1,726 matches
-
-o poate și de nevastă. Oh, un accident cu adevărat nefericit! N-ai să uiți niciodată rochia aceea albastră cu margarete în care ai văzut-o ultima oară. Părea o madonă... Bătrâna se privi în oglindă. Capul cuminte răsărea dintre dantelele capotului. ― Spune-mi, draga mea, cum izbutești să nu te înșeli aproape niciodată? Sărută sticla argintată și roși brusc. Amenință cu degetul. ― Dumnezeule! Câtă lipsă de modestie! I-nad-mi-si-bil pentru o doamnă! Cotoiul miorlăi lugubru. ― N-am uitat, Mirciulică! Știu, e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi arătase o fotografie primită recent din Lausanne. Ionescu izbucnise în râs. " Nu-i lipsesc decât aripioarele." Părea un îngeraș, îmbrăcată în alb, cu o față pură, imaterială și bucle lungi englezești, tot de argint, alunecând moale pe gulerul de dantelă. " Nu-i seamănă deloc." Celălalt se grăbea. Băgase fotografia în buzunar ridicând din umeri. " Probabil se poartă neprihănitele pe-acolo... Mai dă-mi un telefon când ai timp." Inginerul își trecu degetele peste pleoape. În pivniță zgomotele încetaseră. * Nucu Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și obrazul tras într-o parte îi descoperea proteza. Figura dolofană părea că rânjește. Semăna cu idolii grași, de porțelan, așezați turcește. Aceeași expresie de imbecilitate rafinată și vicleană. Melania Lupu zâmbea. Zâmbetul se încrucișa cu un altul ascuns în dantelele evantaiului. Nu-l vedea nimeni și se bucura. Buzele se mișcau mut. " Va fi a ta, fetițo! Nu cunosc pe nimeni care să aibă un drept mai mare. Ai luptat pentru ea și trebuie s-o câștigi. Vei mângâia din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un punct de reper. Imobilul se află chiar vizavi de Muzeul Chiusbaian. O distanță de 30-40 de metri cel mult. Maiorul se agăță de brațele fotoliului. Simțea că amețește. "Muzeul Chiusbaian... Acolo au expus Femeia cu evantai!" Revăzu surâsul din spatele dantelelor albe apoi un altul, ofilit, dar încă fermecător: surâsul Melaniei Lupu. * Inginerul își privi ceasul: 4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o neliniște de esență specială, fizică. Avea impresia că se sufocă, voia cer deasupra și nu tavanul cu lustră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
E încă devreme. Abia 6. ― Perfect, mergem. Nu uita ordinul de percheziție. De la fereastra lui Dincă, maiorul reperă în linie ușor deviată, la o distanță de 20 sau 30 de metri, locuința Melaniei Lupu. Recunoscu perdeaua fină cu medalioane de dantelă apoi pentru câteva clipe, silueta bătrânei umblând la storuri. Jaluzelele coborâră. Cristescu privi un timp dungile subțiri de lumină care se distingeau în noapte ca un portativ și se întoarse spre Dincă. Individul aștepta flegmatic, pe canapea cu mâinile încrucișate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mirciulică... Totdeauna mi-a fost teamă că nu-i tocmai sincer cu mine. Motanul privea fix luminările tortului. În ochii transparenți flăcările aprindeau vâlvătăi lungi de un verde-mineral ca otrava. ―------------------------------------ Cianură pentru un surâs Rodica Ojog-Brașoveanu PROLOG Femeia îmbrobodită în dantelă albă ținea pleoapele ușor coborâte. Buzele rumene zâmbeau în spatele evantaiului. Gâtul... Colonelul Werther von R. Își întoarse privirea. Gâtul alb, umflat, gâlgâind parcă a râs, a șoaptă, a țipăt nedeslușit îi crea un sentiment tulbure. Un sentiment ce nu-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asta și habar n-am avut. Valerica Scurtu se ridicase pe vârful picioarelor încercînd să vadă peste umerii celorlalți. Matei băgă mâna înăuntru și scoase două suluri de pânză. Îl desfăcu pe primul fluierând subțire. O femeie cu broboadă de dantelă le zâmbea din spatele evantaiului. CAPITOLUL II CIANURĂ PENTRU UN SURÎS Pe buzele Melaniei Lupu surâsul încremenise. Simțea în ceafa răsuflarea precipitată a lui Panaitescu. Bărbatul gâfâia cu gura căscată. Nu-și putea desprinde privirea încinsă de la silueta elegantă, înveșmîntată în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zulufi îi scăpau pe lângă urechi. Izbea aerul de curățenie, ceva candid, nealterat, pe care bucata de carton reușea s-o comunice. Ochii larg deschiși priveau cu încredere. Un optimism romantic. Rochia neagră, bine închisă la gât, avea mâneci bogate de dantelă, ce se strâmtau la coate. Cristescu puse albumul pe masă. ― Ați fost prietenă cu familia Panaitescu? ― Prietenă? Melania Lupu zâmbi stînjenită: N-aș putea spune asta... În orice caz, buni vecini. Nu uitați că sânt mult mai tineri. La vârsta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
joacă cu obiectele acelea fragile, abia le atingea. O îndemînare grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-o observi. Îți încînta ochiul, încercînd în același timp o senzație odihnitoare. Prin mintea maiorului se perindară priveliști vechi în care foșneau mătăsuri, dantele scumpe înnobilau mâini de fildeș, conduri de atlas desenau gavote pe marmura lespezilor... ― Două bucăți? ― Nu, mulțumesc, una. Nu-mi place prea dulce. Melania Lupu se așeză în fața maiorului. ― Cum vi se pare? ― Excelentă! ― Domnul Matei m-a învățat să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o iotă, dar înghițise minciuna fără să clipească. ― Nemaipomenit! Probabil a preferat să se odihnească întîi. ― Îl cunoașteți de mult? ― Bineînțeles! Sîntem prieteni vechi. Despre domnul Van der Hoph aș completa că este și un prieten credincios. Aranjă șervețelul de dantelă. Nu văd totuși de ce n-am lua împreună o ceașcă de ceai, deși îmi dau seama că este târziu pentru micul dejun. Cristescu își aprinse țigara. Bătrâna surâdea pe gînduri: ― Nici nu vă imaginați ce bucurie mi-ați făcut, domnule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să vă însoțesc când vă veți duce să le admirați la muzeu. Femeia cu evantai surâdea. Un surâs ciudat, puțin trist. ― Fascinant! exclamă Cristescu căutând lumina lămpii de pe birou. Nu mă prea pricep, dar după mine toată chestia stă în dantelele evantaiului. Ascunde gura și din zâmbet rămâne o intenție. Locotenentul Azimioară puse de o parte Vânătorul și cercetă cu luare aminte chipul femeii. Spuse într-un tîrziu: ― Îmi place și totuși nu știu de ce... ― Poate că ăsta e secretul. Să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trei săptămâni de la divorțul lui Lauren, dar, de atunci, ieșise Întruna În lume. O amuza să se gătească În rochia Chanel pe care o purtase la cina de după repetiția pentru nuntă, rochie care era de-a dreptul grea de atâta dantelă Lesage albă, și să-și pună unul dintre cele trei inele de logodnă pe care le avea. A fost imediat nominalizată pentru Lista celor mai bine Îmbrăcate persoane publice, dar nu acordase importanță acestui fapt, ca și cum ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din Antigua până În Aspen. Când era Îmbrăcată casual, emana un farmec natural de Înaltă clasă, fără prea multe accesorii care să-ți ia ochii. Ținuta ei de zi cu zi era alcătuită din pantaloni lungi, mulați, de la Marni, bluzițe din dantelă Yves Saint Laurent și minuscule jachete din piele, semnate Rick Owens. Dacă era să poarte ceva de supercalitate, era musai de la Ossie Clarke sau Dior, și era În stare să zboare până la Londra special ca să se aprovizioneze cu ceea ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
augur pentru o căsătorie. Sunt al naibii de furioasă și foarte supărată pe Hunter. Știu că trebuie să facă bani, să muncească, dar... of, Doamne... Ține, spuse Lauren, cotrobăind În sacul ei. Mi-a dat o batistă albă din mătase, tivită cu dantelă, care avea brodate inițialele ei. —Mersi, am acceptat-o eu. Era o adevărată crimă să te ștergi la nas cu ceva atât de frumos și de fin, dar am făcut-o. Este foarte frumoasă batista asta. — Se pot lua de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
te-ar mai Înveseli nițel? Cred că da, i-am răspuns. M-am gândit că era drăguț din partea lui Lauren. Dacă tot Îmi era sortit să Îmi petrec căsătoria În lacrimi, presupuneam că era mult mai plăcut să plângi În dantelă albă decât În hârtie igienică Charmin. Privește lucrurile și așa: cele mai multe dintre căsnicii Încep cu o lună de miere incredibilă și de acolo o iau pe o pantă descendentă. Cel puțin, În felul ăsta, singura direcție În care poți merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
destul de scump la vorbă. Nu e aici toată ziua. M-am Întrebat ce făcea oare. Speram că se plimbă melancolic pe străzile Parisului, cu gândul la mine. Poate că-mi cumpăra de la Sabbia Rosa vreun neglijeu din acela incredibil, din dantelă lucrată de mână, numai că nu-i spusesem de Sabbia Rosa, și toate știm că soților trebuie să li se spună exact cu ce anume să le facă o surpriză soțiilor. Mi-am pus un bilețel ca să nu uit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
obținută ilegal. Ochii erau conturați de gene false și de linii trasate cu creionul kohl, iar părul Îi cădea În valuri nepieptănate În jurul umerilor. În contrast, eu eram Îmbrăcată cu una dintre cele mai cuminți dintre rochiile lui Thack, din dantelă albă. Voiam să arăt foarte clar că nu eram la vânătoare de bărbați drăguți. —Arăți cu adevărat splendid, i-am răspuns. —Mă simt ciudat, zise, săgetând cu privirea prin mulțimea de invitați. E mult prea scorțos aici pentru gustul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o cutie albă. Când mi-a dat-o, am văzut două cuvinte delicioase - Sabbia Rosa - tipărite cu negru de-a latul părții superioare a cutiei. Înăuntru se afla o cămașă de noapte lungă din mătase turcoaz, cu o garnitură de dantelă minunată. Am pus-o pe mine și m-am rotit În fața oglinzii. Era exact În genul Catherine Deneuve În filmul Belle de Jour1 (când ai de gând să te Îmbraci ca o cocotă, ea este modelul la care să aspiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Olatz, i-am zis, Îndepărtându-mă de el. Verișoara ta le-a trimis ca dar de nuntă. Este uimitor cum uneori nici măcar o lenjerie de 600 $ din olandă țesută În Portugalia, cu fețele de pernă cusute de mână, tivite cu dantelă nu poate face nimic ca să te Înveselească. Mă simțeam mult prea neliniștită ca să mai am chef de ceva romantic În noaptea aia, cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter drăgăstos. —Nimic, i-am răspuns, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de băut Într-o mână și telecomanda În mâna cealaltă. Ochii nu i se dezlipeau de ecranul televizorului. Schimba de pe un canal pe altul ca o maniacă. Era Îmbrăcată cu un costum Rochas de un alb imaculat, cu manșete din dantelă neagră și o fundă la gât, ciorapi de plasă și pantofi foarte Înalți, roșii. Părul Îi era aranjat În jurul feței, În bucle blonde. Lacrimile de mai devreme dispăruseră. Fața era palidă, dar frumoasă Într-un fel straniu, ca Nicole Kidman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ieșit În oraș În seara asta. Ar trebui să-ți acorzi niște timp de gândire, să reflectezi. Oricum detest Bungallow 8. N-am putut să intru acolo cu Christopher. Era prea supraponderal, spuse Marci, ștergându-și lacrimile cu mânecile din dantelă. Apoi, uitându-se la mine cu disperare, Întrebă: Cât durează partea asta cu meditatul asupra problemei, mai exact? Trei săptămâni? Aș putea să termin de meditat până la Ziua Recunoștinței? 13tc "13" FΨΨΨ de aniversarea căsătorieitc "FΨΨΨ de aniversarea căsătoriei" To
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu Mogul. Am fost nevoită cu adevărat să Îmi ridic moralul după faza cu Sanford. Îți place? — Este incredibil, am răspuns, Încercând să par plină de entuziasm. — Nu crezi că arăt ca Elizabeth Taylor purtându-l la rochia asta de dantelă? Vrei să-l Împrumuți? Oricând Îl vrei, cere-mi-l. Lauren și eu ne aflam la Rescue să ne facem pedichiura și stăteam Într-una dintre cabinele duble, a doua zi după vizionarea de la Soho House. Îi povestisem ce Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
foarte grozav... Lauren Îmi dădu un pahar cu apă și două pastiluțe: — Poftim, ia astea. —E o nebunie, spuse Marci. Îmi place la nebunie. Mă simt très C.Z.Guest. Avea pe ea o rochie foarte cambrată pe corp, din dantelă de un galben pal, care se termina În partea de jos cu o imensă trenă vaporoasă, care i se unduia la picioare. Se uita cu mare atenție la imaginea ei reflectată În oglinda aurită de deasupra șemineului, În timp ce eu prindeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu strasuri albe. Arăta exact ca un candelabru din holul de la parter de la St. Regis. —Poți să ne spui cu ce ești Îmbrăcată? —Chanel, răspunse Mischa, părând plictisită. —Chanel!!! O creație Chanel!!! repetă Nancy. SU-PERB! Arăți minunat!!! Am auzit că dantela este din - OOO! Iat-o Nina Chlore! Vine pe covorul roșu! Acum era rândul lui Nancy să pară plictisită de Mischa Barton, așa că Îi spuse „MulțumescMischalarevedere“, pe acel ton pe care gazdele emisiunilor TV Îl rezervă pentru celebritățile oarecum invitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
păstraseră și pentru noi câte un loc În strana lor. Ne-am Înghesuit Înăuntru. Salome arăta deosebit de bine În costumul ei cu fustă de la Roland Mouret, din mătase neagră, croit impecabil. Avea chiar și mănuși negre și o batistă din dantelă neagră care Îi completau Înfățișarea. Marci era Într-o rochie din crepe-de-chine, cu pliuri, iar Alixe era Îmbrăcată cu una din jachetele create de Thack, cu o fustă scurtă și avea prins un trandafir negru la rever. Erau spectaculoase, arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]