1,794 matches
-
observațiile sale clinice l-au condus la ideea că, cel puțin în cazul unor forme mai ușoare, prognoza este pozitivă. În 1909, psihiatrii Paul Sérieux și Joseph Capgras, discipoli ai lui Magnan, în Les folies raisonnantes: le délire d'interprétation, deplâng lipsa unor criterii nosologice ferme pentru ceea ce ei numesc ,,deliruri sistematizate" (délires systématisées): "Multă vreme în Franța au fost grupate sub numele de "deliruri sistematizate" (délires systématisées), sub cel de "paranoia" (paranoïa) în străinătate, stările psihopatice - cronice, primitive sau secundare
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
purtam ca pe urs peste tot, îl trezeam în zori să taie panglica unei săli de partid și de stat. Acum, cînd pumnul lui Gatti i-a nimerit ficatul și l-a pus jos, îl jelim ca niște bocitoare arvunite, deplîngem slăbirile lui, loviturile încasate și lama cutman-ului care-i despica arcadele umflate. Conchidem, vizibil afectați, că, în zorii de duminică, soarele, de fapt, n-a răsărit, ci a apus. Sau, în alt registru, nu controlăm intensitatea trăirii, o amestecăm cu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
și virtuțile cetățeanului, și excelența care îi definește valoarea aristocratică. Gloria sa e personală, civică, recunoscută în legătură cu familia, de aceea omagierea sa cunoaște, precum la romani mai târziu, două registre în care se manifestă: unul privat, în care i se deplânge absența (póthos), unul public, în care i se păstrează prezența în memoria colectivă (kléos). Dacă poezia comemorativă, în spiritul mimēsis-ului, glorifica atât relația eroului cu cetatea sa, cât și calitățile care îi certificau valoarea excepțională în cadrul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vizibilitate în spațiile religioase și a fi comemorat de privitori. "Persoana" va căpăta astfel dreptul, începând cu renașterea italiană, să facă parte din cortegiu sau să fie însoțită ea însăși de personaje garante, precum niște imagines, unele sacre, ce îi deplâng soarta și îi garantează mântuirea. Funus imaginarium este reluat în creștinism într-o altă formă și într-o altă reprezentare, aspect care nu îi modifică însă substanțial relația cu memoria colectivă. Tabloul atestă pentru individ ceea ce ritualul roman amintea doar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
noul oraș-matcă al imperiului și tânărul său populus nu aveau un trecut comun de glorificat, creștinismul a fost integrat cu ușurință de lumea constantinopolitană și de instituțiile sale. Doliul greco-roman a luat chiar din secolul IV forma penitenței creștine. Credinciosul deplângea acum un singur destin, pe al lui, și spera în salvarea acordată prin sacrificiul christic. Noul imperiu pierduse caracterul etnic roman, dar salvase ideea universalității, prin creștinism. Acest posibil răspuns obligă însă la alte și alte căutări, de aceea zonele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o cunosc cu aproximație prin cunoașterea prietenului meu. Nu am simțit că mă leagă un flux afectiv de ea, dar resimt acum o bună parte din această puternică legătură pe care o resimte prietenul meu. Și nu aș fi putut deplânge moartea sa, dar împlinesc îndurerat această deplângere prin și întru deplorarea intensă manifestată de același rănit prieten. Privesc la sarcofagul relei sortiri a omului de a trăi sub drapelul morții și a muri împrejmuit de efervescențele vieții. Recunosc, dincolo de masca
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îndepărtându-mă de tensiunea radiantă a durerii sale. După tranzitarea acestor momente sunt înclinat să cred că starea de resemnare ar fi experiența sufletească individuală ce închide un asemenea șirag de evenimente personale. Dar privind în preajma cimitirului, unde prietenul își deplânge înmormântarea celui drag, sesizez prezența sobră a templului. De asemenea, observ că, cel mai adesea, după ce s-a așezat în incinta templului, orbul își întinde mâna implorator spre fluctuațiile omului cotidian. Despre templu s-a spus mereu, în evoluția conștiinței
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
se coboară calmul fără de sunet al extensiilor ce despart galxii peste cerurile pământului și apoi, în această liniște sosită din abisurile cosmice, răsună trâmbițele printre nori incendiați de pașii îngerilor. Îngerii trâmbițează în liniștea cosmică, coborâtă în jurul pământului, spre a deplânge eșuarea spirituală a acestuia. Ei trâmbițează și totul tace cu excepția omului decadent care vociferează și palpită întru viciu pe suprafața terestră privită acum cu mânia ochiului divin. Și această trâmbițare apelează, spre a le descătușa, energiile devastatoare ce stau să
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
totul apropiate, dacii imperiali fură creștini foarte de curând. Cultul morții și setea vieții eterne îi îndreptau numaidecât spre noua religie. Ceea ce îndreptățește pe mulți să susțină tinerețea noastră (ocolind documentația istorică) este forma țărănească a civilizației române. Unii conaționali deplâng această stare și speră că în mod vitejesc ne vom arunca, asemeni popoarelor de culoare de pe alte continente, în cea mai violentă viață de oraș tehnic. Străinii răuvoitori numesc asta deficit de civilizație și exaltă comparativ civilizația lor. Dar tocmai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Forma statului natural celui mai tipic este statul național. Un roi de albine nu se poate gândi amestecat cu alte gângănii. În acest înțeles al purității e îngăduit a se vorbi și de misiunea unei nații. Firește, Eminescu devine rasist, deplânge infiltrația elementelor alogene, a "damblagiilor" bizantini, formând "pătura superpusă", admite războiul (hegelian într-asta) ca o expresie a luptei pentru existență, și în fine statul legitimist și oligarhic, ridicat pe clase permanente, specializate. Iraționalismul acesta pare a fi șira spinală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu doresc proletariatul agricol, atunci în numele căror interese se ridică socialiștii? În numele căror clase fac procesul societății românești de pe vremea lor? Socialiștii se ridică împotriva acelorași "roși" ai lui Eminescu, cărora ei le zic "burghezi". Și, ca și Eminescu, ei deplâng mizeria țărănimii și nimicirea meseriașilor, și în numele acestor clase se ridică împotriva formelor noi: "Meștera noastră burghezime, pentru a zidi clădirea netemeinică a întocmirii burgheze capitaliste ă introducerea formelor noi de către roși, ar zice Eminescu î, și-a luat totodată
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de dinți „Nivea” pe care-i gravat litera „H.” Se mai găsește un creion... Apoi o gumă de șters, un briceag, un țigaret... „E el!... Și un țipăt sfâșietor străbate liniștea...” Mama și-a recunoscut fiul. Familia lui Ion Caratănase deplânge moartea lui. Nu-i inimă care să mai poată rezista. Sfâșietor momentul în care părinții plâng la capătul fiului regăsit după atâția ani de zile. E Decemvirul Caratănase Ion. Fiecare din cei de față au în amintire imaginea celui de pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
abstrage, a contrage, a distrage, a extrage, a retrage, a sustrage), a curge (a concurge, a decurge, a parcurge), a zice (a dezice, a interzice, a prezice), a strânge (a constrânge, a restrânge), a curge (a recurge), a plânge (a deplânge), a prinde (a surprinde); (c) pentru subclasa 2.1: a rupe (a corupe, a erupe, a irupe, a întrerupe). Verbele neologice care nu au suport în flexiunea românească sunt puțin numeroase și, în multe situații, defective (de obicei, nefolosite la
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
cele reale cât și cele închipuite. Aleg să își interpreteze propria lume și nu se bazează pe interpretările altora. Și, cel mai important, creatorii sunt creativi pentru că ei cred că sunt astfel. Ți-l poți închipui pe Vicent van Gogh deplângându-și eșecul de a-și vinde picturile, considerându-se lipsit de talent? Sau pe Edison cedând la ideea lui despre becul cu incandescență după ce dăduse greș de mii de ori? Sau pe Leonardo da Vinci simțindu-se jenat să încerce
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ca-n iad (1993) și Roși de lună (1997); alta sobră, tradiționalistă, elogiind personalități istorice, ca în volumele De izvoare (1999) și Suflet dac (2000). Exersând inițial în umbra poeziei avangardiste sau folosind un discurs frust și direct, tânărul poet deplânge moartea omului la oraș, singurătatea, pustiul citadin: „În parcul central la sute/ de volți a murit omul/ de prea mult soare întunecat/ ca deșertul” (Hora. Vara. La oraș). Pierderea inocenței, a legăturii cu divinitatea e percepută ca o amenințare terifiantă
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
intensă, puternică, domină sub diverse forme), dar - așa cum s-a remarcat - „opacizarea nu e gratuită, iar hazardul constituie o alternativă la logica realității convenționale” (Petru Poantă). Începând cu placheta De izvoare se poate vorbi despre maturizarea poetului, care acum își deplânge „adolescența cu ochii roși de ne-ntâmplare” (Adio, tinerețe). Nucul, pom care semnifica tradiția și stabilitatea pentru poetul-tată, la fiu devine un simbol lipsit de consistență: „Nucul dintre două veacuri/ plesnește la prima atingere/ a îngerului care nu mai/ există
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
cembrie 1933, p. 1. Constantin Bacalbașa a încetat din viață la Spitalul Colțea din București, ca urmare a unei operații (se internase pentru „exemă“ la șoldul stâng, agravată printr-o infecție) în dimineața zilei de marți 5 februarie 1935, fiind deplâns, așa cum se cuvenea, de întreaga obște gazetărească (Neamul românesc al lui Nicolae Iorga îl consideră „decanul ziaristicii române“, iar Adevărul, cu loialitate, nota cu același trist prilej: „Constantin Bacalbașa a fost un ziarist în cea mai înaltă accepțiune, intelectuală și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
este Lambru Vasilescu cu lei 3 200 000 lei. Cel de al doilea Jacques Herdan cu 1 milion.83 Vasile Boerescu a ieșit din minister. anul 1875 275 82. În jurnalul lui Vasile Boerescu, Pressa, din 6 decembrie 1875 era deplâns „d. Hasdeu, savantul și laboriosul bărbat care se luptă cu toate nevoile la care îl expune o societate ingrată, numai ca să doteze patria sa cu un monument neperitoriu“. Acesta va răspunde câteva zile mai târziu, în același jurnal, textul său
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
îl susținem pe Alex!”, pretext pentru întrebări malițioase și glume deocheate. Tot el a fost, ca să relatez în maniera cronicarilor sportivi, „autorul unei scene destul de rare pe stadioanele noastre”: a șutat în arbitru (Ana Blandiana, îmbrăcată într-un trening ciclamen), deplîngînd apoi, cu exagerări comice, faptul că nu poate să maseze locul lovit: zona pubiană. În fine, după meci, năpădit de admiratoare, a declarat cu umor: „Ce bine-i să fii fotbalist! După o cronică literară nu te sărută nimeni!” Gura
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
după mine, aș sta acasă de revelion”. Se va duce totuși la DJGAIA, pentru că au invitat-o, „insistent”, „niște prietene”. Un alt motiv e că bărbatului său, tip distractiv, îi place (curată potrivire) să danseze. Însă nu mai departe ieri deplîngea faptul că și-a perforat sternul în urma unei căzături pe gheață!... „Noi, adică generația mea, am început să cunoaștem lumea intrînd prin alte porți: literatură, istorie, geografie”. La această mărturisire, R. mi-a replicat: „Dar cît ați văzut din geografia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o dată comentat critic fără să fie numit, iar altă dată prin intermediul criticii lui Mircea Iorgulescu). Ceea ce nu Înseamnă absența obiecțiilor. Ele au În vedere anumite unilateralități din climatul literar, care, În optica autorului, frânează circuitul necesar valorii. Uneori, Norman Manea deplânge puținătatea revistelor la care Își poate publica Însemnările de acest fel (sau se referă aluziv la durerea pe care i-a provocat-o soarta unei intervenții În revista Familia). Un subsol (pp. 198-199) trece la mărturisiri: s-a angajat În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sinucis spânzurându-se în podul turnătoriei. Am rămas ca trăsnit. Nu îmi venea să cred. Ii vedeam mereu ochii albaștrii și privirea luminoasă, privind parcă departe, spre cerul în care acum plecase. Toți cei care l-am iubit, l-am deplâns. Un tânăr, un intelectual de elită, preferă să moară decât să mai îndure infernul penitenciar comunist. Miron Chiraleu a fost prima victimă a reeducării de la Aiud. După o perioadă de timp (eu nu mai eram în fabrică) se sinucide și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a funcționat munca obligatorie. Pe lângă rapoartele analitice întocmite la nivelul Marelui Stat Major, există și documente care exprimă realitățile de la nivelul Comandamentelor Militare Teritoriale. La 10 luni de la „Statutul militar al evreilor”, șeful Marelui Stat Major al Comandamentului 3 Teritorial deplângea birocrația excesivă a sistemului de muncă forțată și presiunile ce ar fi fost exercitate de grupări interesate să îi protejeze pe evrei. Soluția la chestiunea evreiască era una singură: deportarea forțată a tuturor evreilor peste Bug! Credem că fermitatea și
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
20 No. 2180 1941 luna Sept. Ziua 3 Detașamentul de lucru C.F.R. No. 67 către Detașamentul L.O. La No. 24 din 1.cor. la care s-a anexat darea de seamă, Cap. Starea spirituală, - se constată, că Comandantul Detașamentului deplânge soarta evreilor, cari față de necesitățile imperioase de astăzi i-a obligat ca să participe și ei la o muncă de folos obștesc. Ne surprinde, că se mai găsește cineva astăzi, care să le mai ia părtinire, când această nație din trecut
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
cavalerești sentimente amoroase, când răvășit de „viziuni de mărire”, turmentat de elanuri tulburi, în care ambiția lui nestăpânită hrănește bezmeticia sedițiunii și declanșează excitația subită a loviturii ucigașe. Pumnalul se oprește în pieptul lui Român Gruie, și Vlaicu, după ce își deplânge în fade lamentații devotatul slujitor și tovarăș, hotărăște ca asasinul să ia locul celui asasinat, ca Mircea, deci, să devină ceea ce fusese Român Gruie: „pavăza și brațul” său. Vlaicu, așadar, îl absolvă pe nesăbuit, pedepsit îndeajuns prin spasmele conștiinței și
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]