15,009 matches
-
să-l compare cu Sfinxul din Bucegi. Căciulița de lână cu vârful lăsat pe o parte îl făcea să semene cu un nobil dac, un tarabostes de la curtea regelui Decebal. Asemănarea însă se oprea acolo, barba și mustățile stufoase îl deosebeau de original, iar țigara din care trăgea cu sete nu se potrivea de loc cu obiceiurile celor din vechime. Prin tălpile pantofilor de sport cu care era încălțat, Cristian simți iarăși vibrația slabă a solului. Pământul fremăta ușor, ca și cum ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
subțire ieșind de pe drum și ridicându-se apoi în sus. Pietrele încălzite peste zi făceau ca apa de ploaie să se evaporeze. Asta mai lipsea acum, ceața care să-i încurce și mai mult. Le va fi foarte greu să deosebească bestia de ceața care se ridica în mod natural. Calistrat nu părea să-și facă probleme, mergea mai departe fără să scoată o vorbă. Fără îndoială că observase și el negura care începea să se întindă în jurul lor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de față când vă certați amândoi. Nu puteai să auzi discuția dintre noi. Ba bine că nu. V-am auzit perfect. Hm! spuse Ileana gânditoare. Deci, așa stau lucrurile, treaba asta nu face decât să-mi întărească convingerea că ești deosebit. Nici un om de rând nu poate auzi discuția dintre paznic și domniță atunci când aceștia nu vor. Cum spui tu, nu mi-ai răspuns însă la întrebare. Ce va deveni fiul nostru? Crezi că este momentul să ne gândim la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Din capătul acestuia se ridica un versant bolovănos. Minerii spuneau că acolo ar fi trebuit să sape pentru a găsi aurul mult căutat. Aveau ei semnele lor care le spuneau că sunt aproape de zăcământul bogat. Pentru Godunov, zona nu se deosebea cu nimic de rest, însă lui Vlad Mihailovici începuseră deja să-i sticlească ochii și insistase să treacă imediat la treabă. Aduseseră oameni care să excaveze în timp ce Boris se ocupa să deschidă un drum prin pădure până la noul punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu-i era dat să judece ce era una și ce era cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau poetică, și-n ultimă instanță doar o chestiune de abilitate sau șansă, o formă goală. Ben Haas bănui gîndul ascuns al discipolului său, căci cel numit Maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau poetică, și-n ultimă instanță doar o chestiune de abilitate sau șansă, o formă goală. Ben Haas bănui gîndul ascuns al discipolului său, căci cel numit Maestru deosebea Adevărul de Minciună și atunci se decise să-i dezvăluie ucenicului hotarul dintre esență și aparență. Îl va lua acasă la el și toată noaptea va căuta să-i explice pe text (sau ce mai rămăsese din manuscris), cu pilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nomazi, la activități de producere a hranei. Această fază în evoluția societății omenești este reprezentată de descoperirile de la Cotu Miculinți din județul Botoșani, tipul uman capabil de activități multiple și de reprezentări de artă fiind Homo sapiens, care nu se deosebește de cel de astăzi. înlocuirea tehnicii cioplirii cu tehnica șlefuirii și generalizarea perforării pietrei a dus la diversificarea uneltelor cu care s-au putut efectua operații tot mai complexe, ceea ce este caracteristic și definitoriu pentru epoca nouă a pietrei - neolitic
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cm; tubul de înmănușare - a=3/3,23 cm, b=2,3/2,8cm; greutatea 680 g. Patina de culoare verde închis se păstrează mai ales în interiorul tubului de înmănușare și mai puțin pe corp. Toporul de la Mărăști nu se deosebește de cel de la Scărișoara, amândouă fiind făcute dintrun metal de calitate inferioară, iar înlăturarea muchiilor de turnare s-a făcut prin ciocănire. Toporul din a doua categorie a fost descoperit întâmplător în satul Balaia (comuna Filipeni); are forma zveltă și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de generalitate, au fost păstrate. Vechile denumiri, desemnând părți și locuri din vechea moșie răzeșească au început să fie folosite din nou. Vom exemplifica cu vechea toponimie a Filipenilor, preluată de satul mai nou, Slobozia (Slobozia - Filipeni, pentru a o deosebi de alte Slobozii). Vechile toponime, oiconime și hidronime se păstrează: Dunaviciorul a devenit Pârâul Roșu, Runcu, Zarea Ungurenilor, Valea Boțului, Dealul Pârliții, Zarea Bârnii și Poienilor sun completate de altele, mai noi: pe dreapta Pârâului Roșu, de la nord spre sud
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de unde au plecat: cășvănari, părhăușeni, chetroșeni, mai ales că erau grupați pe părți de sat, ținându-se la un locă toți cei veniți dintr-un sat. Din Părhăuți au venit: familiile Ignătescu care, fiind numeroși, a fost nevoie să fie deosebiți după poreclă; o parte erau Ignătescu (Cercel), altă parte erau Ignătescu (Chifan), alții erau Ignătescu (Brad); Pintilescu, Vraciu și Boghian. Din Todirești este familia Tabarcea sau, cel puțin așa se susține, alte familii venite chiar și dup 1820, sunt chiar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ignătescu (Brad); Pintilescu, Vraciu și Boghian. Din Todirești este familia Tabarcea sau, cel puțin așa se susține, alte familii venite chiar și dup 1820, sunt chiar din alte sate decât cele îndeobște cunoscute. Bejenarii care au întemeiat satul Lunca erau deosebiți de locuitorii din jur, mare parte răzeși, atât ca statut social (erau clăcași, la fel ca cei din Slobozia), dar și ca port și grai. în deceniul al patrulea al secolului XX, după cum ne informează Vasile Ignătescu, luncașii „își poartă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru care tot acum înfățișez izvod lămurit sub a mea iscălitură; 3. Să se răspundă zestrea fiicei noastre Catinca cu domnul Iamandi, în sumă de 3000 galbeni, după actul de înzestrare; 4. Fiilor noștri Dimitrie și Ștefan să li se deosebească și să li se dea cele 500 fălci pământ din hotarul moșiei Filipeni după acturile de înzestrare ce păstrează; 5. Să se îngrijească de creșterea fiilor Sevastița, Grigore și Lița dup îndemnuri precum și când vor veni în vârstă legitimă sau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Frumoase (Belearte cum îi spuneau românii), îl descrie ca mare filantrop și, oricâți bani ar fi avut, ca profesor, deputat, restaurator al monumentelor istorice (Curtea de Argeș), veniturile de la moșii, dobânzi bancare, banii nu-i ajungeau. Era „mână spartă” și inimă largă, deosebindu-se de ceilalți, cu aceeași poziție socială, fiind dezinteresat de administrarea propriilor afaceri și averi. Vila din Bacău, de pe strada care ducea la gară, i-a înghițit mare parte din avere: vinde moșia de la Iași, dă în arendă moșia Dobreana
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Filipeni) vinde o vie cu loc de prisacă și pomi în 27 ianuarie 1665 și, respectiv, în 17 martie 1665. Facem cuvenita precizare că vița de vie autohtonă (creștea și în mod sălbatică prin păduri și prin rediuri) era deosebită de vița altoită (nobilă) care se cultivă acum. Vița autohtonă era de calitate superioară (renumitele vinuri de Cotnari din care a băut țarul Rusiei, Petru cel Mare, când a venit la Iași, în 1711, și domnitor era Dimitrie Cantemir), nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
păstrat vechiul ritual bizantin, nu a acceptat nicio schimbare și nicio reformă, în principal datorită caracterului ei popular, al credinței poporului pe baza tradiției și nu a studiului cărților sfinte, iar o lungă perioadă de timp slujitorii bisericii nu se deosebeau de credincioșii de rând, împărtășeau aceeași soartă socialeconomică, cel mult șștiau să scrie și să citească. Pregătirea preoților se făcea pe lângă bisericile mănăstirilor, cu călugării mai învățați, iar dintre metode nu era ocolită bătaia. În a doua jumătate a secolului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locaș de cult, la care slujea un preot și un dascăl. De la prima vedere, biserica de lemn din Mărăști impresionează prin dimensiune și înălțime, cât și prin prezența celor două turle. Toate acestea o definescă ca fiind o ctitorie boierească, deosebindu-se de celelalte biserici din zonă. Din punct de vedere planimetric, biserica monument de la Mărăști se încadreaz tipului treflat, cu pronaosul dreptunghiular și absida altarului decroșată. Ceea ce particularizează, însă, monumentul este forma rotundă a absidelor laterale și a altarului. Nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de ani, să moară în satul Lunca, de la care a avut ce învăța Gh. Pastoiu, cel rămasă în amintirea luncașilor ca cel mai de seamă apostol al lumii satului. Se crede că noul primar, Gh. Boca, cel care învățase carte, deosebindu-se de predecesorul său Bădăluță, adusă în fruntea comunei la cererea lui Sterian, va sprijini școala, dar se pare că interesul era ca cei de rând să rămână fără știință de carte, iar gândul că prin școală s-ar ridica
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
slab. — Mda. Prea multe cifre. — Nu-mi pasă, fiindcă ce-mi place mie e să citesc și, În plus, aici Întîlnești oameni interesanți. — Ca profesorul Velázquez? Bea zîmbi chiondorîș. — Oi fi eu În primul an, dar știu destule ca să-i deosebesc cît de colo, Daniel. Mai ales pe cei din categoria lui. M-am Întrebat În ce categorie m-ar fi clasificat pe mine. Și-apoi, profesorul Velázquez e prieten cu tata. SÎnt amîndoi În Consiliul asociației pentru ocrotirea și propășirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu-și îngroapă morții; locuințele lor, încă precare, devin mai solide, iar uneltele sunt mai ingenioase. Toate aceste primate, vecine, dar nu asemănătoare, coexistă fără să se amestece. încep să-și transmită din generație în generație anumite cunoștințe, ceea ce-i deosebește de toate celelalte specii de animale. O lecție pentru viitor: transmiterea este condiția progresului. Acum 700 000 de ani, în China și în Africa, Homo sapiens stăpânește trăsnetul și învață să facă focul; pune chiar unele vegetale la copt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
grup. O lecție pentru viitor: sacrul legitimează tabuurile. Speranța de viață încă nu depășește 30 de ani. Omului începe să nu-i ajungă timpul pentru a transmite ceea ce știe generațiilor următoare. Dorința de a transmite este, de altfel, ceea ce-l deosebește tot mai mult de celelalte specii de animale. încet-încet, omul învață să disocieze ideea de Dumnezeu în mai multe categorii, în funcție de manifestările acestuia în natură: focul, vântul, pământul, ploaia etc. Așadar politeismul este o formă religioasă ce decurge dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ornamental. Elicopterul arăta acum de sus cum coloanele de automobile și furgonete, cele care înainte fuseseră ultimele erau acum primele, se ramificau pe măsură ce pătrundeau în cartierele apropiate de centru, cum, de la un anumit punct, nu mai era posibil să le deosebești în confuzia traficului pe acelea care veneau de cele care erau deja acolo. Prim-ministrul îl sună pe președinte, o conversație expeditivă, nu mult mai mult decât felicitări reciproce, Oamenii ăștia au apă chioară în vene, își permise șeful statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el înainte să se termine săptămâna, cuvintele, luate fiecare în parte, nu prea erau de amenințare, dar tonul, da, tonul era amenințător, dacă un comisar, după ce și-a petrecut viața interogând oameni de tot felul, sfârșește prin a învăța să deosebească, în păienjenișul labirintic al silabelor, drumul care-l poate conduce spre ieșire, poate, de asemenea, foarte bine să-și dea seama de zonele de penumbră pe care le produce fiecare cuvânt și le trage după el de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vieți care reprezenta o luptă cruntă cu tot soiul de dificultăți; dar mi-am dat seama că multe lucruri care majorității oamenilor li s-ar fi părut oribile, pe el de fapt nu-l afectau câtuși de puțin. Strickland se deosebea de majoritatea englezilor prin indiferența totală față de comodități și confort. Nu-l supăra că trebuie să stea mereu într-o cămăruță mizerabilă. Nu simțea nevoia să fie înconjurat de lucruri frumoase. Presupun că nici n-a observat vreodată cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din motive diferite, trăseseră la hanul Îngerului devenea din ce În ce mai puternică. Această idee se năștea din senzația că, Într-un fel Încă inexplicabil, toți aceștia erau legați prin ceva. Și totuși, firile lor, veșmintele lor, chiar și aspectul lor fizic, se deosebeau cum nu se poate Închipui mai mult. Lăsând la o parte faptul că erau cu toții străini și, pe cât se pare, doar În trecere prin Florența. Era sigur că forma crimei oglindea mintea vinovatului. Întotdeauna victima pare să Își cheme propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
recunoscu fața zâmbitoare a lui Arrigo da Jesi. Zâmbi la rândul său, Încercând să Își scuture haina de praf și de murdăriile de care se acoperise. - Iartă-mi, domnia ta, gestul. Dar, În vânzoleală asta de nebuni, nu e ușor să deosebești mâna celui drept. - Poate că nu sunt mulți drepții În orașul acesta, murmură Arrigo, urmărind cu privirea grupările care se adunaseră În cele două părți opuse ale pieței și continuau să se privească chiorâș, schimbând strigăte de amenințare. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]