2,072 matches
-
hotărându-mă pe care să o aleg până mor. Ne așezăm și ne uităm pe meniu. Sunt atâtea opțiuni încât e aproape imposibil să te decizi. Hotărâtă să fiu cuminte, optez pentru o salată. De data asta pun un sos delicios, plin de calorii peste ea. Nu-mi pasă. Mi s-au dat papucii. Adam nu a sunat și merit un răsfăț. Comandăm o sticlă de vin și Debbie e rugată să arate un act de identitate, spre dezamăgirea mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
griji totuși, chelnerul arată ca o vedetă de cinema, așa că o să-l iert, doar de data asta. După cină, blugii stau să plesnească pe mine, și totuși comand o prăjitură cu brânză, ciocolată și zmeură. E așa de păcătos de delicioasă și mare încât mănânc doar puțin și cer ca restul să fie pus la pachet. O s-o mănânc mai târziu, îi spun chelnerului. Nici nu clipește. Oamenii fac astfel de chestii tot timpul în State. Nu m-ar deranja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
stat aduse de „Gardianul“ și Antena1 și a declarat că îi va da în judecată pe jurnaliști, dacă nu își cer scuze public, în termen de 24 de ore. AniMOTION Festivalul European de Animație pentru copii mari Veronica D. Niculescu Delicios! Un nou festival la Sibiu. O primă ediție, un dar pentru copiii mari care n-au uitat să se joace. Festivalul European de Animație - aniMOTION, organizat de Fundația AltArt, a avut loc între 3 și 8 iulie, într-o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
să ating cu pieptul lumina. Și pasul îmi era lin, ochiul bombat în deschiderea lacomă a pleoapelor, inima ceasornicărea tainic roua în turnul de nervi. Fragedele fraude ale ploii, spolierile exhibate de cochiliile foștilor melci, cișmelele lui Sigmund Freud (picurând delicioase complexe ciobăneilor sosiți, virili, de pe Muntele Athos!), paingii ritoși, magaziile moi, răscoapte (pline de unelte gospodărești, stive de lemne tăiate fin cu briciul, lăzi putrede, doldora de vechi cărți școlare), da... magaziile atârnând în aerul după-amiezii, dovezile de izbândă-n
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
a pune la cale destinele omenirii. Cojoace albe, sumane negre, cușme înalte și broboade multicolore înaintează fără grabă pe făgașul alb săpat în omăt de pașii lor în dimineața aceleiași zile pașnice. Sărut mâna pentru masă, Ștefana ! Totul a fost delicios, dar ciorba acră de gâscă cu tocmagi, cum numai tu știi să faci, le-a întrecut pe toate, exclamă Ciprian ridicându-se de la masă. După un moment de ezitare, Ștefana propune pe un ton rugător : Ce-ar fi, Dragoș, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să încep. Începi prin a mânca și a te odihni ; casa are și un mic iatac în care îmi pot primi oaspeți de seamă cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mâncat nimic mai bun în viața mea, dar habar nu am ce-a fost. O cremă cu gust fin. De vanilie ? De floare de portocal ? De iasomie ? De liliac ? Hai, spune-mi te rog ce ai pus în crema asta delicioasă ? ! I se spune julfă. E un extras din semințe de cânepă pe care l-am îndoit cu urdă proaspătă adusă de Artim azi dimineață. Era mulțumit, nevasta lui merge bine, i-a scăzut fierbințeala. Ei sunt cei care mă ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un somn reparator. Spre surprinderea și bucuria noastră, când s-a trezit, fierbințeala îi scăzuse și puteam vorbi cu el. La prânz, Axel a spus că îi e foame și femeia lui l-a hrănit cu o ciorbă de cocoș delicioasă, am mâncat și eu cu mare plăcere din ea. După amiază, Axel a tras un somn bun și tocmai când mă gândeam că trebuie să plec și nu știam cum să îl găsesc pe mujicul care mă adusese, el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu au bani grei, deci oamenii tot la ajutorul ei și al altora ca ea recurg, chiar dacă anul 2000 nu-i prea departe. Îi este foame și pregătește împreună cu Dora o mică cină pe care "franțuzoaica" o găsește din nou delicioasă. * * * În seara asta o să te invit să ne așezăm la "masa dorului", așa cum mi-a sugerat Simion să numesc micuța masă de spiritism unde mă întâlnesc ades cu ei, cu cei plecați. Nu știu dacă te-ai gândit la prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-au întâmplat ? Dar poate asta a fost dorința celui plecat: să te aștept pe tine ca să putem închide, prin întâlnirea celor două ramuri, cercul lui de dor. Cele două femei mănâncă în tăcere. Brânza și smântâna sunt cu adevărat delicioase și, alături de mămăliguța caldă, aduc în gura Dorei o amintire fugară de la masa copilăriei. Dar ea nu poate savura plăcerea ce o credea uitată. Mănâncă ca un automat, gândurile copleșesc simțurile : "Încercările prin care a trecut Minodora în scurta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am amintit de marea mea plăcere de a mânca icre, știi tata avea prăvălie și eu mă duceam dimineața, tăiam o bucată de icre din putină, o așezam pe o felie de mămăligă prăjită pe plită și mâncam, era așa delicios, măi fată! Că pe atunci icrele și măslinele erau mâncarea săracului și le permitea oricine, acum sunt scumpe mai ceva ca marijuana. Tot așa am făcut și acum, mi s-a umflat ficatul și splina, am avut crampe, credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
farfurioara pe masă. Trebuie să mergem și noi, s-a adresat el Carminei. Mai avem o mulțime de treburi. S-a ridicat, s-a apropiat de Fana și aplecându-se, i-a sărutat obrazul. Mulțumim pentru masă, iubita, a fost delicioasă. Habar nu aveai tu ce talente de gospodină zac în mine. Apropo: Îți mai amintești de cartea copilăriei noastre: Habarnam în orașul soarelui? Ce s-o fi întâmplat cu ea? S-au îmbrăcat, au străbătut holul spațios și au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
școală și eu cântam la chitară. Midori a cântat Șapte narcise în timp ce punea mâncarea în farfurii. Mâncarea lui Midori a fost mai grozavă decât mi-aș fi putut închipui. M-a răsfățat cu o gamă largă de feluri, toate preparate delicios, având gustul specific bucătăriei din zona Kansai.1 — Sunt grozave! am exclamat eu cu gura plină. — Watanabe, ia spune adevărul. Nu te așteptai să gătesc atât de bine, nu? — Cam așa ceva, am răspuns eu cinstit. — Ești din Kansai și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
registru. Am fost și eu o dată acolo. Doar o dată. Acolo se mănâncă niște carne de porc grozavă! — Da? am întrebat eu, neștiind ce să-i răspund. — Celelalte mâncăruri din Tokyo nu mi-au plăcut, dar carnea de porc a fost delicioasă. Cred că au crescătorii speciale acolo. I-am spus că nu știu și că e prima oară când aud de așa ceva. Când ați fost la Tokyo? l-am întrebat. — Păi, știu eu? zise el, dând din cap. Parcă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui Midori nu mi-a răspuns. Am spălat trei castraveți în chiuvetă și am turnat puțin sos de soia într-o farfurie. Am înfășurat un castravete în nori, l-am înmuiat în sosul de soia și l-am mâncat. — E delicios! am zis. Simplu, proaspăt, miroase a viață. Sunt chiar buni castraveții aceștia... mult mai gustoși decât kivi. După ce am terminat primul castravete, l-am atacat pe al doilea. Ronțăiam cu poftă și ecoul răsuna ciudat în încăperea aceea mică. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din Azabu. Și-a spus numele la ușă și am fost conduși amândoi într-un separeu. Pe pereții acelei încăperi mici atârnau cam cincisprezece suluri pictate. În așteptarea lui Hatsumi, eu și Nagasawa am băut câte un pahar de vin delicios și am vorbit despre romanele lui Joseph Conrad. El purta un costum gri, elegant, iar eu eram îmbrăcat într-un sacou bleumarin obi[nuit. Hatsumi a sosit după vreo cincisprezece minute. Era fardată cu grij\ și purta cercei de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spun, mă bucuram că ziua de vineri Începe să semene cu ce era mai demult: bătăile agitate ale inimii, mâini fierbinți, gândurile pline de dorințe care se Împleticeau și se loveau unele de altele. Pe scurt: o stare de nervozitate delicioasă, plină de fiori. Vinerea obișnuiam să bat la ușa camerei 202, urcam câteva scări În Hotelul Kreuzer din centrul orașului, aflat pe o străduță laterală liniștită, fiind Întâmpinat de un portar rus, care voia tot timpul să-l ajut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aveam să rezist fără să-mi Încalc promisiunea! Mi-am Încleștat pumnii și mi-am Închis ochii, reușind astfel să mai rămân calm un pic. La un moment dat Însă n-am mai putut suporta. Chiar dacă agonia aceasta excitantă era delicioasă, am simțit că vezica stă să-mi explodeze. Ceasul deșteptător de pe noptieră indica 6. 25, când am deschis larg ușile și am ieșit din paradisul meu involuntar - cu bluza galbenă spânzurată peste un sutien umplut până la refuz cu batiste, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să scâncească: — Mișcă-te, Îmi șopti pe un ton Înfundat. Revenindu-mi din starea agitată, m-am gândit să Încerc să-mi fac și eu rolul. Astfel că am Început nu doar să mă mișc, dar să scot și sunetele delicioase emise de Dora, acum la intervale și mai scurte. Dar mi-o tăie - dintr-un foc, definitiv: — Taci. Nu, taci. Mișcă-te. Da. Mai repede. Mai repede, am spus. Mai repede. Și ca o fetiță cuminte ce eram, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mirosul pielii lustruite a pantofilor Îndesați În buzunarele textile, care atârnau pe interiorul ușii - Îmi ajungea oricare dintre aceste acțiuni inocente, și uneori, chiar simpla lor amintire, ca să simt furnicătura revelatoare de-a lungul șirei spinării, un tremur pe cât de delicios, pe-atât de evident, de la talpa pantofilor, fierbinte ca fierul Încins, până la firele de păr de pe gât, ridicați ca aceia ai periuței de dinți. — A fost excitant... Dora se uita la mine curioasă. Excitant? Da, poate că era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o cutie de șervețele de rezervă pe birou. Companiile farmaceutice distribuiau cutiile alea de șervețele gratuit. Pe lângă pixuri, carnețele și alte lucruri inscripționate cu numele companiei lor, produceau șervețele pentru pacientele care nu se puteau opri din plâns. — Smochine... Smochide delicioase... Smochine bune și coapte! Era același vânzător sau altul? Oare cum Îi spuneau cumpărătorii...? Smochinar...?! se Întreba Zeliha În timp ce stătea nemișcată pe o masă dintr-o cameră enervant de albă și de imaculată. Nici echipamentul, nici bisturiele nu o speriau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atât de absorbiți de farfuriile lor, Încât nici unul nu l-a auzit pe chelner când i-a Întrebat dacă totul era În regulă. Restul serii a fost drăguț, Însă nu mai mult de-atât. Mâncarea s-a dovedit a fi delicioasă și s-au obișnuit repede să Înfulece opere de artă, În asemenea măsură Încât atunci când a sosit desertul, Matt nu a mai avut nici o reținere să strice aranjamentul impecabil al afinelor din Albastrurile de Aprilie Aduc Galbenurile de Mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
brânză albă, cașcaval Împletit, brânză de capră, ouă fierte, faguri de miere, smântână de bivoliță, marmeladă de caise făcută În casă, gem de zmeură făcut În casă și roșii cu mentă În ulei de măsline puse În boluri chinezești. Mirosul delicios de börek abia scos din cuptor din cuptor adia dinspre bucătărie; brânză albă, spanac, unt și pătrunjel care se topeau și intrau una În alta printre foile subțiri de cocă. Petite-Ma, care avea acum nouăzeci și șase de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei treji. Unii din ei dorm doar câteva ore Înainte să Înceapă lucrul, În timp ce alții nu dorm niciodată noaptea. În fiecare zi, fără excepție, brutarii Își Încălzesc cuptoarele pe la mijlocul nopții, astfel Încât Înainte de ivirea zorilor brutăriile să fie pline de mireasma delicioasă a pâinii. Menajerele sunt și ele treze. Femeile astea de toate vârstele se trezesc devreme ca să schimbe cel puțin două sau trei autobuze diferite ca să ajungă la casele celor Înstăriți, unde vor freca, curăța și lustrui toată ziua. Aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ce mai sunt? — Sunt crevete. Al naibii de multe crevete, spuse Beth, care alergă să-și ia plasa. — Ei, păi așa ceva ar trebui să mâncăm, spuse Ted. Îmi plac crevetele. Și au mărimea ideală, puțin mai mici decât racii. Trebuie să fie delicioși. Mi-aduc aminte că odată, În Portugalia, a doua mea soție și cu mine am prins un rac fabulos... Norman simți o ușoară neliniște. — Ce fac ăștia aici? Nu știu. De fapt, ce fac crevetele? Migrează? — Al naibii să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]