2,049 matches
-
Într-un singur punct schița Domnișoarei Hus concordă cu plăsmuirea Penei. Amândouă, se pare, au dănțuit în veacuri diferite: săltăreț, pierdut sau lunatic cu cavaleri guarzi muscali ori rotunde pașale. * În desfăcutul suflet al Bucureștiului nocturn, umbra Penei Corcodușa și depărtata lumină a imaterialei Ilinca sunt zone de vibrație joasă și înaltă, polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, "Eu" și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impur: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prozaica persoană a marelui analist: gros și pătat de mâncări, totdeauna în redingote și joben, cu mustățile galbene de fum de țigară, iau seama că fraza în discuție poate fi la urma urmei și un intenționat efect grotesc. Nimic mai depărtat, mai nepereche, decât farmecul legendar al reginei punice și bufa înfățișare a profesorului berlinez! Preocupările științifice generale ale d-lui Wilhelm Blaschke corespund, în cariera sa didactică, unei năzuințe pe trei sferturi împlinite de a propovădui, pe glob, geometriile în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fenomenale, dar intrată până în gât în tradiția conflictelor mentale... Sunt cel ce gândește sau cel ce a gândit ? Sau : cine mă gândește ? și așa mai departe... Apoi mă decid să reiau obositorul exercițiu al evocării și să revin la vremea depărtată a celui de-al doilea coridor... * Nim, un cimpanzeu de 2 ani și jumătate, învață șase ore pe zi împreună cu trei tinere fete, la universitatea din Columbia. El a reușit până acum să asimileze 55 de semne și să le
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a-l regăsi, între asceză și destrăbălare. (Zenobia numește asta : a fi cuminte.) 9. Stăteam întins pe sofa și mă gândeam la Spiritul-Femeie. Mai stăruia în mine senzația de vegetalizare, secunda fără timp când ea mă mângâiase ca o senină, depărtată aripă a morții. Firește, nu eram la prima noastră întâlnire. De fiecare dată însă presentimentul morții, a cărui logică directă nu mă preocupa deloc, se declanșa doar ca efect al unei alte evocări, pe când acum... De data asta, în parc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de fiecare dată prin firescul ei, izbuteam să înțeleg cele mai criptice semne. Iată descrierea directă și simplă a desenului : În centru se afla conturul feței mele, fără urechi, ca o mască stranie și diafană. Ochii, mai mici și mai depărtați decât îi am, priveau parcă spre înăuntru. Linia bărbiei părea o mângâiere a creionului. Gura, mult accentuată, domina toate cele trei elemente ale feței. (Țineam între dinți vechea mea pipă „en corne“.) Sprâncenele subliniau și ele un spațiu esențial deasupra
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o întind spre casă, dar era bine acolo, pe asfalt, cu ochii închiși. Jucam un joc plăcut : între imaginarul imaginat și imaginarul trăit mă încerca nostalgia unui paradis posibil. Îl regăseam în două ipostaze, pierdute amândouă în cețurile nu prea depărtate ale copilăriei. (Vorbesc despre o stare, și nu despre peisaje sau fapte existențiale...) În prima, mă aflam la moară, pe Teleajen, la nenea Vitu, un văr de-al tatei. La el mă trimisese mama, într-o vară, pe când aveam vreo
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și mi-a arătat, plângând, toate instituțiile culturale din București, inclusiv Casa școalelor...“. „O fi fost beat“, a spus liniștit domnul Sima pe când eu așteptam plictiseala adâncă, vidul și neîncrederea care urmează după o solicitare prea puternică. Încet, încet, vuietul depărtat al orașului s a stins, topit parcă de zăpușeala zilei (mă gândeam la Zenobia ca la martorul și arbitrul existenței mele), m-aș fi așezat pe scândură, lângă bătrânelul acela. „Ce să-i faci, domnule Sima“, am spus, „câteodată ne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca cele ce s-au dus. Plumb de iarnă Ninge secular, tăcere, pare a fi bine, Prin orașul alb, doar vântul trece-ntîrziat - Ninge, parcă toți muriră, parcă toți au înviat... Dorm volumele savante-n înghețatele vitrine. Printre ziduri, peste turnuri depărtate, Ninge cu nimic în noaptea vastă, ning bancnote - Numai vântul singur plânge alte note... Umbra mea se adîncește-n cartiere democrate. Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este, Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe când vântul hohotește-n bulevarde
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
explice această tristă poveste ? Note de toamnă Toamna-n grădină și-acordă vioara, Strada-i pustie... Orașul e plin de hambare, - De pînea cea nouă duduie moara. O frunză s-a lăsat pe-o mînă-ntinsă care cere... Orașul gol... Cetate depărtată ; Frunzișul smuls... De firele electrice, paralizată, Ca un simbol, O pasăre cade-n oraș, ca o tristețe mai mult Se înserează... și e tăcere... Și gândul s-afundă, pierdut vâslaș, Pe-al vremurilor mers - Și jalea de-a nu mai
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
violete: Trece și Ea; Aș vrea, Dar nu pot s-o salut; Oh, și cum a trecut, Într-o vibrare de violete. Nimicnicia m-a prins pe stradă; Am adormit. Oh, primăvara, iar a venit Pal, și uitat... Vals funebru, depărtat. Melancolia mă ține-n stradă. Note de primăvară Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Vis de-albastru și de-azur, Te mai văd, te mai aud! Oh, punctează cu-al tău foc, Soare, soare... Corpul ce
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
amețire de toamnă, de-o horă. Un haos vrea să mă ducă De unic uitând, și de număr - Un foșnet uscat mă usucă, Pe-un arbore plâng ca pe-un umăr. Nocturnă Clar de noapte parfumat, O grădină cu orizontul depărtat... Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic, Greierul zimțează noaptea, cu nimic. Cum te-am așteptat... Totul a trecut - Luna pare, în oftat. Un continent cunoscut. Aici e frumos aranjat Orice fir; Veacurile-au stat Un oraș, pe
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
zimțează noaptea, cu nimic. Cum te-am așteptat... Totul a trecut - Luna pare, în oftat. Un continent cunoscut. Aici e frumos aranjat Orice fir; Veacurile-au stat Un oraș, pe vale - Suvenir Clar de noapte parfumat, O grădină cu orizontul depărtat... Și în somn, pe banca veche, tot mai mic... Greierul zimțează noaptea, cu nimic. De iarnă Cum ninge repede, apoi încet Și nu știu cât timp mai trebuie de-acum, E la fereastră, alb - O fată cu șalul negru în cerdacul nins
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
țara lor. 7. Iată că îi scol în locul în care i-ați vîndut, și voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru. 8. Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii și fiicele voastre, și ei îi vor vinde Sabeenilor, un neam depărtat; căci Domnul a vorbit. 9. Vestiți aceste lucruri printre neamuri: pregătiți războiul! Treziți pe viteji! Să se apropie și să se suie, toți oamenii de război! 10. Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii, și cosoarele în sulițe! Cel slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze, flămânde de-atâtea bunătăți, dornice de mulțumiri ricoșate în timp! Elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă. În infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat, rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
văd și de aici, după miezul lor roșu, concentrat într-o movilă mare... Ușurat de faptul că-și făcuse datoria, raportând despre cele petrecute în plantonul lui, Marin Tărniceru împunse cu degetul, de la distanța aceasta, în pata aprinsă roș, de sub depărtatul mal galben al Baisei; apoi, își aduse unghia mare în jarul din capătul țigării, presându-l cu o mișcare scurtă, să nu cadă. Nicanor înțelese, pe deplin, episodul, de parcă ar fi fost de față: adesea, lângă Goldana, poposeau megaturmele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a silabisi: „Io Grigorie Ghica voievod...domn al Țării Moldova. Facem știre cu această carte a domnii mele tuturor...că iată văzând noi supărare orășenilor de aice din Iași de lipsa morilor, cercând morile pe la Prut și la alte locuri depărtate și socotind odihna și folosul obștii, am făcut aceste două roate de mori aice lângă târgu, în apa Bahluiului; dar pentru stare lor ca să nu se strice această pomană niciodată, am socotit și am dat o roată cu tot vinitul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
organism. Dar nu, de data asta, Carina n-avea trepidații pricinuite de liniile, intersecțiile de unde, de mișcările tectonice sau de perturbările atmosferice, de scăderile de presiune și de evoluția astrelor. Era pur și simplu proțăpită în fața mea, cu picioarele ușor depărtate, și îmi flutura sub nas o bucată din ultimul meu manuscris: - Cine-i fufa? Mi-a trecut din senin elanul de dimineață și toate fibrele mi s-au ofilit. Am comutat totuși pe pilot automat, reactivându-mi bla-bla-urile de teorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
blândețe fetei, Îndrumând-o cum să satisfacă anumite plăceri carnale ale bărbatului. De exemplu, trebuia să se așeze Într-o poziție În care organele sale sexuale să fie neapărat expuse privirii bărbatului, adică atunci când se afla cu spatele la el, cu picioarele depărtate, să se arcuiască, Împingându-și posteriorul Înapoi, sau, dacă era cu fața la el, să-și Împingă Înainte partea inferioară a abdomenului. Keiko Kataoka părea să aibă o pricepere Înnăscută pentru astfel de gesturi, Însă nu era numai atât. Acest talent era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
strâns, după ce i se pusese ceva Între picioare, cât timp bărbatul nu fusese lângă ea. Însă nu putea să-și dea seama ce ar fi trebuit să facă să Îndrepte lucrurile. — Noriko! Ești legată de un scaun, cu picioarele larg depărtate, Îi spuse bărbatul pe un ton amuzat. Noriko nu Înțelegea nimic din ce i se spunea, nu putea desluși sensul cuvintelor, dar percepea intuitiv, din tonul vocii și din felul lui de a vorbi, că se afla acum În cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un ser al adevărului, de aceea nu avea de ce să-și piardă simțul realității. Era suficient să dea ocol camerei cu privirea ca să-și dea seama de situația În care se afla. Era legată de un scaun, cu picioarele larg depărtate, iar În fața ei se afla bărbatul care Îi oferise atâtea orgasme În trecut și pe care Încă Îl mai iubea. Lângă el - o femeie Înaltă, care arăta impecabil În costumul ei elegant, adică eu. Noriko lucra ca vânzătoare Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
interioară cu o mică fântână arteziană În mijloc și, ceva mai Încolo, o stradă pe care nu se zărea nici țipenie de om. În momentul În care am deschis ferestrele grele, cu rame de fier, am auzit zgomotul mașinilor din depărtate. Un aer rece și uscat pătrunse În cameră. Era o briză uscată care mă pătrunse prin piele, insinuându-se parcă până În străfunduri. M-am Îndepărtat de la ferestră și am intrat În sala de baie. Mi-am examinat În oglindă fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
da. 8 Non-axiome Datele lui Aristotel asupra științei vremii sale au constituit probabil ceea ce se știa mai precis în epoca sa . Urmașii lui, timp de două mii de ani, au crezut probabil că erau valabile pentru totdeauna. În anii mai puțin depărtați, noi metode de măsură au distrus un număr din aceste "adevăruri", dar ele continuau să fie baza părerilor și credințelor multor oameni. Logica bivalentă după care judecă acești oameni a primit prin urmare numele de aristotelianăsimbol A - iar logica polivalentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
întinde mâna, Ieronim încearcă zadarnic s-o ajungă joc mut) IERONIM: Unde ești? Nu te pot ajunge! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Sunt aici și nicăieri, Făt-Frumos. Zadarnic încerci să-mi cuprinzi mâna! Du-te înapoi. Drag îmi vei rămâne și mereu depărtat. Și-mi voi purta mereu umbra amăgitoare prin spațiul neguros al timpului. Du-te, Făt-Frumos! IERONIM: Am să rătăcesc, fără popas și mâhnit, în nesfârșirea sufletului meu. Blestemul e mai tare decât mine! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Ți-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
hotărârii mele, că... Iaca, alți megieși ai noștri au feciori buni de-nsurat, care abia așteaptă să le fac semn: Dolofan-Voievod, al lui Hulpav-Împărat, ori Bramburel-Voievod, al lui Lehamite-Împărat, ori Mârlete-Voievod, al lui Bolovan-Împărat, ca să nu mai vorbim de alții, mai depărtați. Alege, și-ți făgăduiesc să-ți fac pe voie. Cât despre zestre, ea nu va fi mai mică decât a surorilor tale: vei primi trei harabale ca și ale lor și a treia jumătate din împărăția mea. POSACUL (aparte): Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dacă prinzi de veste prea târziu, nu te mai poți descotorosi niciodată. Invadează toată planeta, o străpunge cu rădăcinile lui și, dacă planeta e mică, nu mai rămâne nimic din ea. Secvența aceasta poate fi însoțită de ridicarea, în plan depărtat, a unei umbre amenințătoare de arbore uriaș. Apoi umbra va fi abătută și retrasă.) MICUL PRINȚ: Uneori, poți lăsa o treabă pentru mai târziu, nu-i nici o pagubă. Dar când e vorba de baobabi, e groaznic dacă te lași înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]