4,078 matches
-
vă ajute, se întoarce în țara ei, în Egipt; 8. iar Haldeii se vor întoarce, vor bate iarăși cetatea aceasta, o vor lua și o vor arde cu foc." 9. "Așa vorbește Domnul: Nu vă înșelați, zicînd: "Haldeii se vor depărta de la noi!" Căci nu se vor depărta! 10. Și chiar dacă ați bate toată oastea Haldeilor, care se războiesc cu voi, chiar dacă n-ar mai rămîne din ei decît vreo cîțiva oameni răniți, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în Egipt; 8. iar Haldeii se vor întoarce, vor bate iarăși cetatea aceasta, o vor lua și o vor arde cu foc." 9. "Așa vorbește Domnul: Nu vă înșelați, zicînd: "Haldeii se vor depărta de la noi!" Căci nu se vor depărta! 10. Și chiar dacă ați bate toată oastea Haldeilor, care se războiesc cu voi, chiar dacă n-ar mai rămîne din ei decît vreo cîțiva oameni răniți, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui, și ar arde cetatea aceasta cu foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
bate toată oastea Haldeilor, care se războiesc cu voi, chiar dacă n-ar mai rămîne din ei decît vreo cîțiva oameni răniți, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui, și ar arde cetatea aceasta cu foc." 11. Pe cînd se depărtase oastea Haldeilor de Ierusalim, de frica oastei lui Faraon, 12. Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim, ca să se ducă în țara lui Beniamin și să scape din mijlocul poporului. 13. Cînd a ajuns însă la poarta lui Beniamin, căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Domnul, Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: "Ah! Voi cere socoteală potrivnicilor Mei, și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei. 25. Îmi voi întinde mîna împotriva ta, îți voi topi zgura, cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. 26. Voi face iarăși pe judecătorii tăi ca odinioară, și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă. 27. Sionul va fi mîntuit prin judecată, și cei ce se vor întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
aceștia ca și cu o podoabă, și te vei încinge cu ei ca o mireasă. 19. Căci locurile tale pustiite și pustii, țara ta nimicită, vor fi strîmte pentru locuitorii tăi; și cei ce voiau să te mănînce se vor depărta. 20. Fiii aceștia de care ai fost lipsit, vor spune mereu la urechile tale: "Locul acesta este prea strîmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă așez." 21. Și vei zice în inima ta: "Cine mi i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mincinoase; 14. și astfel, izbăvirea s-a întors îndărăt, și mîntuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie. 15. Adevărul s-a făcut nevăzut, și cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mînioasă, că nu mai este nici o neprihănire. 16. El vede că nu este nici un om, și Se miră că nimeni nu mijlocește. Atunci brațul Lui Îi vine în ajutor, și neprihănirea Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
care se vor întoarce de la păcatele lor", zice Domnul. 21. "Și iată legămîntul Meu cu ei", zice Domnul: "Duhul Meu, care Se odihnește peste tine, și cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum și pînă-n veac", zice Domnul. $60 1. "Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, și slava Domnului răsare peste tine. 2. Căci iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
întuneric, știindu-se singur, într o încăpere în care accesul îi era interzis, pentru ca apoi, scăpărând un chibrit, să descopere cu umilință camera populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se lepede de traista din spate, plină cu obiecte agonisite de la graf și de prin târg. O ascunse într-o scorbură, acoperind-o cu mușchi și crengi. Tot timpul drumului au fost însoțiți de sunetele iarmarocului. Acum, însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
două microromane, alcătuiesc această densă carte ce pare la ultima filă a se fi alcătuit pe sute de pagini, simplă iluzie, am zice optică, în ideea că există, într-adevăr, lupe care măresc un text, așa cum altele, sus ridicate, ar depărta rândurile de priviri, ca pe niște tărâmuri îndepărtate. Două nuvele în câte nouă capitole, simetrice, două personaje ce dau, fiecare, câte un titlu: Comisionarul și Arhivarul, profesii atât de depărtate lumii computerului și a sateliților interstelari de astăzi, cum și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
săteni care-și ridicau respectuos căciulile, privindu-mă cu vizibilă curiozitate. Ba chiar când unul mi-a spus „Să trăiți dom’ profesor!”, cu toate că eram fecior de țărani și binecrescut de felul meu, am simțit că parcă mă umflu așa, deodată, depărtându-mi ușor mâinile pe lângă corp, ca să arăt așa mai plin de mine de vreme ce, iacătă, cineva își dăduse seama că nu eram vreun oarecare rătăcit prin părțile locului... Ajuns la școală cu inima care începuse s-o ia razna pentru că eram
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
trageți un pui de somn, treaba voastră ... Eu trag o fugă până acasă că am treburi mai importante. Orice ar fi, nu plecați nicăieri, indiferent cât lipsesc, e clar? - Clar, nea Victor, fii fără grijă, aici stăm! Nici nu se depărtase bine camionul, că neam și înfipt în sacoșa la care râvneam, înfulecând cu poftă și compătimindu-l pe bietul nea Victor, care era nevoit săracul să muncească și în timpul programului de serviciu! Pe la vreo cinci după amiază, după o siestă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
bucurat că a trecut de mine fără să mă vadă. Speram ca și amicul lui, care părăsise locul ceva mai ușurat, să mă trateze cu aceeași indiferență, numai că bucuria mea se dovedi de foarte scurtă durată. După ce primul se depărtase vreo zecedoisprezece metri, se opri brusc, întorcându-și capul spre mine: - He, he, credeai că nu te-am văzut? Te-am văzuuut! - mă atenționă cu un rânjet satisfăcut, îndreptânduse către mine. S-a oprit cam la un pas, privind când
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
oferea servicii. Astfel, o dată a promis să le facă fotografii. Le-a dat întîlnire în grădina publică, le-a aranjat în grupe și în parte, pe alei, pe bănci, printre flori, a montat aparatul, l-a apropiat și l-a depărtat, a cerut de zece ori imobilitate perfectă, și când, peste o săptămână, i s-au cerut fotografiile, a mărturisit cu râsul lui subțirel că "totul n-a fost decât o glumă". Pe la serbările orășelului, care se făceau la grădină, era
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu un deget în sus, desigur: "Vezi că am avut dreptate!" Și apoi o trase la el, prefăcîn-du-se că se joacă, de fapt s-o hotărască. O strânse tare, o sărută, pe gură, și fata acceptă cuminte strânsoarea. Apoi se depărtă de ea. Ea rămase puțin descumpănită, apoi își recăpătă surâsul vesel și tinerețea, și o porni în altă direcție, printre pomi. Din drum mai întoarse capul după bărbatul care se depărta alene, neatent, și mai aplecat ca de obicei, ca să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe gură, și fata acceptă cuminte strânsoarea. Apoi se depărtă de ea. Ea rămase puțin descumpănită, apoi își recăpătă surâsul vesel și tinerețea, și o porni în altă direcție, printre pomi. Din drum mai întoarse capul după bărbatul care se depărta alene, neatent, și mai aplecat ca de obicei, ca să-și facă o țigară. Ne uitasem la scenă și ne gândeam la noi, apoi Irina începu să se jeluiască. - Ai văzut? Ea îl iubește și el nu! Cum se uita la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
apă în preajmă. Țipă, fac ocoluri, cufundă capul, marinari deplini, pentru care pământul nu contează. Câteodată mă amuz zvîrlindu-le fărâmituri de pâine, și apoi le privesc cum mă observă de la distanță, cum se apropie cu băgare de seamă, iar se depărtează și, în sfârșit, una mai caraghioasă mănâncă. Reușesc, tot aruncând pâinea mai aproape, să le aduc la doi pași de mine. Cîte-odată nu mă remarcă: se găsesc chiar la începutul mării, și albul penelor continuă albul spumelor. Am crezut că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
perfect cu obiceiurile lor, că cel puțin în peisagiul acela nu au nici un gust pe care să nu-l cunosc. Dar într-o zi s-a întîmplat ceva extraordinar, și nici acum nu pot da explicații. O gâscă s-a depărtat de tovarășe și a început, tot timpul cu strigăte stridente, să plutească spre orizont. Celelalte o priveau cu capul ridicat, încremenite toate, pricepând se vede că se petrece în mijlocul lor ceva neobișnuit. M-am uitat cu binoclul până ce n-am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nesemnificative, aproape plictiseală. Ne-am despărțit fără să ne mai promitem o întîlnire, căci nu-i vedeam necesitatea. Curiozitatea mea și scrupulele ei fuseseră satisfăcute, nu mai rămânea decât să mă deprind cu noua stare de lucruri. Când s-a depărtat, am putut s-o privesc iarăși în întregime, căci în conversație ochii nu o observaseră prea mult, și mi-a apărut aceeași imagine cum o descoperisem pe stradă: slabă, tristă, obosită și șchiopătând dizgrațios. A doua zi m-am hotărât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cele întîmplate. Milă pentru mine are numai uneori, căci temperamentul ei este ca și al meu tot așa de bizar și neprevăzut. La sfârșitul unei discuții în care o pedepsesc cu vorbe grele, ea se face rea, de obicei se depărtează de mine, răspunde. Dar alteori, brusc, o milă imensă o năpădește și, apropiindu-se de mine și îmbrățișîndu-mă disperat, cu un hohot de plâns, spume: "Iartă-mă, iubitule, ai dreptate, fă ce vrei cu mine, gonește-mă dacă nu poți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am observat-o, căci eram cu gândul în altă parte: la ea!) A treia oară am schimbat împreună chiar câteva cuvinte. Mi-a ieșit în cale pe o stradă lăturalnică, am salutat-o și am trecut înainte. După ce ne-am depărtat câțiva pași, m-a strigat. Mai târziu mi-a spus că a visat în noaptea aceea că o să mă întîlnească și înconjura pe cât putea străzile principale spre a mă evita. Am întrebat-o încotro se duce: "La biserică". Ce ciudat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
său, și nu trebuia decât să pătrundă în Templu ca să comunice cu lumea zeilor. Însă homo religiosus simțea nevoia să trăiască mereu în Centru, ca australienii achilpa care duceau peste tot cu ei stâlpul sacru, Axis mundi, ca să nu se depărteze de Centru și să rămână în legătură cu lumea supraterestră. Pe scurt, oricare ar fi dimensiunile spațiului său familiar - țara, orașul, satul, casa -, omul societăților tradiționale simte nevoia de a exista mereu într-o lume totală și organizată, într-un Cosmos. Un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
imite una sau alta din țările europene, împrumutînd sisteme de gândire și de guvernământ - atunci ori naufragiază, ori ajung la creații hibride, debile, forme standard, care înseamnă, în afară de propria lor sterilizare, și moartea "Europei". Cred, astfel, că nu m-am depărtat prea mult de problemele neamului nostru, și ale timpului nostru, dând la iveală această carte în care e vorba de istoria recentă a unei țări din cealaltă extremitate a latinității. Adresîndu-se, cu opt ani în urmă, tinerilor portughezi, Salazar le
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
manuelin, nu e alimentat de flora oceanică, de imaginația dezlănțuită a formelor și culorilor orientale, de simbolurile freneticei epoci a descoperirii drumului Indiilor și Braziliei. Vizeu e mai sobru, mai pur, mai continental. Aici, Oliveira Salazar nu se simțea prea depărtat de pământul muncit de plugarii din Santa Comba. Și poate că cei 10 ani pe care i-a petrecut în Vizeu n-au fost cu totul lipsiți de însemnătate pentru formația politică a lui Salazar. Poate că ceea ce îndrăznim să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zădărnicească echilibrul. Iubea cartea, pentru că știa că atât inteligența cât și geniul sunt daruri ale lui Dumnezeu. Nu și-a însușit niciodată duritatea și intransigența ascetului care se trezește urând frumusețea și disprețuind cultura pentru că se teme să nu-l depărteze de Dumnezeu. Oliveira Salazar nu are structura misticului tragic, dionisiac, care se zbate între contrarii, care respinge întreg Universul formelor în setea lui de absolut. Totul în el este ponderat, echilibrat, sănătos, firesc. Unul dintre colegii săi de seminar își
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]