28,239 matches
-
și sarcastică a saloanelor și cercurilor literare, numindu-le "adunătură de spirite mai jos adesea decât mediocre" (p. 77) și mizând pe singurătatea și singularitatea talentului: "caută, când te rătăcești din întâmplare în așa cercuri, să te depărtezi cât mai degrabă, respingând orice solidaritate intelectuală cu ilustra companie și refuzând scurt orice diplomă de talent. Du-te, dacă ești amator de ceai foarte blond, în toate saloanele literare, dar nu fă nicăiri purici" (p. 86). Era reflectat aici ecoul deteriorării relațiilor
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
mod discret, dar nu mai puțin lucid sau atent decât un film multi-premiat ca, să zicem, "In vino veritas". Face asta și în detrimentul intrigii, care e mult mai "puțină" decât te-ai aștepta. Sfârșitul nu înseamnă finalitate sau concluzie, mai degrabă crezi că filmul se termină pentru că îi expiră timpul. Stillman nu predică în maniera cu care lungmetrajele ne-au obișnuit, nu-ți spune ce-i bun și ce-i rău, are o atitudine de genul "Te prinzi? Bine. Nu te
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
am văzut în niște difuzări pe Mezzo. Acum cîteva luni a interpretat același rol la Covent Garden, alături de Ruxandra Donose în Charlotte. O montare clasică, din cîte am citit, cu două voci divine. Puțin exteriorizat, cu gesturi mici, reținute, mai degrabă decît largi și patetice, acest tenor de primă linie la ora asta simte extraordinar ideea lui Andrei Șerban, miza ei, tratarea ei aproape cinematografică. Vocea lui, atît cît a lăsat să se audă la avanpremieră - unde cîntăreții nu sînt obligați
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
-se de conținutul acestuia. Maiakovski era demult obsedat de ideea sinuciderii. "Mă gândesc tot mai des dacă să nu pun punct, printr-un glonț, sfârșitului meu? " - scria el în 1915 în poemul de dragoste "Flautul - șira spinării". Energia revizionistă mai degrabă alimenta decât se opunea acestei idei. Era necesar să descopere o viziune pozitivă solidă asupra vieții, mai exact, o întrebuințare vitală a sa pentru a se distrage acelei "angoase animalice", de care a pomenit Maiakovski în anul 1918, într-una
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
un alt nivel decât cel pământean... și, împăcat cu sine și cu ea, hotărăște: „... și-atunci..., rămân aici și...”, trecându-și iubirea într-un alt plan, o regăsește încorporată în diverse forme, ca într-un miraj al frumosului... „Mă plec degrabă să-ți admir/ Privirea-n roua dimineții,/ Ce sfântă-i ca un bob de mir/ Pe frunte la-nceputul vieții./ Deși te știu în cimitir/ Trecută-n pârgul tinereții,/ Mă plec degrabă să-ți admir/ Privirea-n roua dimineții.” Ca
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
ca într-un miraj al frumosului... „Mă plec degrabă să-ți admir/ Privirea-n roua dimineții,/ Ce sfântă-i ca un bob de mir/ Pe frunte la-nceputul vieții./ Deși te știu în cimitir/ Trecută-n pârgul tinereții,/ Mă plec degrabă să-ți admir/ Privirea-n roua dimineții.” Ca un Orfeu contemporan, autorul cântă frumusețea lui Euridice a sa: Te-admir cu ochii bătrâneții,/ În bluza-ți fină, de cașmir./ Îți simt parfumul și-l inspir,” ce-l invadează aducând, parcă
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
grai Străin e pământul și poarta spre rai. E apa sălcie, Păstoru-I departe, Cernită e zarea cu brâuri de moarte. Noptarea în lume e însăși un iad Din ceruri urnite luminile cad. E seară târzie, Păstorul e sus O, vino degrabă mărite Iisus. Ce sete adâncă și noapte de groază Icoana Fecioarei la schit lăcrimează. Păstorul se-ntoarce, mireasa-I vândută Și turma-i în vale demult coborâtă. Vai, cin’ne va unge osânda cu mir? Vai, cin’ne adună cenușa
MIORIȚA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382783_a_384112]
-
pregătește, poate, "epoca telefoanelor albe"! Sau roșii. Cristi Puiu declara, la Cannes, în "Le Film Français" că "În România cinema-ul e de reinventat". În bună măsură, așa e. Doar că Marfa și banii nu deschide un capitol, ci mai degrabă îl închide! Iată o posibilă temă de studiu: de la Croaziera la Marfa și banii... Ca o paranteză de istorie cinematografică: scenaristul, Răzvan Rădulescu, a studiat Filologia și Academia de Muzică. Regizorul, Cristi Puiu, e de formație plastician și a studiat
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
să vedem dacă ele vorbesc sau nu despre literatură. De obicei vorbesc despre multe alte lucruri dar nu despre textele literare, și dacă o fac, nu discută despre forma literară, ceea ce din punctul meu de vedere e un mod mai degrabă superficial de a aborda literatura. Cînd cineva vrea să apere cauze politice prin literatură, aceasta se întîmplă fiindcă scriitorul sau criticul respectiv vrea să joace un rol în societate, vrea să dobîndească influență, vrea să critice guvernul sau ceva asemănător
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
E ușor de văzut că una dintre cele două categorii are o priză mult mai clară la realitate, și un contact mult mai direct cu mulțimea, cu oamenii în carne și oase care constituie societatea. Dar în ce măsură sînt unii, mai degrabă decît ceilalți, adevărații intelectuali, sau în ce măsură se pot cele două categorii reuni într-una singură? Răspunsul nu e ușor de găsit, chiar dacă pare ispititor să vedem drept ideal un intelectual atît critic, cît și tehnocrat (în treacăt fie spus, acesta
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
românii la Pactul nord-atlantic, șansele unificării cu Republica Moldova s-ar spulbera dramatic și, pentru că au la inimă dorul nostru de a reveni la hotarul estic din prima parte a lunii iunie 1940, ne adresează prețiosul sfat de a purcede mai degrabă pe calea integrării europene. Ulterior, și dacă ar mai fi cazul, ne-am putea recidiva strădania de a fi și membri NATO. Cu care, în timp, și Federația Rusă s-ar putea reconcilia. Cum după estimări nici ocru pesimiste, nici
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
picanterii de biografie bune de impresionat convivii. Dar trebuie să ne întoarcem repede în umbra falnicelor bolți. Pentru că altfel riscăm să devenim extremiști și demitizanți de serviciu ca aceia din celebrul număr al Dilemei. Iar Cristian Tudor Popescu e mai degrabă un mitizant, un afirmativ cînd vine vorba despre valorile consacrate. Are chiar o manieră proprie de a o face, îmi amintesc un editorial mai vechi din Adevărul literar și artistic în care Marin Preda avea o hernie de toată frumusețea
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
lui Woolf au acuzat-o pe Parsons de interese personale, iar la procesul care i-a fost ulterior intentat, scrisorile de dragoste au fost aduse în fața instanței ca probă incriminatorie. Împrejurările în care ne parvine această corespondență, iată, sînt mai degrabă dezagreabile, dar au acea aură de senzațional care se potrivește ocaziei. După proces - pierdut de urmași - scrisorile s-ar fi putut întoarce în seiful care le proteja, iar peste ani de zile, după moartea celor implicați, ar fi putut fi
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
și se pare că a funcționat în mare măsură datorită tactului și sensibilității celor doi, Trekkie și Leonard, pentru că în definitiv cel care categoric avea o legătură extramaritală era totuși Ian Parsons (cu Norah Smallwood). Asemenea concatenări amoroase sînt mai degrabă comune în lumea artistică și literară. Tocmai de aceea e șocant să citești această corespondență, în care protagoniștii nu par (de cele mai multe ori) defel tulburați de ce se întîmplă, nici apăsați, nici excitați de clandestinitate. În majoritatea scrisorilor se vorbește despre
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
din liniștea și bucuria pe care numai ei doi, parcă singurii în lume, știu s-o descopere în cele mai mărunte aspecte ale vieții. Scrisorile lor, deși foarte vii, capabile de a reconstitui vivace prezența umană dindărătul cuvintelor, compun mai degrabă un jurnal, în care cei doi sînt atît voce cît și ureche: fiecare e cititorul implicit al celuilalt. Probabil că gîndurile pe care le notează scrisorile - așa cum amestecă constatări banale-subtile despre ploaie, toamnă, răsaduri de primăvară și simbolistica animală la
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
paginilor culturale, dar și al editorialului lui Michael Schifres. La originea discuției se află un raport parlamentar. Deputatul socialist Yves Dauge a investigat activitatea centrelor culturale franceze din străinătate și a ajuns la o concluzie acablantă: "O cultură aparținînd mai degrabă trecutului decît prezentului, mai degrabă încremenită decît vie, mai degrabă tradițională decît creatoare". Franța are 223 de centre de toate felurile în 91 de țări. Jumătate se află în Europa. Suma cheltuită de statul francez în 2000 a fost de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
editorialului lui Michael Schifres. La originea discuției se află un raport parlamentar. Deputatul socialist Yves Dauge a investigat activitatea centrelor culturale franceze din străinătate și a ajuns la o concluzie acablantă: "O cultură aparținînd mai degrabă trecutului decît prezentului, mai degrabă încremenită decît vie, mai degrabă tradițională decît creatoare". Franța are 223 de centre de toate felurile în 91 de țări. Jumătate se află în Europa. Suma cheltuită de statul francez în 2000 a fost de aproape un miliard de franci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
originea discuției se află un raport parlamentar. Deputatul socialist Yves Dauge a investigat activitatea centrelor culturale franceze din străinătate și a ajuns la o concluzie acablantă: "O cultură aparținînd mai degrabă trecutului decît prezentului, mai degrabă încremenită decît vie, mai degrabă tradițională decît creatoare". Franța are 223 de centre de toate felurile în 91 de țări. Jumătate se află în Europa. Suma cheltuită de statul francez în 2000 a fost de aproape un miliard de franci (aproximativ 130 de milioane de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
pentru că oricît ar fi devenit primul ținta multor contestări vituperative în ultima vreme, rămîne un gînditor original, nu doar un profesor. Poate fi detestat sau adulat pentru ideile lui, dar aceste idei sînt, indiscutabil, ale lui. Dialogul se poartă, mai degrabă, între Rorty și Charles Sanders Peirce, pe care Susan Haack îl delegă drept stîlp de rezistență al unei filozofii nealterate de relativism, aspirînd la aflarea adevărului cu ajutorul unor metode și concepte raționale. Alegerea lui Peirce e atît originală, cît și
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
lege. Să fim serioși. În actualul context politic, în care P.D.S.R.-ul domină copios și-n administrația locală și-n guvern, tare curios aș fi să văd prefectul ce suspendă primarul din propriul partid prins cu mâna în sac! Mai degrabă îi ghicesc retrași la umbra deasă a unei bodegi (încă nedărâmate) și împărțind frățește... beneficiul! Mai e, apoi, problema componenței consiliilor locale. Aici, clientelismul face cu adevărat ravagii. Am să dau iarăși exemplul culturii, pentru că lucrurile sunt mai flagrante și
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
cînd. Deschizînd o revistă, altminteri serioasă, Viața românească (nr. 1-2 din 2001), a căzut însă peste un articol despre Eminescu (sînt și altele, la încheierea Anului Eminescu, cu adevărat interesante, în același număr) și n-a mai rezistat ispitei (mai degrabă malițioasă decît sadică) de a cita din savantele considerații lingvistice ale d-lui Gheorghiță Geană. Articolul are un titlu pompos-academic: Funcția cognitivă a clișeelor de limbaj: o problemă de eminescologie. Logica titlului ne scapă: funcția cu pricina să fie o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
perspicacitatea minții ori cunoștințele de engleză. Rezultatul e penibil: întrebări prea ușoare, de tipul mură-n gură ilustrat așa de bine de Caragiale în schița Un pedagog de școală nouă și răspunsuri la plesneală, așa încît milioanele se obțin mai degrabă prin șansă decît prin cunoștințe. Unul dintre defectele principale ale acestor concursuri ține de faptul că ele nu apelează la cultura generală. Intenția organizatorilor e sabotată de confuzia în care ei înșiși se găsesc cu privire la conceptul ca atare. Multe întrebări
Jocuri și concursuri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16138_a_17463]
-
separată, căci e vorba de o literatură ce-și trădează natura și condiția; o asemenea slăbiciune este speculată de politicieni în favoarea lor. Povestea ca mod de existență politică Chemați insistent - prin natura preocupărilor - să se manifeste continuu, politicienii aleg mai degrabă formele de manifestare ce le sînt mai la îndemînă. Neavînd experiența practicii politice propriu-zise, ei pun în operă ceea ce pot manipula cu îndemînare. Și cel mai ușor le este să se exerseze în vorbire. Vorbesc despre ceea ce au făcut, ar
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
literare) necesare și nu dețin o poetică adecvată, produsul lor (literar) nu este de o calitate satisfăcătoare. Și, unde nu-i literatură nu-s nici fapte pe măsură. O asemenea "literatură", a politicienilor, este una destinată consumului imediat (găzduită mai degrabă în formele trecătoare ale mass-media), alienantă, poate mai nocivă decît un oarecare act politic eronat. O astfel de literatură ("politică") nu face decît să demonetizeze concomitent realitatea și discursul politic în sine. Fără experiență și fără școală politică, în esență
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
propagandă; v. Lenin: "cinematograful e, pentru noi, cea mai importantă artă"...); după '89, pentru statul "democratic" și sărac, existența unei cinematografii naționale n-a mai figurat printre priorități. Iar pe terenul viran nu s-a impus nici un producător puternic, mai degrabă cîțiva producători "delegați" ai unor producători străini. Din motive obiective (ex. lipsa unui parc de săli adecvat) și din motive subiective (ex. lipsa talentului de producător, pentru că e vorba, și aici, de un talent), puținele experiențe "private" în materie de
La umbra producătorilor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16087_a_17412]