1,919 matches
-
facem pe struții. Să-i fim recunoscători, acestei oglinzi arzătoare care aduce la incandescență secretele noastre intime, pentru că ne face să scoatem capul din nisip. Cel mai bine păstrat, cel mai fatal pentru "previziunile noastre romantice", este și cel mai derizoriu, ca litera ascunsă a lui Edgar Poe. Este secretul energiilor mutante și al ambivalențelor elanurilor noastre de credință. În interiorul oricărei adunări de oameni, după cum s-a văzut, zace o mașină de respins intruziunile. Este reacția creștinilor la adresa unui evreu, a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dogma comunismului pretindea a urmări nu mai puțin decât "perfecțiunea"!), ci aproximarea rezonabilă, sugestivă prin expresie, a valorii. Nu o himeră, ci o ofertă care poate fi acceptată ori respinsă. Care se poate valida în timp ori poate cădea în derizoriu. Astfel privind lucrurile, voi fi săvârșit și eu, creatură imperfectă, "nedreptăți" fără voie. Suportați o întrebare "de terasă de la Uniunea Scriitorilor"? Și asta ar suna cam așa: De ce nu avem un premiu Nobel în literatura română? înseamnă, cu adevărat, premiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a nivelului de trai. Spre mijlocul anilor ’70 au început să apară primele semne ale crizei. Materia primă a devenit insuficientă pentru o industrie supradimensionată. Importul de materie primă a devenit imperios necesar, în timp ce produsele românești erau exportate la prețuri derizorii. Dezvoltarea industrială s-a bazat pe creșterea numărului angajaților și nu pe eficientizarea lor. Exodul populației tinere, aptă de muncă, din mediul rural către cel urban, a afectat grav producția agricolă. Dacă mai adăugăm și lipsa de motivație a indivizilor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
societățile din București și ocrotirea orfanilor de război; a ținut cea mai mare sumă pentru această societate înființată atunci și pentru Ortodoxie; Obolului (doamnei Elena Pherekyde) [i]-a dat 100 000 lei; nouă însă, la Izolarea tuberculozei și Regina Elisabeta, derizoria sumă de 7 500 lei, astfel că a fost mai mult un prilej de a-i încuraja și a le vorbi de regină decât un ajutor efectiv. Întotdeauna Didina Cantacuzino s-a arătat ingrată, fie din ură de partid în contra
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
destul de important. Dacă în 1891 plăteau numai 11 bolnavi, în anii următori au plătit regulat și mai puțini și, cu toate acestea, cu cea mai mare perseverență, o amplă corespondență, consumând timpul caligrafilor, a încercat recuperarea unor sume, în ansamblu, derizorii. Internările se făceau conform legilor, la cererea unei instituții (prefecturi) care se adresa direct ospiciului, deseori prin telegrame ca urmare a urgenței cazului. Cu toate acestea, chiar în cazurile foarte urgente, treceau mai multe zile și săptămâni până la primirea bolnavului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
socialist (și nu numai) asupra spiritualității românești, prin exemplul aservirii mitului Eminescu unui program ideologic opresional, romanul Florinei Ilis mi se pare mult prea tezist în finalitatea sa, mult prea politizat, până la agresivitatea unor manevre securistice, coborând astfel, oarecum în derizoriu, o idee ce nu ar fi de lepădat, în fond. Altfel beneficiind de premize neîndoielnice (scriitura, mai ales, are alura discursurilor epice de elită) pentru a marca o cotă de (altă, nouă) altitudine nu doar în privința elaborării unui roman eminescian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
popular. Denumirea științifică îmi scapă. De la gușă la pelican n-a fost decât un pas, iar de aici la botezarea satului drept Deltă, unul și mai mic, inevitabil aproape (pag. 84). Și al doilea exemplu de mit fondator trecut în derizoriu: Memoria satului nu e legată de vreun eveniment epocal. Ar fi, desigur, o poveste de demult, care spune că acum 7-800 de ani pe-aici au trecut tătarii, pe săteni i-au găsit la biserică - era duminică și astfel se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în reacțiile profunde cel puțin - pentru ei deci, orice fapt nu suportă decât o interpretare, care e cea a grupului. Altfel, comunitatea risca să se facă praf. Lumea aceasta depindea de povești, de mituri fondatoare, care nu trebuie luate în derizoriu, cum e cazul cu tătarii și pelicanii. Cuvintele trebuie manevrate precum un material explozibil. În sat nu relațiile economice sunt importante până la urmă. Nu acestea determină coerența comunității. Satul are o coerență narativă. Și orice demontare a miturilor fondatoare, orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vedere că dacă ne vom elibera, nu avem voie să spunem la nimeni unde am fost, cu cine am fost, sau să povestim ceva din viața de închisoare. Apoi ni s-a înmânat carnetul CEC, unde erau depuse niște sume derizorii. Munca noastră era plătită de stat, dar din aceste sume se retrăgeau salariile conducerii închisorii, ale gardienilor, „masa și casa” și niște neînsemnate sume erau depuse și la CEC. Din acești bani am plătit biletul de tren până acasă, căci
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
largi de cunoștințe în capitală, modestul târgușor de la poalele munților era fără îndoială un adevărat loc de supliciu, mai cu seamă în lungile luni de iarnă, când era obligat să supraviețuiască dând lecții particulare la mai toate materiile, cu prețul derizoriu de cinci lei ora. Atunci, singura lui bucurie era să „chiulească“, cu permisiu nea ori nu a organelor de miliție, la București, invocând motive „dentare“, unde, în afara tratamentelor de rigoare, avea ocazia să se întâlnească cu diverși prieteni și admiratori
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
el. De fapt, își căuta un sprijin în această practică ce-i consemna declinul. În confruntarea interioară cu prăbușirea lui își căuta demnitatea. Niciodată nu se plângea de nimic, ci doar își nota cu precizie în rubricile din chitanțiere cumpărăturile derizorii făcute la magazinul sătesc: 1 metru de fitil pentru lampa cu gaz, 3 metri de gumilastic pentru chiloți, 1 tub de pastă de dinți, sau: 1 borcan de muștar. Făcea adunarea cheltuielilor din ziua respectivă, apoi a celor din săptămâna
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un alt panou strâmb pe care era desenată o săgeată, urmată de inscripția "Spre groapa de gunoi". Acesta din urmă scăpase neatins de furia electorală. Văzută de departe, imaginea are gustul unei tragicomedii balcanice: veselă la început, amar în final, derizorie per total. 1 Decembrie 2004 Sărbătoare națională! Astăzi am avut parte de o adevărată călătorie în timp, arheologie universitară și experiență pedagogică de neuitat. Într-o cameră mare din subsolul Universității Laval se găsește un fel de "anticariat-depozit" de carte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
În toți anii răz boiului, am trăit numai din vânzarea lucrurilor din casă, din vânzarea a ceea ce ar fi trebuit să fie zestrea mea: mobile Biedermeier, superbe oglinzi venețiene, servicii Rosenthal, cristaluri etc. Le-a cumpărat pe toate, la prețuri derizorii, procurorul Voitinovici, care, după câte știu, a avut un rol politic după război. R.P. E vorba de Alexandru Voitinovici, președinte al Tribunalului Poporului și Procuror General al Republicii Populare Române până în 1952, care își luase pseudonimul Alexandru Voitin pentru semnarea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
deținute, corect și deplin exprimate. Acesta este și scopul cărții - spune autorul - aducerea în prim plan a unor probleme care merită toată atenția pentru a fi studiate. Asta în interesul propriu al fiecăruia. Astăzi oamenii pierd mult timp pe chestiuni derizorii sau chiar se lasă antrenați pe direcții tip diversiune. Cu încredere că dreptatea și adevărul este la noi acasă, cum învățase la cursurile de marxism-leninism, dar și în anii cât a colaborat cu succes la presa nouă de după 1989, unde
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ritual care practic nu folosește la nimic, oamenii pleacă la fel cum au venit și nu s-a schimbat nimic în nivelul lor de conștiință. Apoi Biserica face mare tam-tam cu operele de binefaceri, cu ajutorarea săracilor (acțiuni până la urmă derizorii care nu ajută la îmbunătățirea situației), în loc să-și facă adevărata menire, să acționeze asupra nivelului de conștiință al maselor, să-i îndrume pe calea corectă de urmat. „Biserica lui Hristos, așa cum le place preoților să spună, din motive de pragmatism
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în care practic să nu încerci să schimbi ceva la modul concret, nu era pentru mine! Cap.8 Învățăturile lui Isus În ceea ce privește personalitatea lui Isus Christos, ca și importanța Lui pentru omenire, Biserica Ortodoxă se preocupă mai curând de lucruri derizorii (cum ar fi aiureala scrierii cuvântului Isus cu doi de ,,I”) decât să explice enoriașilor în ce constă valoare excepțională a mesajului transmis oamenilor. Biserica repetă aceleași lozinci sterile din care omul nu înțelege nimic concret și nu-l ajută
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Biserica Ortodoxă spune astăzi că Buna Vestire reprezintă apariția unui personaj, a unui mântuitor care ,,ia păcatele oamenilor asupra sa”; o abordare primitivă care nu face decât să sporească debusolarea din mintea oamenilor. În acest fel tot mesajul cade în derizoriu, iar asta face loc multor ,,șmecheri” să se pună bine (în capul lor) cu ,,preceptele Bisericii”. În virtutea ideologiei în care au fost dresați, mulți șmecheri care se bat și ,,cu cărămida în piept” cum că ei au ,,școala vieții”, se
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
milițian, că de, doar oameni suntem. Și dacă bunicii și străbunicii noștri după abolirea iobăgiei de la ’848 l-au furat pe grof până l-au determinat să-și ia lumea-n cap și să-și vândă moșia pe un preț derizoriu, de ce n-am sustrage și noi, boresele anilor lumină, un sac, doi de cartofi, uneori char o tonă, două, adunați de pe lot în urma studenților veniți de la Sibiu care recoltau și ei fără convingere, așa în dorul lelii. Transportul acestei recolte
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu cît acum, cînd sînt mare, am probleme cu rechinii (nu știu cît ține de legendă, dar în copilărie auzeam de cazuri în care delfinii atacau rechinii ca să-i salveze pe oameni). Totul a început în condiții de-a dreptul derizorii : într-o „videotecă“ - așa cum se numeau sălile unde, pînă să le interzică Ceaușescu, se dădeau, pe televi zoare meschine, filme de pe video. Înainte să-l văd, nu auzisem nimic despre filmul acela. și mai avea și un titlu ridicol : „Fălci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
strângem întrun singur loc, toată comunitatea, ci stăm fiecare în casele noastre, dar participăm la același ceremonial. Chiar dacă ne uităm pe posturi diferite, vedem de fapt aceleași știri, aceleași povești. Este povestea lumii în care trăim, cu lucruri grave sau derizorii, cu inevitabila doză de senzațional și - can cazul oricărei religii care se respectă - cu necesarele prevestiri apocaliptice. Sâmburele Apocalipsei se află în mai tot ce vedem, de la accidentele de pe șosele, de pe calea ferată sau din aeroporturi, până la cutremure, inundații de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sau urmăream streamingul emisiunilor de știri. Apoi am re ușit să mă distanțez cu adevărat. Privite de departe, toate lucru rile care inflamează presa de la București și nasc dezbateri peste dezbateri își capătă exact dimensiunea reală. Adică sunt minuscule și derizorii. A urmat un an întreg în care nu m au mai interesat furtunile din paharul cu apă dâmbovițean. Țin minte că, în momentul în care am plecat în străinătate, era mare tevatură pe la noi că Băsescu îi zicea nu știu ce lui
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
creată și o televiziune - Oglinda TV, prescurtat OTV. Conținutul - la fel de precar, costurile de producție - minime. Televiziunea de apartament a lui Dan Diaconescu a fost considerată mult timp o glumă proastă și era pentru toată lumea subiect de ironii. Câștigurile ei păreau derizorii - ciubucurile pe care le luau reporterii de la cei cu care făceau reportajele sau banii pe carei dădeau cei care voiau să apară pe post, în așazisele talkshowuri. Numai că sumele acestea mărunte, adunate cu sârg, au dat o sumă mare
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
interzis, mă amuz să-l restitui astăzi cititorului postcomunist, cu mențiunea Bun de sertar ! Despre lapte Ca vehicul al unei stratificări sociale, dom Virgil se opune onomastic structurii comunității : el este împăratul, șef al underground-ului, titlu ce ar putea părea derizoriu dacă nu s-ar sprijini pe o afirmare evenimențială a Numelui. Dar Numele, la rândul lui, este un simplu cod, o ipostază argotică a Persoanei : este nevoie de ceea ce s-ar putea numi, tot argotic, Mutra. De aceea, ca vehicul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un rol-mănușă. Și ca e o debusolată cu și mai puține inhibiții, dar cu ceva mai multe scrupule fată curată la suflet și bună la trup, rând pe rând păguboasă și abilă, șireată și trasă în piept în lupta ei derizorie cu puterea locală. Cecilia Bârbora care face aici unul dintre cele mai bune roluri ale sale - dă, și ea, un plus de nuanțe personajului. Ar mai fi apoi „ceilalți” - de la echipa de televiziune „elvețianăș (excelentă ideea lui Daneliuc de a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mare film al lui Daneliuc de după Revoluție , dar și cumva în continuarea celeilalte apocalipse românești care a fost Senatorul melcilor. Patul... avea scene colosale și un simț nemăsurat al grotescului, pe care-l transforma în enormitate definitivă ; Senatorul... avea forța derizoriului și a excesului semnificativ, care deveneau literă de evanghelie convulsivă. Sistemul... este, pare-mi-se, cel mai reușit din această trilogie a dezastrului de a fi român, căci Daneliuc a găsit în formula monologului interior al Nicăi cimentul care face
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]