3,536 matches
-
doar coșmaruri care îi bântuie pe cei care nu cred î n m ecanismul piețelor. CONCLUZIILE, REZULTATELE șI PERSPECTIVELE CERCETĂRII Această parte a lucrării constituie o provocare în încercarea de a formula cele mai importan te concluzii care se pot degaja în urma muncii de puse, pentru realizarea unei lucrări pe o temă de o asemenea anvergură. Scopul cercetării teoretice, dar mai ales al ce lei practice, a fost acela de a furniza concluzii științifice pertinente c are să ajute la înțelegerea pro
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
canalizare a facțiunilor și a nemulțumirilor populare pe care nu l-au respins nici Hamilton și nici Tocqueville. Or, dintr-un punct de vedere republican, tocmai acest aspect pune în evidență următoarea dificultate: Uniunea ajunge să concilieze punctele de vedere degajînd "voința tuturor", dar ea distruge "voința generală". Ea face posibilă o integrare negativă, care constă în suprimarea barierelor în schimburile comerciale, dar nu permite crearea unor noi politici pozitive (Scharpf 1999). Aplicarea unui model majoritar fondat pe modul de scrutin
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
acestui conflict dintre piață și om, în care Karl Polanyi a găsit esența politicii moderne (Polanyi 1983). Simplificarea "ofertei ideologice" ar putea să clarifice viața politică a Uniunii, fără să producă schimbări instituționale majore. În momentul în care s-ar degaja viziuni concurente clar identificate asupra viitorului Uniunii, guvernele și parlamentarii europeni ar fi forțați să își justifice acțiunea în acești termeni. Comisia, la rîndul ei, ar putea să-și prezinte programul sau proiectele de decizie sub forma unei alegeri între
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
agenților economici, iar pe de altă parte, sectorul bancar, care gestionează mai eficient riscul investițional specific agenților economici. Rolul piețelor este ulterior, apărând în momentul în care demersurile s-au dovedit încununate cu succes, iar investitorii strategici doresc să se degajeze și să realizeze profituri de pe urma inovației".4 Această secvență de acțiune ne conduce la ideea că, de fapt, ambele structuri financiare sunt necesare, de multe ori lipsa de control, antrenând ideea falsă că s-ar afla în competiție sau, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
a stilului și a sensibilității, care evocă o dispoziție, un mediu sau un gând puternic" (1986: 15), atmosfera este marca indelebilă a vocii auctoriale, semnătura însăși a artistului. Pentru a se impune în ochii lectorului ca înspăimântătoare, atmosfera trebuie să degajeze o stare de încordare periculoasă cu un minimum de elemente exterioare. Unul dintre cei mai influenți muzicieni ai terorii, Iannis Xenakis, oferă o definiție sintetică a atmosferei moderne, pe care o opune celei gotice. Prima ar putea fi comparată cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
altundeva în câmpul esteticii, trebuie să funcționeze flerul criticului: acesta poate separa producțiile literare care rămân subordonate unui scop estetic de acelea care urmăresc doar să șocheze sau să-i provoace dezgust lectorului. În general, precum sugeram anterior, prozele canonice degajează teroare, în timp ce groaza rămâne atributul facil și ușor reproductibil al literaturii de consum. Oricum, nu este de prisos să ne amintim, în finalul acestui subcapitol, observația pertinentă a lui Leonard Wolf: "Povestirile terorii, fiindcă sunt centrate asupra unei singure emoții
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Ascensiunea și decăderea unui anahoret spaniol, Ambrosio, violează orice lege a verosimilității, dar este posibil ca tocmai enormitatea tribulațiilor sale să fi constituit elementul de bază al succesului imens de care s-a bucurat opera în epocă (printre victimele farmecului degajat de aceasta numărându-se rebeli iluștri, precum marchizul de Sade sau lordul Byron)24. Astăzi, proza lui Lewis nu mai trezește interesul nimănui în afara cercului strâmt al specialiștilor în istoria literară și al pasionaților fenomenului gotic. * * * Ultimul reprezentant proeminent al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
netăiate, oferind fiori de mucava oricărui doritor de senzații tari. Literatura de groază se desparte radical de literatura terorii, ultima continuând să supraviețuiască în proza canonică, cealaltă devenind deliciul absolut al maselor de adolescenți grăbiți să regăsească atmosfera de grotesc degajată de poveștile copilăriei. Odată încheiată prezentarea evoluției prozei de teroare în literatura universală, voi urmări, într-un ultim subcapitol al primei părți, interesanta dezvoltare a prozei de teroare în literatura română, ca etapă necesară a exegezei întreprinse in extenso în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
spațiul românesc este unul de antiepopee, redactată într-un stil deopotrivă ludic și parodic. Sugestivă rămâne și sintagma poemation eroi-comico-satiric, plasată, pompos și sarcastic, drept subtitlu la Țiganiada de autorul acesteia, Ion Budai- Deleanu. Mutatis mutandis, efecte parodice asemănătoare sunt degajate de primul nod terifiant din romantism: capitolul Stafia din romanul Elena (1862)49 de Dimitrie Bolintineanu 50, autor considerat de Nicolae Manolescu "excepția onorabilă" (1999: 147) printre scriitori pașoptiști, care, mai toți, au eșuat atunci când au încercat să închege romane
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
complexei metamorfoze antropo-elefantino-ofiomorfă se dovedește a fi, într-un anticlimax ironic, un simplu prosop agățat la fereastră și scăldat de lumina rece a lunii. Naratorul știe să dozeze suspansul, astfel încât, după aparent liniștitoarea descoperire, tânărul este proiectat în teroarea nedistilată degajată de animarea inexplicabilă a unui vechi portret înrămat: "văzui capul duducăi Safta tremurând în privazul de lemn, parcă era capul viu al babei Axinia; și tremura așa de tare, încât și zulufii, și horbotele îi tremurau s-ar fi zis
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sumare [...]" (2008: 783). În capitolul al patrulea, de pildă, este remarcabilă refacerea vie a marșului parcurs de cei șaptezeci de indivizi condamnați și deportați în Răsărit. Cadența spectrală a textului din cadrele respective poate fi pusă în relație cu atmosfera degajată de libretele operei Din casa morților (1927) de Leoš Janaček, inspirate de impresiile de detenție siberiană ale lui Dostoievski (consemnate în cutremurătorul roman memorialistic Amintiri din casa morților). Dar ceea ce interesează direct studiul meu se găsește în capitolul al zecelea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sus, cât și strategii sectoriale conturate prin studii analitice ale "crizei conștiinței europene", ale "crizei spiritului american" sau ale "noului spirit antropologic". b) De la idei majore la strategii sectoriale Guénon și Husserl au insistat asupra unor condiții de prim ordin, degajând așa "idei majore" pentru depășirea neajunsurilor pe care le aduc neîncetat "crizele", adică noile nevoi, scopuri și idealuri. Nu cercetăm și nu deplângem stagnările și involuțiile provocate de criza ivită în al doilea deceniu al secolului al XXI-lea prin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al lucrătorilor manuali față de cel al tehnicienilor, funcționarilor deveniți în secolul trecut "gulere albe". Printre discriminări se numără și cele iscate de puterea de adaptare a minții la noile reprezentări subiective și obiective ale științei analitice, a corpului la căldura degajată de arderi, însoțită de fumul, praful, zgomotul mașinilor și instalațiilor care invadează pământul, apele și vietățile. Prima revoluție industrială a fost descrisă într-o bogată literatură, din care nu lipsesc construcțiile fantastice în genul lansat de Thomas Morus în 1516
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prin mijloace de transport cu motoare. De aici, noile categorii profesionale, stiluri și scopuri de viață individuală și socială modernă. Lumea Nouă a preluat mai repede noutățile economico-tehnice, nu numai pe cele politico-juridice ale Lumii Vechi. Adevărul pe care îl degajă neîncetat cartea lui Hazard este că societatea modernă nu se prezintă numai ca o discontinuitate istorică de ordin tehnologic, dar și prin structuri sociale dominate inițial de burghezia ridicată din straturile medii ale societății feudale. În noua societate, primii săi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al Doilea Război Mondial, Occidentul și-a apărat libertatea proprie și a apărat-o pentru sine, iar pe noi (și Europa de Răsărit) ne-a băgat în robie și mai adânc". (15, vol. I, p. 217) Cu amărăciunea ce se degajă din textul de mai sus, nu vrem să ne disculpăm, dar nici nu vrem să se uite prea repede diferențele postbelice dintre Est și Vest, pe care politicienii români importanți ai timpului nu le-au crezut a se înfăptui nici
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de 20 de ani, cât s-a estimat de către un "profet TV" din anii '90 ai secolului XX, dar va stânjeni și manifestările constructive ale Uniunii însăși. Tranziția nu poate să constea doar în suite de alternări între realizări care degajă optimismul și multe eșecuri, stagnări ori regresiuni însoțite de stări pesimiste, pline de descurajări. Prima atitudine este dezirabilă față de secunda, acolo unde credința se însoțește cu o metafizică a ființei, nu a neantului, a unei apocalipse aducătoare de înnoiri, a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ghici puțin câte puțin: a-l sugera, iată visul. Folosirea desăvârșită a acestui mister este ceea ce constituie simbolul: a evoca puțin câte puțin un obiect pentru a arăta o stare de spirit, sau, invers, a alege un obiect și a degaja din el o stare de spirit, printr-o serie de descifrări"9. Același lucru se poate spune și despre pictura simbolistă, care solicită o rafinare a percepției, o instrumentare hermenutică a intuiției, sau chiar o anume capacitate vizionară, care sesizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
temele favorite ale romanului decadent la Jean Lorrain, D'Annunzio, Péladan, Ratchilde etc., dar și în pictură. Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice, lipsite de afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anume: "mister", "dincolo", "infinit", "inexprimabil". Comparația cu un realism elementar, relevabil prin tipologiile clasice, precum cea a avarului, subliniază distanța pe care o ia noua estetică, ce evidențiază "o altă domnie decât aceea a realităților care trec, domnia ideilor eterne, degajate de orice senzualitate, acest paradis pierdut sau visat, unde nu accezi decât prin extaz". Pentru aceasta trebuie să ai în vedere "misticismul care are drept limbaj semnul, care evocă invizibilul prin simbol, care sugerează abstractul prin concret, absolutul prin finit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expuse într-o expoziție românească, pânza are nu mai puțin de 7 metri. Scena de basm nu invocă un basm anume, ci lumea basmului ca atare, caracterul evocator asociindu-se unui simbolism difuz și atmosferei de mister pe care o degajă personajele angajate într-un ritual a cărui semnificație rămâne inaccesibilă. Întreaga compoziție poartă amprenta stilistică și emoțională a Jugendstilului, care a contribuit definitoriu la formarea pictorului. Articolul "A zecea expoziție a "Tinerimei artistice"", apărut la rubrica "Cronica artistică" din Ilustrațiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o atitudine de extaz, Marian Constantin relevă factura poetică, onirică, imaginară a acestui peisaj, care consună cu transa extatică a personajului seminud. Ideea de sugestie, de sentiment poetic care se transmite observatorului vine mai degrabă din caracterul enigmatic care se degajă din atitudinea ambiguă a personajului, ale cărui fantezii rămân destinate intuiției"181. Așa cum variațiunile florale de spectru larg, care servesc și ornamental, sugerează horticultura rafinată a serei, infirmând insertul realist într-un cadru natural, pictorița se dispensează de reperele istoriste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alienare, de stranie senzualitate, propriu sensibilității decadente, efect care configurează profilul feminității virtual punitive. Fata își ține gura întredeschisă nu pentru a comunica ceva, gestul se recuperează în sfera unui erotism funest. Interesantă este expresia de devitalizare pe care o degajă chipul ei, privirea nu exprimă tristețe, cât ceva mortificat, așa cum buzele întredeschise nu exprimă imediat senzualitate, ci în lipsa articulației discursive, ceva litificat. Feminitatea nu mai poate fi devoalată, devine insondabilă, element de atracție și repulsie pe care se fondează nesiguranța
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la marginea mării. Este vorba de o ființă mitologică ieșită în singurătatea deplină a unui loc pustiu, desfășurându-și grația departe de ochiul profan. Simbolist în această pânză este un anumit aer melancolic, o deschidere spre visare pe care-l degajă peisajul natural. Frumusețea sa se răsfrânge în apariția solitară a sirenei și a momentului magic, privilegiat, la cumpăna dintre zi și noapte. Petrașcu urmărește acest efect contemplativ, și mai puțin detaliul "naturalist", trama mitologică cum e cazul unui Arnold Böcklin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
210 x 1,510 cm, semnat jos cu negru Theo Sion, nedatat, 1923-1924) și prezentat la Salonul Oficial din 1924. O lectură din perspectivă simbolică a titlului actualizează o semnificație ce se armonizează cu impresia de stranietate pe care o degajă personajul solitar din tablou, de o sobrietate apostolică, meditativă. Cine este cel care se află la răspântie? Iisus? Unul dintre apostoli? Avem prin acest personaj insolitat cu aspect de călugăr simbolul unei umanități aflată permanent în cercul îndoielii, la răspântia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unde și părul femeii și mărul pe care-l întindea erau aurite, în Clown, unde ciucurii costumului erau auriți, sau în Pe gânduri, unde soclul este ornat cu o friză decorativă cu frunze și mere stilizate. Nudurile sale sunt voluptuoase, degajă o senzualitate care reprezenta o noutate pentru arta românească a momentului. Ideea de meditație este însoțită de linia elegantă a nudului feminin, asociere care imprimă un erotism sublimat, subtil acestor statuete. În primele statuete, feminitatea poartă sugestia unei exuberanțe incontrolabile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]