1,901 matches
-
pedagogie, nr. 1/1991 referitor la necesitatea autorității în relația pedagogică observă că încă de la naștere copilul nu este nici bun, nici rău, depinde de calitatea influențelor mediului și acțiunilor educative dacă direcția pe care o vor lua instinctele și depozițiile sale native va fi pozitivă sau negativă. Unele dintre aceste dispoziții și instinctele se cer a fi înfrânte, altele stimulate; în unele cazuri este necesară prezența unei autorități ca să sprijine și să conducă procesul de dobândire a experienței și de
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
impersonală, rece și corectă, dezmințită însă mereu de mișcările lui și de expresia feței". Păun cere să vorbească între patru ochi cu Brumă; prezența Mariei devine indezirabilă. Acum naratorul începe să construiască tensiunea epică în mod migălos, prin acumulare de depoziții. Intrusul vorbește repede, sacadat și straniu, are gesturi febrile; "toate acestea îl făcură să se întrebe (pe Costache, n.m.) dacă nu cumva are de-a face cu un nebun". Străinul sesizează cu acuitate reacția și parează prompt: "Vrei să știi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de stări halucinante, simularea execuției și multe alte atrocități greu de închipuit alcătuiesc arsenalul torționarilor. Un groaznic și controversat abuz al regimului are loc în închisoarea din Pitești (1949-1952). Virgil Ierunca analizează experimentul de reeducare al deținuților, bazându-se pe depozițiile unor martori. Experimentul e cunoscut în timp drept "Fenomenul Pitești", datorită titlului dat de scriitor volumului apărut în 1990. Iată în ce constă reeducarea. Securitatea dorește distrugerea rezistenței morale a deținuților politici prin intermediul unei grupări de deținuți condusă de Eugen
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
urmă, autoarea nu intră în polemică, dedicând jurnalului orice nemulțumire, deoarece consideră că se află, aparent, pe aceleași baricade. În 1982, revista "Săptămâna" prezintă în serial pasaje din așa zis-ul jurnal al lui Ion Caraion. Autoarea presupune că sunt depoziții din timpul anchetelor, dar Caraion, în emisiunea transmisă de Europa Liberă, nu este capabil să ia o poziție fermă: când neagă a fi semnat acele pagini, când susține implicarea Securității, lucru evident de altfel, când afirmă modificarea informaților, ceea ce înseamnă
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pentru a-mi imagina inimaginabilul: ea în închisoare"167. Întrucât se numără printre primele victime ale valului de teroare stabilit în România, cazul Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu participă la procesul de încriminare a comunismului. Monica Lovinescu reconstituie perioada de detenție cu ajutorul scrisorilor, depozițiilor și memoriilor primite ani la rândul din partea cunoștințelor și colegelor de celulă. Amănuntele grelei încercări sunt redate de Doina Jela în volumul Această dragoste care ne leagă: reconstituirea unui asasinat (editura Humanitas, 1998), carte anchetă pe care Monica Lovinescu nu
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mai bun tratament era o fractură țeapănă" (p. 41). Ghipsul este simbolul paraliziei, lipsei de libertate, o traducere a realității preexistente. O realitate în care anchetele și interogatoriile presupun uzitarea oricărei metode, indiferent de duritatea ei, pentru obținerea semnăturii pe depozițiile adesea mincinoase. În afara ficțiunii, recrutarea prin constrângere sau pe bază de material compromițător reprezintă procedee aplicate în cazul persoanelor, cu și fără antecedente politice sau penale, obligate și șantajate cu detaliile din viața personală să ofere informații infamante despre alte
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
unor citokine cu rol proinflamator (VEGF, interleukina 1). Celulele mezangiale, pe de altă parte, sunt expuse în mod special forțelor mecanice datorită situării lor în regiunea centroglomerulară. S-a demonstrat experimental că deformările ciclice ale celulelor mezangiale stimulează sinteza și depoziția de colagen IV și alte componente ale matrixului mezangial, iar acest efect este dependent de intensitatea deformării și este puternic stimulat de concentrațiile mari de glucoză în mediu. 3.3.2. Hipertensiunea arterială sistemică Diabetul zaharat și hipertensiunea arterială sunt
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
pe receptori celulari specifici (RAGE), dar și pe căi receptor-independente. Interacțiunea AGE-RAGE la nivelul membranei celulelor mezangiale transmite un semnal intracelular complex (probabil prin activarea factorului nuclear NF-??), care include activarea sistemului PKC și are ca efecte creșterea sintezei și depoziției MEC (predominant colagen IV), stimularea proliferării celulare și sinteza de citokine, în special TGF-?. Efectul lezional specific al AGE asupra structurilor renale pare a fi legat de distribuția expresiei RAGE la nivelul diferitelor tipuri celulare; astfel, deși existența RAGE a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
pacienții diabetici dializați este un obiectiv important deoarece HbA1c este corelabilă direct cu rata de supraviețuire pe dializă a acestor pacienți. La pacienții aflați în DP rata mare de formare a AGE, ca efect al unui echilibru metabolic precar, produce depoziția acestora al nivelul membranei peritoneale cu creșterea permeabilității acesteia și pierdere excesivă de proteine în dializat. Pacienții aflați în HD au de regulă necesar mic de insulină, fiind cel mai bine echilibrați cu 1-2 doze subcutanate de insulină lentă (NPH
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
două fragmente de autoficțiune feminină. Fie, de pildă, următoarele fragmente citate, cu mențiunea că frazele sînt culese din pagini diferite ale celor două cărți citate: " Nu există confesiune la tine, niciodată, nu există nimic împărtășit, niciodată, la tine nu există depoziție. Niciodată. Tu nu te mărturisești. Niciodată: tu doar pui în gardă. Asta-i tot. Scrisul e mai tare decît experiența. Despre ce vorbim? Eu îți vorbesc despre mine. Cînd cineva citește o carte de-a ta, pe tine te vrea
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
o simplă verificare cronologică a datelor e în măsură să spulbere suspiciunile. În plus, testul stilistic (mai ales că vorbim despre scriitori) e și el destul de edificator. O precizare ca „transcris de pe bandă” se poate referi la fel de bine la o depoziție a anchetatorului, nu a presupusului informator (exemplul standard: Adrian Marino, căruia, arată Gabriel Andreescu, o exprimare stângace și incultă de felul „un anume Paul Miron” nu-i poate fi cu nici un chip atribuită). Nu e o noutate aceea că, examinând
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]
-
fascizant, în sfârșit exilul ca suferință și eliberare -, dar și, poate chiar în primul rând, prin expresia literară, prin unicitatea artistică a confesiunii și reflecției. Martor sau scriitor? Împărăția Documentului sau Împărăția Eului? Mărturisitorul suferinței (administratorul, arhivarul, istoricul) sau artistul? Depoziția sau Compoziția? Formula acestei literaturi este prin definiție ambiguă, frontierele dintre domenii sunt uneori, deseori, fluide, există apoi momente care privilegiază un anumit tip de lectură în dauna celuilalt, iar opțiunile tranșante sunt pândite de capcane și riscuri”. Narațiunea lui
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
accentueze paradoxul pe care opera lui Norman Manea ni-l semnalează: experiența exilului determină, în cele din urmă, un retur simbolic spre matricea originară, în „casa melcului”, prin intermediul ficțiunii, o ficțiune, ce-i drept, saturată de efluviile documentalului, de resorturile depoziției, ale unei anamneze a traumei, ca și de rigorile unei interogații decisive.
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
apoi trecut sub tăcere într-o cronică literară dedicată unui asemenea roman, acel ceva e tocmai contextul. Mult mai interesantă în schimb este declarația lui Dinu Pillat despre opinia lui Călinescu în legătură cu Așteptând ceasul de apoi. Nu e exclus această depoziție să fie nițel „aranjată" (criticul trebuia să iasă bine, era un apropiat al regimului), dar măcar în câteva puncte ne putem încrede în autenticitatea relatării: „George Călinescu, căruia i l-am dat împreună cu lucrările mele De la Alexandru Macedonski la Emil
Masca transparentă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6269_a_7594]
-
în care s-a formulat programul politic românesc, 3) incertitudinea dintre acest eveniment și declanșarea războiului civil în Transilvania (17 octombrie 1848), și 4) luptele din Apuseni. În toate aceste faze, memorialistul este martor ocular și participant, câteodată chiar organizator. Depoziția sa, consemnată cu întârziere - reamintesc că Memorii-le sunt redactate în 1885 - nu trebuie, totuși, primită cu suspiciune: nu mistificarea pare a fi intenția autorului. Însă mai important decât ce se povestește este cum se povestește, căci textul lui Vasilie
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
existența noastră nu are nici o legătură. Și totuși legăturile sunt foarte strânse, oricât ar pleda unii pentru radierea trecutului și oricât s-ar minuna alții de ceea ce află de la părinții și rudele lor mai vârstnice. E necesară așadar înmulțirea mărturiilor, depozițiilor, istoriilor non-fictive din și despre comunism; laolaltă cu multiplicarea, pe cât posibil, a perspectivelor din care trecutul este procesat. Fiindcă acest trecut, chiar înghețat de un regim totalitar și deformat în spiritul realităților "revoluționare", nu este omogen și transferabil de la un
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
mai clare asupra unei personalități. În acest sens, deși despre Ion Țuculescu au apărut, de-a lungul anilor, nenumărate mărturisiri, consider utilă orice informație venită din partea celor care au fost în contact cu el. Cu atât mai importante pot fi depozițiile unor buni prieteni. Este cazul celor două epistole scrise de dr. Sandu A. Sturdza, personalitate științifică remarcabilă, cercetător la Institutul Cantacuzino, dintre care publicăm numai una. El l-a cunoscut pe Ion Țuculescu încă din primul an de studenție și
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
surprinzătoare dispoziție către artificiu și, n-am cum altfel să-i spun, cochetărie filologică. În centrul romanului se află un dosar de urmărire care se transformă (nu e nici o noutate) într-un dosar de existență: corespondența electronică a unui adolescent, depozițiile cercului de prieteni, transcrierile notelor de filaj ș.a.m.d. Ancheta urmărește să demonstreze implicarea tânărului, elev în clasa a douăsprezecea, într-o rețea de trafic de droguri. Strâns cu ușa, acesta clachează și se sinucide. Prilej pentru o nouă
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
fiindcă două suflete în același piept i se vor fi părut, lui Sașa Pană, prea puține. El și Alexandru Binder, identitatea "în civil" (deși purtînd trese...) au fost, împreună, vreo patru: scriitor, medic, militar și luptător social, după propria-i depoziție. Chemarea la bară pe care i-o face Zigu Ornea, la Minerva, e prilejul așteptat al dării cărților pe față. Răzbunarea literaturii pe servituțile meseriilor, și năucirea oamenilor cumsecade, care habar n-au avut cine (ce?) stătea lîngă ei. Un
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
și asta, să văd colegi care transmiteau cunoștințele cu o răceală perfectă, fără nici un fel de contact real cu sufletul tînărului din fața lui. Oameni străluciți am văzut care nu comunicau, nu interesau, intrau la curs, ca și cum ar fi făcut o depoziție ca martori într-un proces. Ei bine, asta spun, pedagogia asta extraordinară, specială, era a marilor intelectuali români, care au suit la catedră. Eu mă gîndesc la Maiorescu, pentru că, direct, cumva, prin Pogoneni, care au fost discipolii direcți, mă socotesc
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
ușor, să socializeze firesc fără a se cunoaște direct. Filmul lui David Fincher oferă iluzia reconstituirii sub ochii noștri, din rațiuni documentare, a istoriei unui fenomen, reunind principalii actanți, regizorul păstrându-se echidistant față de fiecare dintre ei și urmărindu-le depozițiile și strategiile ca și cum fiecare ar avea dreptate. Nu avem însă nici cea mai mică certitudine asupra felului în care și-au gândit aceștia mutările, mai ales că succesul operațiunii le-a depășit tuturor așteptările. Semnificativ, frații Winklevoss, cei doi gentlemeni
Facebook sau lumea văzută de Mark by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5800_a_7125]
-
au ținut să lase o mărturie. Eroi ai detenției ca Petre Pandrea, Ion Ioanid, Lena Constante, N. Steinhardt, N. Carandino, Florin Constantin Pavlovici, protagoniști ai exilului politic (Al. Ciorănescu, Sanda Stolojan, Adriana Georgescu, N. Stroiescu-Stânișoară) sunt prezenți în carte cu depozițiile lor. Mărturiile despre închisoare sau acelea despre actele împotrivirii la comunism și la ocupația sovietică, din primii ani de după război, constituie pentru Al. Săndulescu elemente de raportare istorică și uneori de revizuire a unor stereotipii de gândire. Iată cartea de
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
letargie sauriană. Căpitanul își cerea scuze, nu reușise să treacă în ajun. I-am propus o cafea. Așteptînd să fiarbă apa, a pus pe masa de bucătărie un laptop, a conectat imprimanta. Puteam astfel, la sfîrșitul întrevederii, să-mi citesc depoziția și s-o semnez; am scos un murmur aprobator. Jandarmeria, copleșită de sarcini administrative, avea prea puțin timp pentru a se consacra adevăratei sale misiuni: ancheta; putusem trage această concluzie din diferite emisiuni televizate. Căpitanul a aprobat cu căldură. Interogatoriul
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
vizitelor la tatăl meu. În fond, eram în relații bune cu el? Și da, și nu. Mai degrabă nu, totuși mergeam să-l văd de două-trei ori pe an, nu era chiar puțin. Căpitanul a clătinat din cap. Simțeam că depoziția mea se apropie de final; aș fi vrut să-i pot spune mai multe. Simțeam că mă apucă o simpatie irațională, anormală pentru căpitanul Chaumont. Iată-l, punea deja hîrtie în imprimantă. — Tata făcea foarte mult sport! am spus eu
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
foarte mult sport! am spus eu dintr-o dată. A ridicat o privire întrebătoare. Nu știu, am zis desfăcînd brațele a neputință, voiam doar să spun că făcea foarte mult sport. Cu un gest înciudat, căpitanul a pornit imprimanta. Am semnat depoziția, l-am condus pînă la ușă. — Îmi dau seama că sînt un martor jalnic, i-am spus. — Toți martorii sînt jalnici, a răspuns el. Am meditat o vreme la acest aforism. În fața noastră se întindea plictisul nesfîrșit al cîmpurilor. Căpitanul
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]