15,914 matches
-
e nunta ta, / Nici o femeie nu e mai frumoasă! // Noiembrie a țesut din raze sfinte, / Covor pufos de frunze, spre altar. / Iubirea mea, azi ți-a adus-o-n dar, / S-o porți cu tine de acu-nainte.“ (Iubire în dar) Și mai suspecte din punct de vedere estetic sunt versurile în care autoarea filozofează: „Mai arde-n noi ceva din cei ce mor, / Absența lor ne-ngroapă-n amintire. / E viața doar un colorat covor / În care pașii ni-ngropăm
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
noroc, adică trăiesc bine. Hai să-i votăm Duminică! Chiar, să îi votăm, 'mnezeii mamii lor! Colonelul Cataramă Colonelul Nurel Cataramă era un militar de tip socialist, în sensul că oamenii Partidului Comunist erau acceptați ca șefi. Omul acesta avea darul de a rîde la nesfîrșit la glumele primului secretar, de a cîntări spusele tovarășului și de a găsi semnificații adînci în cele mai banale afirmații. Dacă cele spuse de oamenii partidului erau acceptate ca axiome, nu așa stăteau lucrurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era cheie de biserică, adică nu fura, nu înjura, credincios habotnic era și Biserica ajuta. Postea cu sfințenie, cînta în corul parohiei, aduna donațiile și nu fura nici să-l pici cu lumînarea. În casa lui te omenea, îți oferea daruri, te conducea o bucată de drum ducîndu-ți bagajele cele mai grele. Pe scurt, era om de pus la rană. Cusurgiii îi căutau hibele, dar omul ăsta n-avea neam de răutate în el. Totuși și în sufletul acestui aproape Sfînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
duci, Savetă? După buruiană la vite. A venit rîndul meu, ce să fac? Dacă vrei, ți-am oprit și ție un sac de oavă, îi spune Bulhac Savetei. Dar de unde știai că am să vin pe aici? Am eu un dar de la Dumnezeu și un noroc chior. Nu fi așa de sigur. Saveta își băga mîna în otava din căruță, o mirosea, o lipea de față, închidea ochii și visa. Bulhac umplea în ăst timp sacul, îl îndesa cu piciorul, aruncînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a venit Margareta, o absolventă a liceului sanitar, în urma căreia bărbații uitau să mai închidă gura. Pe fata asta o zidise Dumnezeu și era fără cusur. Măcar dacă ar fi fost făcută mai prostuță, ca să mai compenseze cît de cît darurile cu care era înzestrată. Dar nimic n-o dezavantaja, era și deșteaptă, "satana". Directorul Nicoară a căzut în limbă și cu ea scoasă de un cot, cotcodăcea pe culoarele spitalului. Fata nimic, nimic. A chemat-o la el în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
chiar așa, adică moșul s-a bucurat cît a putut de fată, pînă ce s-a enervat și l-a dat afară. O certitudine există. Margareta și-a scos pîrleala și chiar măritată fiind, n-a putut păzi prea bine darurile acelea date de Dumnezeu. Dar gura lumii este slobodă. O poetesă Roxana scria poezii de cînd se știe și în liceu a avut norocul să aibă un profesor de limba română care, la rîndul său, era și el un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scena confruntării. Este uluit de alegerea fetei. Bodogănește tot timpul și-și pune întrebări: Poate ăla, sfrijitul ăla, să-i facă ... ce-i fac eu? Doi, Doamne, și amîndoi... Adriana, o femeie care fusese o frumusețe cîndva, și-a folosit darurile date de Cel de Sus cam anapoda și nu s-a ales cu mare lucru. Era, ce-i drept, șeful unei direcții, dar s-a oprit aici, spre marele său regret. Marele ei noroc, a fost bărbatul său, Codrin, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
câinii toată noaptea, dar fără folos: nesătulele lighioane devastau coșere întregi de porumb. Erau săraci, dar niciodată nu și-au plâns de milă; una este să exiști auster și alta este să-ți însușești austeritatea cu smerenie, ca pe un dar de la Dumnezeu. Un așternut curat peste o saltea plină cu paie; trei fete de-a latul patului, la margine, tanti Varvara. O laiță cât o bancă într-o sală de așteptare; în cerdac, moș Grigore se odihnea direct sub stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-l îngroape sub un copac. Cristian, după 6 luni, nu s-a lăsat pierdut. Eugenia a mutat mobila, până când fătul s-a rupt din pântece ca un fulger de pe un cer cu furtună. Vasile avea o slujbă bună, împărțea banii, darurile și veștile satului. Coletele miroseau frumos: a drojdie, detergent, biscuiți, rahat, bomboane, marmeladă, țigări, parfum... Cam atât puteau trimite tinerii de la oraș. Părinții le expediau în aceleași desage, scrise cu creion chimic, făină, zahăr, ulei, vin, țuică, carne, ouă, fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cerul pe burtă, plouă cu îngeri pleșuvi deasupra mării. Despre ce minune îmi vorbești, când bătrânul se face a uita să tragă fermoarul? Tata a cărat scrisori și colete poștale toată viața. El împărțea veștile împăturite pe din patru și daruri pentru părinți cuminți, în cutii de carton îmbrăcate cu pânză albă. Eu nu am primit niciodată un colet scris pe două coloane cu creion chimic. Mă trezeam noaptea, în tindă misterul cubului legat cu sfoară de cânepă ispitea simțirile. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scrisă în cer: Ce o să le spun despre mine? Știți, eu am fugit de la balamuc cu un pedofil, am spânzurat paznicul de calorifer, am pășit pe inima șotronului, am poftit-o pe mama, femeia de la pagina 7, am râvnit la darurile altor copii cuminți, m-am ascuns de Dumnezeu între cearșafuri, am supt țâță străină în icoană, am... Ce să le spun despre mine? Știți, eu mă căiesc pentru toate nefăcutele mele, mă pocăiesc pentru ispitirea că sunt, mă umilesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
începea Liturghia. Norii erau precum o cortină trasă, încă se mai dormea în grădina lui Dumnezeu. Soarele somnoros își clătea ochii în gârla Năsăudului, apoi, printre vârfuri de brad, prin sticla mată a ferestrelor, prin năvodul păianjenilor, cobora peste Sfintele Daruri. Dumnezeu, auster, se picura dintr-o rază. Părintele vorbea din cărți despre cărțile după care s-a făcut lumea. Dumnezeu, arhitectul, avea o bibliotecă plină de schițe. Sfântul Petru era cadastrul cerului, uneori își dădea cu părerea și despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, nimic nu sunt, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător..." Frate, mergi matale în chilie și repetă Apostolii până ți se usucă speranța. "Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință de aș avea cât să mut munții, dragoste dacă nu am, nimic nu sunt." Aici nu vei clinti nicio frunză fără voia jupânului. Eu am avut multă râvnă când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca tine, o visam mereu mai aproape: în genunchi, sub fereastră, precum bunica la rugăciune, pe marginea patului (mama îmi punea comprese pentru călduri ale sufletului), lângă mine, pe umărul drept, îmi vorbea despre o nuntă în cer (tata închină darul și răsuflă ușurat, a mai scăpat de unu). Părinte, îmi citești gândurile, nu și sufletul. Despre care Fecioară îmi vorbești? Privește, în iconostas se mai zăresc urme de cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
da solde; în același timp, știu să-și facă un titlu de glorie din acest fapt, la care era constrîns. Poporul fu atît de emoționat de această generozitate, încît se lăsă în voia unei bucurii nemaiîntîlnite; crezu că primește un dar la care n-ar fi îndrăznit vreodată să spere, și pe care nici n-ar fi îndrăznit vreodată să-l ceară. Degeaba au încercat tribunii să diminueze, în ochii oamenilor, meritele senatului, arătîndu-le că această generozitate avea să încarce poporul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
avea această putere; dacă această căsătorie nu era de natură a fi desfăcută, atunci nimic n-ar fi trebuit să-l determine pe șeful Bisericii romane. Trebuia ca Borgia să-și facă adepți. El a corupt, astfel, facțiunea Urbanilor, prin daruri. Dar să nu mai cercetăm crimele lui Borgia, să trecem la actele lui de corupție, fie și pentru motivul că acestea comportă o asemănare înșelătoare cu actele de binefacere. Borgia voia să se descotorosească de cîțiva prinți din Casa Urban
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
va domni peste lași și sclavi; nu se va putea aștepta la mari fapte din partea supușilor lui; căci tot ce s-a făcut din frică și timiditate a avut acest caracter. Sînt de părere că un principe care va avea darul de a se face iubit va domni peste inimile oamenilor, căci supușii vor ști că e spre binele lor să-l aibă stăpîn; în istorie sînt multe exemple de fapte mari și frumoase, împlinite din dragoste și devotament. Mai spun
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i cumpere pe cei care i s-au opus, cum a făcut și cu cei care l-au ales. Avem asemenea exemple în Polonia; tronul se vinde și se cumpără atît de grosolan, de parcă lucrurile s-ar petrece la piață. Darurile unui rege polonez îndepărtează din cale orice opoziție; el este maestru în arta de a cîștiga marile familii, prin funcții la palat, starostii și alte poziții pe care li le oferă; dar cum polonezii au memoria scurtă în privința binefacerilor, trebuie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dar în loc să fie artizanii păcii, ei sînt adesea unelte ale războiului. Aceștia folosesc lingușirea, viclenia și seducția pentru a smulge miniștrilor secretele statului: îi cîștigă pe cei slabi cu abilitatea lor, pe cei orgolioși cu vorbe, pe cei interesați cu daruri: pe scurt, ei fac, uneori, tot răul de care sînt capabili, căci pot păcătui din datorie și sînt siguri că nu vor fi pedepsiți. Împotriva artificiilor acestor spioni, principii trebuie să-și ia măsurile necesare. Cînd obiectul negocierii e mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lor, toate viciile care degradează regalitatea și care sînt contrare sentimentelor de umanitate și de dreptate. Benito Mussolini PRELUDIU la PRINCIPELE lui MACHIAVELLI Traducere de Lăcrămioara PETRESCU PRELUDIU Lui Machiavelli Într-o zi, mi-a sosit din Imola vestea unui dar: o spadă avînd gravată pe ea maxima lui Machiavelli: "Nu eu vorbe se păstrează statele." Faptul avu darul de a-mi curma ezitările și de a mă face, pe loc, să aleg subiectul pe care vi-l propun astăzi. Aș
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
PRELUDIU la PRINCIPELE lui MACHIAVELLI Traducere de Lăcrămioara PETRESCU PRELUDIU Lui Machiavelli Într-o zi, mi-a sosit din Imola vestea unui dar: o spadă avînd gravată pe ea maxima lui Machiavelli: "Nu eu vorbe se păstrează statele." Faptul avu darul de a-mi curma ezitările și de a mă face, pe loc, să aleg subiectul pe care vi-l propun astăzi. Aș putea să-l formulez astfel: Comentariu din 1924 la Principele lui Machiavelli, la cartea pe care aș numi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ireversibilități inter-temporale. Se consideră că părinții simt o satisfacție din bunăstarea copiilor lor. Aceasta este baza a tot ce le este dăruit, începând cu educația, dar și referitor la tot ce li se oferă pe o bază financiară cum sunt darurile, transferurile private între generații, moștenirile... Ca răspuns, tot în domeniul afectiv, copiii sunt satisfăcuți de bunăstarea părinților, ei participă la realizarea sa pe o bază sentimentală sau prin transferuri între generațiile tinere și generațiile mai vârstnice. Dacă solidaritatea acționează în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Ba nici Ruby de la noi nu se Întoarce În regulă din vacanță, prea pipăie totul În jurul lui În ultima vreme... Bănuiseră cu temei. Mă tem că cel din urmă crîmpei de lume pe care l-am zărit a fost un dar al apei mării. Nu Îndrăznesc să spun că am văzut marea, ci doar reflectarea tăioasă a soarelui din undele ei. Intrat În apă aproape de mal, În covoindu-mă și aplecîndu-mă, expunîndu-mă valurilor care-mi intrau În nări, izbuteam uneori să mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sfeclă, grea, dulceagă și puturoasă, dătătoare de dureri de cap o zi Întreagă și Încă o noapte fără somn, de-ți venea să-ți cufunzi tîmplele pe veci În apă rece. Localnicii, cine știe din pricina căror păcate, aveau greutăți cu darurile lăsate de Dumnezeu omului să le soarbă de nevoie ori de plăcere, precum apa, vinul și rachiurile. Fără Îndoială, bău turile le găseau ei la cîrciumă, dar parcă nu trăiau mulțu mirea celui care se știe cu butoaiele lui În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fiicei sau ale fiului ei, nici ale celor treisprezece nepoți, ci ale unui strănepot, cel mai firav și mai puțin Înzestrat pentru viață dintre toți, slab de amîndoi ochii, purtat din spital În spital ca să nu-i piară prea devreme darul luminii, tăiat și șubrezit de doctori, ținîndu-și tot neamul cu sufletul la gură că nu cumva, din nestatornicie ori din nebăgare de seamă, să se lovească ori să fie lovit, pierzînd și ce-i mai rămăsese. Mama Floare n-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]