlocul secolului al VIII-lea, până la jumătatea secolului al XIII-lea) și în special în timpul califatului lui Al-Mamun, fiul lui Harun al-Rashid și probabil cel mai mare dintre abbasizi. Capitala se mută de la Damasc la Bagdad. Are loc o împletire a tradițiilor arabă, persană, egipteană și europeană. Cunoașterea devine foarte prețuită, fiind promovată, conform tradiției, chiar de profetul Mohamed. Astfel, într-una din acele "Hadith", Profetul afirmă: "Pe cel care urmează calea cunoașterii, Allah
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
la târgul din apropiere de Basra, Mirbad care-i vorbeau în limba lor pură despre tradițiile lor, a cunoscut însă și învățați care studiaseră această limbă și tradițiile. A mai cunoscut centrele de cultură ale Imperiului Arab, printre care și Damasc, iar la vârsta de cinzeci de ani s-a mutat la Bagdad, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Aici a fost căutat de oameni din toate colțurile Imperiului Arabo - Islamic, care auziseră de el și îi citiseră cărțile. Citea cu
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
rudelor apropiate și descendenților lor, sunt obiect de pelerinaj și centre ale vieții religioase: mormântul lui Ali, la Nejef. Cel al lui Husein, la Karbala. Al imamului Rihda, la Mashhad; cel al Sayyidei Zeinab și al fiicei sale Ruqiyya, la Damasc și altele. Într-o viziune populară, împărtășită de un număr apreciabil de șiiți, mai ales în Iran, imamul are o funcție asemănătoare cele a lui Iisus Hristos pentru creștini: numai prin el se poate obține adevărul și mântuirea. Pornind de la
Imam () [Corola-website/Science/318227_a_319556]
-
Traian, „Getica ” a medicului acestuia, Criton, care l-a însoțit în Dacia, scrierile lui Dios Crysostomos, etc.. Columna lui Traian, monument ridicat la Roma, în forumul lui Traian a fost inaugurată la 12 mai 113 fiind opera arhitectului Apollodor din Damasc. Este o creație originală a artei romane de la începutul sec. II, prezentând totodată un deosebit interes ca izvor istoric. Cauzele războaielor dacilor cu romanii sunt diverse. Istoricii moderni au presupus numeroase cauze posibile, cum ar fi bogățiile subsolului dacic și
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Pavel, care sunt ocrotitorii săi. În diptice Biserica Antiohiei este în scrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după Constantinopol și Alexandria. Reședința patriarhatului se găsea inițial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reședința se găsește la Damasc, în Siria, pe "strada numită Dreaptă". Din decembrie 2012, patriarh este Preafericitul Ioan X (Yazigi) al Antiohiei și al întregului Răsărit. Prima perioadă din istoria Bisericii Antiohiei este relatată în Faptele Apostolilor unde, în Fapte 11, 26, Apostolul Luca amintește
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
1268, iar patriarhul ortodox, Teodosie al IV-lea s-a putut întoarce în cetatea sa de reședință. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraș mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, Ignatie al II-lea a mutat reședința Patriarhatului la Damasc, unde a rămas până astăzi, deși Patriarhul păstrează titlul episcopal al Antiohiei. Turcii otomani au cucerit cetatea în 1517, păstrându-și dominația asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârșitul Primului Război Mondial. În această perioadă, în 1724, Biserica Antiohiei a fost
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
redată musulmanilor. Saladin ar fi dorit să preia cetatea fără vărsare de sânge, dar localnicii refuză să se predea preferând distrugerea acesteia în luptă și astfel începe asediul Ierusalimului. Armata lui Saladin era orientată către Turnul lui David și Porțile Damascului, asupra cărora arcașii trimit o ploaie de săgeți. Urmează mașinile de luptă, în fața cărora localnicii se apără cu succes. Pe 26 septembrie, sultanul își mută trupele spre o altă intrare în cetate, aceea de la Muntele Măslinilor. Sunt utilizate mașini de
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
contract la teatrul din Adana, Turcia și i-au invirtat pe Petre Leșcenco și Zinaida Zakit să-i însoțească. Din mai 1926 până în august 1928 cuplul a făcut un turneu prin Europa de Est și Orientul Mijlociu, trecând prin Constantinopol, Adana, Smirna, Beirut, Damasc, Alep, Atena și Salonic. În 1927, la Smirna, Petre Leșcenco s-a însurat cu Zinaida Zakit. După terminarea turneului, Petre și Zinaida se instalează la Chișinău și dau spectacole în fiecare seară la restaurantul “London” unde cânta orchestra de jazz
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
prefăcu a dori să-l întovărășească până la oarecare distanță de Beyruth, spre a-i face cinste și a-și lua rămas bun puțin mai tîrziu. Numai că ea nu se mai întoarse. Cusprijinul sultanului Nureddin, cei doi fugari ajunseră la Damasc, apoi la Harran, unde se opriră câtva timp pentru ca tânăra femeie să nască, apoi la Bagdad, foarte bine primiți la curtea suveranilor musulmani. Lucru remarcabil: cu toată nesiguranța acestei vieți rătăcitoare Andronic, așa de nestatornic de obicei, nu se gândi
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
câțiva boieri cu un steag albastru. Solul polonez Ioan Gninski, palatin de Culm, relatează despre solia sa în Moldova din anii 1677-1678, că: „îndată ce am pornit au urmat și boierii și toată curtea sub un steag roșu de stofă de Damasc în chip de insignă militară... Aproape de Iași s-au ivit în câmp steagurile de călăreți moldoveni așezate într-un singur șir, în număr de douăzeci și șase de steaguri de seimeni și alte șase steaguri de pedestrime moldovenească.” Într-un
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
fost distrusă de armată musulmană a lui Khalid ibn al-Walid în Bătălia de la Yarmouk și orașul creștin Ierusalim a capitulat în fața califului Umăr, Acra a fost ajuns sub stăpânirea Califatului arab începând din anul 636 sau 638, Sub Omeiazii din Damasc, califul Muawiyah a folosit instalațiile rămase din vremea bizantinilor și a construit la Akka o flotă destinată cuceririi Ciprului și expedițiilor spre nordul Africii. În secolul al IX-lea Akko a ajuns că întreaga țară în mâinile lui Ahmed Ibn
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
al XVIII-lea localitatea a renăscut sub stăpânirea șeicului beduin din Galileea, Daher al-Omar, care a dominat regiunea până la moartea să în 1775. Urmașul sau la conducere, ofițerul otoman de origine bosniacă Ahmed Djazzar Pasha, care fusese numit guvernator al Damascului și-a stabilit sediul la Akka, a reabilitat orașul și l-a fortificat. El a amenajat un apeduct care a aprovizionat localitatea cu apa din zona Kabri. De asemenea a ridicat marea moschee care îi poartă numele, „Al Djazzar”, hanul
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
nu există consens asupra faptului că s-a numărat printre cei care au primit autorizația rabinica de la rabinul Yaakov Berav în 1538, așa cum era cazul lui Yosef Karo, Yossef Sagis și Moshe Alsheikh. În schimb, după plecarea rabinului Berav la Damasc, a continuat învățătură cu rabinul Yosef Karo în domeniul iudaismului halakhic, si,călăuzit , după mărturia lui, de o "voce cerească", a devenit discipolul în ale Kabalei, al cumnatului sau Shlomo Alkabetz. Prima sa lucrare,"Pardes Rimonim" ("Livadă cu rodii") scrisă
Moșe Cordovero () [Corola-website/Science/316660_a_317989]