3,441 matches
-
cinetică de ordinul unu (pentru o eșantionare statistică). Ionul m+ (fiul lui M+) apare într-un analizator cu dublă focalizare înaintea ieșirii din sectorul electrostatic, pierzându-se în pereții analizatorului deoarece energia sa cinetică este insuficientă. Dacă însă reacția de descompunere are loc între ieșirea din sectorul electric și intrarea în cel magnetic, se poate face o reglare specială a aparatului, astfel încât să se poată observa urma ionului m+ care are o pseudomasă m*, diferită de masa reală. În spectrul de
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
autorizație specială pentru manipularea substanțelor radioactive. Timpul de înjumătățire Orice radioizotop este caracterizat de un timp de înjumătățire τ, a cărui valoare este dependentă de compoziția substanței. Timpul de înjumătățire se definește ca timpul necesar (de la timpul inițial t=0) descompunerii a jumătate din atomii componenți a probei. Legea timpului de înjumătățire permite calcularea unui număr de atomi N rămași la timpul t dintr-o populație cu N0 de atomi inițiali. Activitatea specifică, care poate fi măsurată cu un detector potrivit
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
poate acumula în probă în timpul iradierii are o limită superioară. La un moment dat, creșterea numărului de nuclei N* este egală cu diferența dintre viteza de formare, considerată a fi constantă (numărul nucleilor țintă N este mare) și viteza de descompunere. Acest număr este în legătură cu masa „m” a fracției „f” a izotopilor elementului cu masa atomică M. Se poate folosi forma integrată a ecuației, permițând evaluarea numărului de atomi N* prezenți după timpul „t”. În această ecuație, termenul dintre paranteze este
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
Din această categorie fac parte tweenurile, polisorbatul 80 etc. Temperatura Acționează asupra reacțiilor de oxidare, coeficientul de temperatură fiind de același ordin de mărime ca în cazul reacțiilor de hidroliză. Umiditatea atmosferică și ambalajul Umiditatea atmosferică relativă determină viteza de descompunere și are un loc important în diverse interacțiuni. Reacțiile de oxidare in vivo Reacțiile de oxidare și hidroliză in vivo sunt determinate de aceiași parametri fizico-chimici ca și in vitro, cu deosebire că, substanțele medicamentoase sunt metabolizate de către sistemele enzimatice
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
în continuare câteva oxidări des întâlnite, fără a intra în descrierea mecanismului și definirea compușilor rezultați. Stabilitatea soluțiilor de tiamină este afectată de prezența agenților oxidanți și reducători, de iod, taninuri, acid picric etc. Ionii de Cu2+ catalizează reacția de descompunere. Condiționarea în forme farmaceutice solide (comprimate, pulberi) a tiaminei asigură o stabilitate satisfăcătoare dacă este păstrată la loc uscat. REACȚII DE SOLVOLIZĂ Sunt reacțiile de degradare a substanțelor medicamentoase în soluții parenterale sau perfuzii. Au loc între molecula unui solvent
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
apa. Din această cauză, substanțele medicamentoase foarte sensibile la hidroliză nu trebuiesc drajefiate. Caracterul acid sau bazic al substanțelor adjuvante poate constitui un factor de stabilitate sau de instabilitate de care trebuie să se țină seama. Temperatura Viteza reacțiilor de descompunere crește odată cu creșterea temperaturii, de unde importanța ce trebuie acordată soluțiilor medicamentoase care se sterilizează termic. Umiditatea atmosferică, ambalajul În cazul preparatelor solide umiditatea atmosferică constituie un important factor de hidroliză, deoarece intervine în echilibrul apos. În cazul ambalajelor o atenție
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
care poate fi analizată din punct de vedere cinetic în vederea stabilirii tratamentului termic necesar obținerii proprietăților dorite ale materialului. Topirea endotermă este o măsură a cristalinității, parametru care influențează în mod hotărâtor proprietățile mecanice ale polimerului. Temperatura la care începe descompunerea exotermă într-o atmosferă oxidantă este utilizată pentru studiul stabilității la oxidare în prezența/lipsa unor stabilizatori specifici. De asemenea, anumite valori ale temperaturii la care apar peak-uri pot fi folosite pentru identificarea componenților unei soluții, iar mărimea peak la
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
termică se aplică simultan, de exemplu TG și DSC, rezultând informații despre aceeași probă, studiată în aceleași condiții experimentale. Se elimină astfel erorile determinate de neomogenitatea materialului probei și condițiile diferite de experimentare. În figura 5 este prezentată vulcanizarea și descompunerea unei rășini poliamidice: după tranziția vitroasă (a) și topirea materialului la cca. 120șC (b) (fenomene puse în evidență prin DSC), curbele TG pun în evidență etapele inițiale a unei reacții exoterme de vulcanizare (c) care determină și o scădere a
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
după tranziția vitroasă (a) și topirea materialului la cca. 120șC (b) (fenomene puse în evidență prin DSC), curbele TG pun în evidență etapele inițiale a unei reacții exoterme de vulcanizare (c) care determină și o scădere a masei de 7%. Descompunerea endotermă a acestei rășini are loc, conform curbei TG, la cca. 430șC (d), valoare ce este folosită la calculul căldurii de vulcanizare. Calorimetrele cu scanare sunt echipamente în care proba este supusă unui program de modificare a temperaturii, cu evitarea
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93481]
-
atinse valori foarte mari ale potențialului (curba C-D). Dacă startul oxidic este bun conducător electric (de exemplu, din oxizi de Fe sau Ni), va apare, la un anumit potențial (corespunzător punctului E) o creștere semnificativă a curentului, determinată de descompunerea electrochimică a solventului. Dacă filmul de oxid conține cationi care pot fi oxidați formând produse solubile (de exemplu, Cr, Mo sau oțel inoxidabil), creșterea de curent poate să apară la un potențial anodic mai mic (punctul F), creștere însoțită de
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
stricăm o parte din mașina statului, statul se va îmbolnăvi, ca și corpul uman, și va muri. Când am introdus în organismul statului otrava liberalismului, toată constituția sa politică a fost schimbată, statele s-au îmbolnăvit de o boală mortală: descompunerea sângelui; nu ne mai rămâne decât să așteptăm sfârșitul agoniei lor. Din liberalism s-au născut guvernele constituționale care au înlocuit, pentru creștini, Autocrația salvatoare și Constituția, precum știți foarte bine, nu este altceva decât o școală de discordii, dezbinări
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
zaharoză. Nezahărul melasei cuprinde atît substanțe organice (substanțe azotoase și neazotoase) cît și săruri minerale. Nezahărul de origine organică (18÷22%) este format din aminoacizi (4÷4,7%), betaină (2÷2,5%), acizi organici (8÷9%), zaharuri, peptide, produși de descompunere, iar nezahărul anorganic (10÷12% ) conține oxizi și săruri de Fe, Al, K, Na, Ca, Mg, Si, Zn, Cu, P, etc. Substanțele azotoase sunt reprezentate în special prin produse de descompunere a proteinelor și în mai mică măsură prin proteine
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
5%), acizi organici (8÷9%), zaharuri, peptide, produși de descompunere, iar nezahărul anorganic (10÷12% ) conține oxizi și săruri de Fe, Al, K, Na, Ca, Mg, Si, Zn, Cu, P, etc. Substanțele azotoase sunt reprezentate în special prin produse de descompunere a proteinelor și în mai mică măsură prin proteine macromoleculare. Cantitatea de substanțe azotoase, exprimate sub formă de azot total variază între 1,2 și 2,4%, din care azotul asimilabil reprezintă 0,4÷0,6%, cantitate care este insuficientă
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
acetic, propionic și oleic, iar dintre aminoacizi sunt prezenți: acid glutamic și glutamină, acid aspartic și asparagină, lizină, glicocol, alanină, valină, acid α-aminobutiric și alții. Substanțele colorante din melasă sunt formate în principal din caramel și melanoidine și provin din descompunerea zaharozei. Un loc aparte în compoziția melasei îl ocupă coloizii de natură proteică, pectică, melanoidinică. Aceștia împiedică funcționarea normală a celulei de drojdie și produc o spumă abundentă, nedorită, în linurile de fermentare. Cu cît melasa este mai bogată în
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
maieutică (cuvânt provenit de la "moșit", în limba greacă). Metoda întrebărilor, dezvoltată de Socrate și descrisă în scrierile lui Platon, a rămas celebră prin importanța dată calității întrebării și angajarea în îndoieli care apropie de adevăr. Metoda dialectică a cercetării impune "descompunerea" acesteia prin întrebări ale căror răspunsuri sunt distilate gradual, eliminându-se neesențialul și contradicțiile. Ea este similară metodei actuale din cercetare, aceea de stabilire prealabilă a ipotezei de lucru. Maieutica socratică consideră că dascălul poate fi "o moașă" cu darul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
confirmând principiul complementarității despre existența materiei sub cele două forme. Bohr afirmă că alegerea este în funcție de condițiile și modelul experimental ales. În același an, Werner Heisenberg dezvoltă principiul incertitudinii, pe care Bohr îl împărtășește. În 1929, se descoperă fenomenul de descompunere "beta" (beta decay), adică eliminarea sau adăugarea unui "beta" ("beta plus" sau "beta minus"), care, schimbând materia, impune abandonarea legii conservării materiei. Bohr și Wheeler 203 dezvoltă ideea mecanismului fisiunii nucleare (1939). În 1933, Fundația Niels Bohr număra între membrii
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
propagandei naziste promovate de fizicianul laureat al Premiului Nobel, Johannes Stark 207, este anchetat de SS pentru sublinierea rolului oamenilor de știință evrei, laureați ai Premiului Nobel în fizică (Philipp Lenard 208 ). Între anii 1942-1944, Heisenberg publică articole despre matricea descompunerii (scattering matrix sau S-matrix) în particule elementare, importante pentru fisiunea nucleară și fizica cuantică. În 1939 interpretează această descoperire ca fiind o fisiune nucleară. În același an este elaborat proiectul german de energie nucleară, cunoscut sub numele de Uranverein ("Clubul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
animale (care se poate transfera între animale și de la animale la obiecte) numită "magnetism animal" sau "mesmerism". 175 Jöns Jacob Berzelius (1779-1848), medic și chimist suedez. A dezvoltat "principiul stoichiometriei" sau proporția combinațiilor chimice. Descrie forța electrochimică cu risc în descompunerea constituenților chimici. Determină multe ingrediente care sunt opuse electrochimic. Descoperă elementele ceriu și thoriu; elaborează tehnicile analitice de izomerism și catalizare. 176 Julius Lothar von Meyer (1830-1895), chimist german, contemporan cu Dmitri Mendeleev. Publică primul tabel periodic al elementelor chimice
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
care sunt folosiți determină viața utilă a polimerilor [9]. Cea mai utilizată metodă pentru compararea stabilității experimentale a polimerilor rezistenți la temperatură înaltă este analiza termogravimetrică dinamică prin care se obțin informații despre domeniul de temperatură la care se produce descompunerea și este deci o indicație a stabilității inerente a structurii polimerului. O apreciere mai exactă a stabilității termice se realizează prin examinarea proprietăților fizico-mecanice ale compușilor macromoleculari după o expunere de lungă durată la temperatura de exploatare. Astfel, modificările importante
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
în prelucrarea poliimidelor complet aromatice se datorează caracteristicelor inerente moleculare ale acestora. Rigiditatea moleculară, polaritatea înaltă și asocierea forțelor intermoleculare fac acești polimeri insolubili în orice solvent organic iar temperatura de tranziție sticloasă este în același domeniu cu temperatura de descompunere. Atunci când poliimida rezultată este solubilă într-un solvent organic este posibil ca aceasta să se obțină într-o singură fază în care policondensarea și imidizarea au loc în soluție omogenă. Acest procedeu diferă de procedeul în două faze deoarece poliimida
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
clorură de aluminiu. Polimerii rezultați au prezentat viscozitate inerentă în intervalul 0,34-0,77 dL/g, solubilitate bună în solvenți organici polari cum ar fi N-metilpirolidona sau N,N-dimetilacetamida, temperatură de tranziție sticloasă în domeniul 216-268°C și temperatură de descompunere în intervalul 450-570°C. Aceștia au permis obținerea de filme flexibile având proprietăți mecanice excelente. Au fost sintetizate polieterimide și copolieterimide prin reacția dintre bisclorftalimidă, diclordifenilsulfonă și bisfenolați folosind difenilsulfona drept solvent [18]. Viscozitatea inerentă a polimerilor obținuți a variat
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
0,25-1,19 dL/g. Polimerii au fost stabili termic până la 400°C și au avut temperatură de tranziție sticloasă în intervalul 223-288°C. Polimerii substituiți cu grupe metil au prezentat temperaturi de tranziție sticloasă mai ridicate, temperatura inițială de descompunere mai scăzută și solubilitate mai redusă în solvenți organici. 2.5. Polieterimide fluorurate O metodă eficientă de reducere a constantei dielectrice o constituie introducerea de atomi de fluor în catena unei polieterimide. Așa cum se știe atomul de fluor are caracteristici
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
descompună în domeniul 470-520°C în aer, așa cum indică valorile temperaturilor la care pierd 5% în greutate. Polimerii pierd 10% din greutate în domeniul 510541°C. Așa cum se poate observa, procesul de degradare până la 600°C prezintă un maxim de descompunere situat în domeniul 540-560°C. Pierderile în greutate la 500°C au fost în domeniul 3,5-8%. Temperatura de tranziție sticloasă a fost determinată prin calorimetrie diferențială (DSC), cu o viteză de încălzire de 15°C/min, încălzind proba de la
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
fost în domeniul 200-211°C (Tabelul 2.1). Curbele DSC nu evidențiază nici un proces de topire sau cristalizare ceea ce dovedește structura amorfă a polimerilor. Se poate observa că există un interval larg între temperaturile de tranziție sticloasă și temperaturile de descompunere ale polimerilor, ceea ce este avantajos în prelucrarea acestora prin tehnica de termoformare. Polieterimide aromatice, cu proprietăți îmbunătățite, s-au realizat prin încorporarea de grupe trifluormetil sau perfluoralchil. Astfel, au fost obținute polieterimide fluorurate prin reacția de policondensare în două trepte
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
și a legăturilor eterice. În plus, biseteranhidrida conține grupe voluminoase care produc o dezordine a împachetărilor lanțurilor macromoleculare, reducând interacțiunile dintre acestea și îmbunătățind solubilitatea. Polimerii s-au caracterizat prin temperaturi de tranziție sticloasă ridicate (237-297°C) și temperatură de descompunere (10% pierderi în greutate) de peste 490°C, reziduu la descompunere fiind mai mare de 54% la temperatura de 800°C, în azot. Filmele de polimeri au prezentat proprietăți mecanice bune și constante dielectrice în intervalul 3,05-3,56 la 1
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]