1,965 matches
-
dovedește ca împlinind porunca iubirii de oameni. (n.s. 198, p. 185) footnote>” (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șasea, în PSB, vol. 38, p. 185) „Născocind unele ca acestea împotriva dogmelor Bisericii și îngrămădind mituri deșarte la urechile celor mai simpli, cu dreptate vor auzi: Vai celor ce proorocesc din inima lor ... și nimic din ale Domnului (Ier. 23, 16). Fiindcă, opunând vedenii și preziceri și proorocii ale inimii lor cuvintelor Duhului, nu simt la câtă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mai obișnuite alcătuiește minunat subiectul acestui stih. Ceea ce spune el, aceasta înseamnă: Am vestit vouă pe Hristos, v-am încredințat temelia, gândiți-vă bine cum zidiți; gândiți-vă ca nu cumva să trageți pe ucenici spre oameni și spre slavă deșartă. Deci să nu vă uitați la eresuri și dezbinări, că altă temelie nimenea poate să puie, afară de ceea ce este pusă, care este Iisus Hristos”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia VIII, p. 85
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de pe ogoare? Căci ce folos au sufletele oamenilor din acelea, sau mai bine zis ce vătămare nu aduc ele celor ce voiesc să le primească în minte? Deci așa cum mărăcinele e numai hrană focului și mâncare flăcării, la fel dogmele deșarte ale celor rătăciți și poveștile băbești ale slujitorilor la idoli ne aprind flăcările veșnice. Dar spicele și grâul sunt o hrană domestică bună pentru oameni și foarte necesară și de folos. Căci ele ne țin în viață. Ele sunt chipul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de conștiință și de pătimire, pentru că sunt expresia Forței care 69 trăiește în ele și se desăvârșește, prin ele, în una dintre formele ei. Câmpia cu asfodeli, întinderea vagă pe care foșnesc, în trista penumbră, florile acelea liliachii și umbrele deșarte ale morților sunt Nimicul vieții. E grăitor faptul că, pentru a le da umbrelor o clipă de consistență, de conștiință și de memorie, Odiseu le dă să bea din sângele unor animale jertfite, adică le nutrește cu un principiu vital
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să facă ceea ce Ahile ar fi trebuit să facă: să-i salveze pe ahei. Poate nu clipa morții lui, ci clipa aceasta este clipa măreției lui Patrocles. După aceea, arătându-i-se în vis celui pe care-l iubise, umbră deșartă aidoma lui, îl roagă, aproape reproșându-i că l-a uitat, plângând, să-l îngroape mai curând și, apoi, să-i pună cenușa în aceeași urnă în care o să fie pusă curând și cenușa celuilalt. Apoi fuge, țipând ca o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mânie, știe, oricât de îndelung și de stăruitor l-ar fi chinuit ofensa îndurată, că vine o zi când trebuie să te lepezi de ea. Mai mult, că mânia este ca un fum care îți umple pieptul cu o exaltare deșartă, că omul cumpănit nu trebuie să i se lase pradă fără să-i pară cândva rău. Mai mult, tânărul acesta impulsiv știe să se stăpânească până și în focul mâniei. Când vin crainicii lui Agamemnon s-o ia pe Briseis
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cu o anume detașare: „Destinul / Ce cârmuiește-acest tărâm de jos.“ Dar libertatea lui Ariel nu este prea ușor de înțeles în conținutul ei, de bună seamă pentru că o judecăm antropomorfic. Desțărmurirea lui poate să ne apară vană, ca o atotputernicie deșartă, ca lipsa de formă a aerului, ca o rătăcire fără țel și fără noimă. Pe de altă 164 parte însă, nu ne e îngăduit să o gândim ca simpla slobozenie a unui mânz zburdând pe pajiști, a unui ied ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fel de conștiință și de pătimire, pentru că sunt expresia Forței care trăiește în ele și se desăvârșește, prin ele, în una dintre formele ei. Câmpia cu asfodeli, întinderea vagă pe care foșnesc, în trista penumbră, florile acelea liliachii și umbrele deșarte ale morților sunt Nimicul vieții. E grăitor faptul că, pentru a le da umbrelor o clipă de consistență, de conștiință și de memorie, Odiseu le dă să bea din sângele unor animale jertfite, adică le nutrește cu un principiu vital
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să facă ceea ce Ahile ar fi trebuit să facă: să-i salveze pe ahei. Poate nu clipa morții lui, ci clipa aceasta este clipa măreției lui Patrocles. După aceea, arătându-i-se în vis celui pe care-l iubise, umbră deșartă aidoma lui, îl roagă, aproape reproșându-i că l-a uitat, plângând, să-l îngroape mai curând și, apoi, să-i pună cenușa în aceeași urnă în care o să fie pusă curând și cenușa celuilalt. Apoi fuge, țipând ca o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mânie, știe, oricât de îndelung și de stăruitor l-ar fi chinuit ofensa îndurată, că vine o zi când trebuie să te lepezi de ea. Mai mult, că mânia este ca un fum care îți umple pieptul cu o exaltare deșartă, că omul cumpănit nu trebuie să i se lase pradă fără să-i pară cândva rău. Mai mult, tânărul acesta impulsiv știe să se stăpânească până și în focul mâniei. Când vin crainicii lui Agamemnon s-o ia pe Briseis
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu o anume detașare: „Destinul / Ce cârmuiește-acest tărâm de jos.“ Dar libertatea lui Ariel nu este prea ușor de înțeles în conținutul ei, de bună seamă pentru că o judecăm antropomorfic. Desțărmurirea lui poate să ne apară vană, ca o atotputernicie deșartă, ca lipsa de formă a aerului, ca o rătăcire fără țel și fără noimă. Pe de altă parte însă, nu ne e îngăduit să o gândim ca simpla slobozenie a unui mânz zburdând pe pajiști, a unui ied ce sare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
întru slava Tatălui Său cu sfinții îngeri” (Marcu 8, 38). Aceste cuvinte pătrunzătoare nu i aumișcat pe cei ce erau ca Iuda, ca o dovadă că „nimeni nu poate slujila doi domni” (Matei 6, 24). Căci, disprețuind harul, Iuda slujeaidolilor deșerți (Iona 2, 9), pe care nici învierile din morți, ca învierea lui Lazăr, nu-i putea întoarce, și nici unul nu putea gusta din„Cina cea Mare” (Luca 14, 24).„Lepădarea de sine” înseamnă credința ca o ungere a praguluide sus
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pentru totdeauna. Dar Tu ai scos din stricăciune viața mea, Doamne Dumnezeul meu! Când se sfârșea în mine duhulmeu, de Domnul mi-am adus aminte, și la Tine a ajuns rugăciuneamea, în Templul Tău cel sfânt! Cei ce slujesc idolilor deșerți disprețuiesc harul Tău; Dar eu îți voi aduce Ție jertfe cu glas de laudă șitoate făgăduințele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul!” (Iona 2, 3-10). Mântuitorul s-a referit la această „nădejde” șiîn tâlcuirea Scripturilor către Luca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cu gura se mărturisește spremântuire” (Romani 10, 6-10). Învierea este, deci, temelia credinței:„Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (1 Corinteni 15, 14). Credința în Înviereeste respinsă numai de către „cei ce slujesc idolilor deșerți” (Iona 2, 9):„Dacă Evanghelia noastră mai este acoperită, este pentru cei pierduți, în care Dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos,care este chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4, 3-4
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Iluminarea are drept corespondent biblic rugul ce ardea fără să se mistuie, și marchează începutul vieții duhovnicești, atât prin cunoașterea propriei păcătoșenii, cât și prin sesizarea bunurilor duhovnicești către care sufletul este îndemnat. Norul din deșert exprimă îndepărtarea de lucrurile deșarte omenești în vederea apropierii de bunurile dumnezeiești, această etapă fiind caracterizată, în apogeul ei, de contemplație (θεωρία) ca primă etapă spre nepătimire (ἀπάθεια)<footnote Ierom. Dr. Agapie Corbu, Sfânta Scriptură și tâlcuirea ei în opera Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura Teofania
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
latină populară a cuvintelor aparent nelatine ale limbii române. Dintre toate limbile romanice, doar româna continuă latina populară constituită, cum am văzut, în spațiul italic, fapt care ar avea următoarele explicații: romanii au aflat la venirea în Dacia această țară deșartă de locuitori; în Dacia a venit mult mai multă populație romană decât în alte părți, „iar poporului celui premulțitu cu anevoie este a i se schimba limba”, aceasta cu toate că după ce au descălecat romanii în Dacia multe ginți barbare au trecut
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pornește de la credința orgolioasă în propria superioritate care-i girează actul acuzator, negarea prin ridiculizare, prin demascarea făcută cu o mânie abia reținută: "Râsul său nimicitor face să explodeze ca niște baloane de săpun toate închipuirile vidului, de la demagogia vorbelor deșarte și umflata hagiografie națională, până la falsa cultură, falsul civism, falsa prietenie și falsul amor"77. Conștient de opoziția dintre creația sa și direcția artistică majoritară, Caragiale este refractar conformismului superficial, demascând necruțător impostura artistică. Atitudinea sa de izolare, asociind respingerea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în limbajul inteligibilului nu ascunde faptul că rezultatele unei astfel de investigații riscă să apară incerte, parțiale și incomplete. Realitatea mitică, prin unele din aspectele sale, va scăpa întotdeauna celei mai subtile și mai riguroase analize. E o speranță bineînțeles deșartă de a pretinde că ai depășit definitiv opoziția dintre rațional și imaginar. Suntem plasați într-un domeniu unde cunoașterea adevărată nu poate fi decât de ordin existențial: numai cei care trăiesc mitul în deplină credință, cu tot sufletul și cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Statuia Libertății fiind o "Gioconda modernă" prin reproductibilitatea sa fără limită, "totem new yorkez plin de clișee"), o "imago alimentată de formele culturii populare" (filme, romane polițiste, SF, benzi desenate), prin care se reactualizează marile mituri urbane de la origini (mândria deșartă din Babel, corupția Babilonului, perversiunea Sodomei, puterea Romei, distrugerea Troiei, moartea din Iș și revelația din Ierusalim). În fine, acest "super-oraș" este pe măsura "lipsei de măsură a super-eroului", cu hybris-ul său, "placă turnantă a lumii capitaliste, câmp de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unor zile frumoase... Veni-vor accese de criză supremă, La colțuri de străzi se vor vinde femei Pe-o pâine, pe-o sticlă, pe ultimii lei, Pe două-trei vorbe, pe-un vis sau vreo cremă. Așa îmi spuneai, printre replici deșarte, Monșer, viața noastră va fi în declin, Mai bine să bem altă sticlă cu vin Și-apoi vom cădea peste visele moarte. Ploua din tavane cu vorbe diverse, Taverne trăiau prin cheflii și păreri, E-aproape uitată beția de ieri
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
la biserica ce mă așteaptă ca o logodnică răbdătoare s-o umplu de imagini sfinte, am citit mult în ultimele luni despre pictura religioasă ortodoxă, despre frescă, am colindat biserici mai vechi și mai noi, sunt plin de-o bibliografie deșartă și nerăbdător să pictez, voi fi în stare oare?! și-mi dau seama cu oroare cum chinul acesta lăuntric al meu seamănă cu teama unui bărbat pândit de suferința patologică a lipsei de vigoare sexuală în apropierea momentului multașteptat, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
venim până la mănăstire să-l vedem pe părintele Ioan, se topesc și zăpezile și în curând ne vom putea întoarce definitiv la mănăstire, mi-era dor parcă de camera asta spoită în albastrul cerului în care închis de viu am deșartă speranță că îl voi prinde în culori pe Dumnezeu, trec și prin biserică, strania senzație că pictura de pe perete nu-mi aparține, vine parcă de altundeva, eu nu sunt decât executantul ei, îngerul sau demonul dictează, sentimente contradictorii m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lemn, făcut de el însuși, un tablou uriaș care mă depășea cu un cap înălțime, Theo într-adevăr răcise zdravăn, Batjocorirea lui Iisus, în mijlocul tabloului, Iisus izolat de ceilalți cu cununa de spini rănindu-i fruntea, haina roșie a măririi deșarte peste albul strălucitor al celei de dedesupt, figura lui Iisus o regăsesc întocmai și pe peretele din biserică, Theo pare s-o. fi copiat de acolo dar, ceea ce m-a înspăimântat de moarte au fost figurile mascate ale oamenilor din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
partidul persecutat și, în mare parte, risipit al așa-numiților populares, pe care mulți îi numeau acum Juliani. Acest fapt i se părea lui Tiberius mai primejdios decât era în realitate, iar vechilor prieteni ai lui Germanicus le dădea speranțe deșarte. Cel de-al doilea, Drusus, se cufunda într-o neîncredere melancolică și se închidea în camera lui ore în șir. Când fu întrebat cum își petrecea timpul, răspunse că-i studia pe marii juriști ai Republicii și, nemulțumit, adugă usturător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Petre? Nu-ți pasă? De ce nu pleci tu, dacă nu-ți pasă? Petre, te iubesc, nu pleca, nu mi-ai schimbat nici un pic iubirea, rămâi lângă mine așa cum ești, așa cum sunt, așa cum vom fi amândoi oameni pe pământ, fără iluzii deșarte, fără visuri bolnave. Eu cred că niciodată nu-mi vei da dragostea ta, dar mă voi zbate ca până acum să o obțin. Nefericită e dragostea neînțeleasă, neîmpărtășită! Oare cât va mai fi așa? 10 octombrie 1961 (marți) Haos... infern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]