18,606 matches
-
plece când Sophie spune: Hans, rămâi! De fiecare dată, Hans se bucură din nou când conducătorul autointitulat e nevoit să se retragă din fața lui. Rainer spune mereu că pleacă intenționat, mincinosul și palavragiul, pentru că vrea să probeze cu răbdare și detașare - atât la el cât și la Sophie - instrumentul fanteziei sale (fanfaronul), așa cum un lăcătuș probează o cheie. Rainer a spus că vrea să transforme carnea sa și a Sophiei într‑un instrument. Hans își etalează mușchii prin Schönbornpark, în spatele Muzeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
excrementele ei și m-am grăbit să iau o gură de Heineken. Berea nu avea nici un gust. — Da, vă ascult cu atenție, am răspuns, simțind cum mă cuprinde amețeala. Eul meu se dedublase. Un alter ego al meu analiza cu detașare cum tocmai spuneam „Da, vă ascult cu atenție“. Dublura mea mă privea de sus cu un rânjet atârnat de buze, râzând de mine; era mult mai puternic. Cum adică „Da, vă ascult cu atenție“, nemernicule?... și izbucni În râs. Hohotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
știm pe Diogene în stare să tragă după el o scrumbie legată cu o sfoară pentru a-și merita statutul de discipol al lui Antistene, să ridice o bucată de brânză la demnitatea de obiect filosofic, să dea lecții de detașare cu ajutorul unei străchini scoase din sac și aruncate apoi la lada de gunoi a istoriei, să recurgă la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să râdă, nici să plângă, ci doar să înțeleagă. Nici lacrimile lui Heraclit, nici râsul lui Democrit: perspicacitatea lui Lucrețiu. Asupra lumii, el adoptă punctul de vedere al lui Sirius: imaginând, deducând, vede ceea ce ceilalți nu văd. înțelegerea presupune înălțime, detașare, profunzime, perspicacitate. Cel de-al doilea cânt al poetului ne oferă o imagine: de departe, nu percepem detaliile, însă ele există totuși. Așa cum nu băgăm de seamă, pe o colină îndepărtată, oile care pasc totuși pe versantele ei înierbate, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-aș mâna, să-i dau ceva de la bunica...”. Se ruga, în gând, să aibă câștig de cauză și să se dea o hotărâre definitivă la finalul acelei ședințe. La fel gândea și Cartuș despre avocatul său și îl admira pentru detașarea totală manifestată în susținerea cauzei sale, chiar dacă nu înțelegea el nici jumătate din ce auzise. „Bă, e dat dracu’ ăsta, mânca-i-aș p...a lui de damblagiu! Auzi cum vorbește! Nici aia... femeia aia, judecător, n-are curaj să
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
s-ar putea să devenim, într-un viitor foarte apropiat. Literatul superrealist atrage atenția prin scrisul său că omul, în viața de dincolo, nimic nu ia, ca element material, decât ceea ce materia lui cenușie a cuprins ca stare superioară de detașare de teluric. Elementele chimice ale corpului uman se vor uni, cu elementele active ale pământului, refăcând unitatea care a produs facerea. Se constată în romanul superrealist o luptă între două situații: vulgaritate și ascensiune. Ascensiunea este o dorință a eului
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
medii diferite. Cartea scrisă de Octavian Curpaș reflectă realitatea în mod autentic și aduce în atenția cititorului personaje robuste, care sunt obligate să trăiască și să acționeze în împrejurări atipice. Eroii săi, pe care acesta îi prezintă cu obiectivitate și detașare dau valoare realistă acestui volum. Prin intermediul lor, autorul acoperă o paletă vastă de întâmplări care dovedesc preocuparea scriitorului pentru viața socială, politică și culturală a acelor vremuri, cu moravurile și tipologiile ei. Nimic nu este idealizat în volumul semnat de
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX . O ALTFEL DE CRONICĂ A ISTORIEI ROMÂNILOR DE ACUM UN VEAC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362451_a_363780]
-
România Liberă, amintindu-și zilele tensionate ale revoluției române. Prin înrolarea armata el speră să poată studia pentru a-și îmbunătăți viața în Statele Unite și a obține mai rapid cetățenia americană decât civilii. Întrebați dacă nu sunt îngrijorați de o detașare în Irak sau Afganistan, Ares a răspuns că deși nu vor să fie detașați în acele țări, dacă se va întâmpla acest lucru vor fi pregătiți. Dacă un imigrant civil poate aștepta mulți ani înainte de a deveni cetățean american, pentru
ROMÂNII DIN ARMATA STATELOR UNITE de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/362477_a_363806]
-
căutate și citite.Textul romanesc, fantezist și ficționalist nu prea mai este căutat. Cititorul de azi caută viața adevărată și trăită . Forța analitică a epistolarului se însoțește adesea și cu alte virtuți precum savoarea limbajului, cum îl descoperim la Kogălniceanu, detașarea obiectivă, concurând ficțiunea la Odobescu, capacitatea mimetică la Caragiale, tensiunea intelectuală la Titu Maiorescu, expresivitatea descrierilor la Duiliu Zamfirescu, ceea ce ne pune în fața unor valori ce depășesc pe aceea a documentului nud. Când nu se constituie ea însăși ca un
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
putința de a conștientiza existența existentului álter egoului definită prin dublul său. Literatul se leagă de toți ceilalți prin constucția telurică a trupului însă puterea minții se unește cu álter egoul său matricial. El este conștient de puterea sa de detașare de lumea în care trăiește dar și de pierderea umbrei pentru timpul în care creează: alb / sentimente desculțe / am mâhnire / o boare / sinapse de speriat / ochii marmură / cum trăirea / merită să de arate. . Stafiizarea se produce în cazul detașării violente
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
de detașare de lumea în care trăiește dar și de pierderea umbrei pentru timpul în care creează: alb / sentimente desculțe / am mâhnire / o boare / sinapse de speriat / ochii marmură / cum trăirea / merită să de arate. . Stafiizarea se produce în cazul detașării violente a eului de trup, atunci se interpun blocări de energii și demonizarea existentului neumbrit. Termen generat dintr-un nomen spiritualizat, concentrat în forțarea creării unui verb la infinitiv, forma lungă, din care a rezultat o expresie determinantă a unei
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
căutate și citite.Textul romanesc, fantezist și ficționalist nu prea mai este căutat. Cititorul de azi caută viața adevărată și trăită . Forța analitică a epistolarului se însoțește adesea și cu alte virtuți precum savoarea limbajului, cum îl descoperim la Kogălniceanu, detașarea obiectivă, concurând ficțiunea la Odobescu, capacitatea mimetică la Caragiale, tensiunea intelectuală la Titu Maiorescu, expresivitatea descrierilor la Duiliu Zamfirescu, ceea ce ne pune în fața unor valori ce depășesc pe aceea a documentului nud. Când nu se constituie ea însăși ca un
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
57), antinomii (Icoană profană, p.94), topici sugestive (Privirea, de Albastru-Voroneț, p.123) etc. Cu un stil minuțios elaborat, dinspre subtilități de limbă (alternațe disociative: Am vrut să fim, dar... n-ai putut să fii, p.111) se avansează spre detașări de sine: Mă smulg din clipa prezentă/ Și plutesc peste necunoscut,/ Într-o totală uitare de sine (p.113). Un sine care se regăsește și se definește în iminența atributului ( În era nucleară, în anotimp atomic,/ Îndrăgostita retro de umbra
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
tehnicii în care mă exprim, pentru integrarea în structura valorilor europene. Ca pictor, mă definește plăcerea jocului, un joc văzut ca necesitate.», mărturisea Petru Damir. Pictând un fluid artistic și nu o temă în sine, până la epuizare, artistul încearcă o detașare de tot ceea ce știe, pentru a ne spune ceea ce simte, iar mesajul său este unul strict autentic - bucuria de a descoperi frumusețea eternă a peisajului, încercarea de a se apropia de inima unui portret. ” R.HEINISCH Rodica Elena LUPU Preluat
PORTRET DE ARTIST PETRU DAMIR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364230_a_365559]
-
cărora li se asigurau condiții ceva mai bune. Veneau mineri din Munții Apuseni, fiindcă condițiile minei erau asemănătoare cu cele de acolo. Acești trimiși nu prea le conveneau noile condiții, și în cele mai multe cazuri plecau de unde veniseră când le expirau detașările. Dar s-a început și reîntoarcerea localnicilor care lucraseră la minele din Anina și Cozla, Lupac și Secu, sau fuseseră angajați la diverse tuneluri și hidrocentrale ce se construiau pe atunci. Am cunoscut foarte mulți care au lucrat la hidrocentrala
1967, MOLDOVA NOUĂ; PRIMII COLEGI, PRIMII PRIETENI. de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363153_a_364482]
-
mod deosebit, numim această perioadă din activitatea Doinei, 210 ca perioada legăturilor cu Banatul. Numeroasele concerte prezentate în Banat 184 au contribuit la menținerea mereu trează a conștiinței naționale a românilor hărăziți pe nedrept să trăiască în condițiile unei vremelnice detașări a unei părți a teritoriului românesc de restul țării. Rememorând paginile cele mai importante din perioada de început a Doinei ne dăm seama că numele ei s-a înscris, fără îndoială, la un loc de frunte în cartea de aur
MITE MĂNEANU, VIAŢA CULTURALĂA MEHEDINŢIULUI ÎN SECOLELE XIX-XX(2) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363160_a_364489]
-
jos în fața realităților binefacerilor viitoare” . Denunțând slava deșartă, Sfântul Ioan Hrisostom se ridică astfel împotriva unei atitudini antireligioase. Atunci când Dumnezeu ne cheamă pe toți la slava veșnică , robii slavei deșarte refuză această vocație: creștinul, în ciuda botezului său, iar necreștinul, în ciuda detașării aparente pe care o afișează . A dori să-ți satisfaci vanitatea înseamnă a înăbuși în tine iubirea lucrurilor veșnice , a căuta slava deșartă, a te priva de slava pe care ne-o acordă Domnul prin „filantropii”. De aceea, „Dacă practicăm
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
ocazii, mai multe teme ale operei au apărut în relație cu slava omenească; am constatat acest lucru mai ales în cazul iubirii frățești și a polemicii împotriva necreștinilor. Altele au fost notate mai pe scurt, ca de exemplu familiaritatea dumnezeiască, detașarea de bunurile lumești și îndreptarea spre lumea de dincolo, fără a o uita pe cea a slavei adevărate, căreia îi suntem destinați după moarte, dar care, de pe acest pământ, îi iluminează pe copiii „filantropului” Dumnezeu. Observația ce apare după toate
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
filieră occidentală (cu excepția poporanismului lui Constantin Stere și a proletcultismului, care proveneau, firește, de la răsărit). Lovinescu susține că legea imitației a fost un proces necesar pentru depășirea „diferenței de nivel cultural dintre noi și civilizația Apusului”. Nu e vorba de detașarea de trecut și teme autohtone, ci de adaptarea lor la formele occidentale împrumutate. Mai întîi simularea și, în al doilea rînd, stimularea. „Ne iubim strămoșii, ne iubim însă și strănepoții: nu suntem numai punctul ultim al unei linii de generații
DE SINCRONISM... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367582_a_368911]
-
ce dormea într-un craniu. Este foarte greu să scrii despre traiul lipsit de iluzii, străin de dulcegării și frumuseți convenționale, cosmetizate, este greu să scrii despre viața reală, despre viața ca succes în eșec (dacă pot spune astfel), cu detașare și sinceritate, fără să pozezi, fără să te lamentezi, fără să filozofezi. Este greu, dar nu imposibil. O probă, între numeroase altele: 72 totul e în paragină chiar și aceste poeme neterminate, rămân defuncte și fără glas într-un maldăr
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
în această condiționare a înțelegerii de către emoție. De fapt, înțelegerea este un termen- nu opus rațiunii, cum susțineau filosofii antipozitiviști din secolul XX, dar, mai cuprinzător și mai complex decât rațiunea. Înțelegerea care implică emoția, care presupune participare și nu detașare față de obiect. Raționalul îl indentificăm cu conceptualul, iar iraționalul cu emoționalul.Există un rațional implicit și ca atare neconceptual, după cum există emoții raționalizabile, și altele nu. Nu este neapărat nevoie să recurgem la contribuția filosofilor spre a justifica o asemenea
CRESTOMAȚIA MIJLOC DE PROMOVARE A LITERATURII ÎN NĂSĂUDUL ÎNCĂRCAT DE ISTORIE, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367570_a_368899]
-
spunea Hristos, căruia trebuia să-i dea și o sentință de moarte după cum îi cereau cei care îl aduseseră la el. Iar Irod când dădea o sentință sau lua o hotărâre, o făcea cu un soi de zel și de detașare, încât, atunci credea cu adevărat și se simțea suveran, apoape zeu, adică cel care dispune cu adevărat de viețile altora după bunul său plac. De câte ori avea ocazia, Pilat alimenta vanitatea tetrarhului și îi dădea impresia că el, Irod, este chemat
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
arăt mâna,/palma mi-o arăt.” “Un drum din închipuire” Dincolo de această identificare cu propria creație, poeta încearcă să trăiască și ca spectator, nu doar în calitate de creator, emoția estetică autentică. Iar o asemenea emoție nu poate fi experiementată decât prin detașarea totală de opera creată. Pigmalion, pământeanul îndrăgostit de propria operă de artă, există în fiecare creator, de aceea, Victorița Duțu consideră că trebuie să precizeze, la un moment dat: “am făcut o distincție/între mine și/un drum din închipuire
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
simbol al iluminării, al avansării sub îndrumarea divină pe calea la capătul căreia sufletul dobândește liniștea absolută. „Lumânare/ Călăuză de drum/ Lumânarea/ Ce lumină/ Drumul...” („Cerc”) „Totul trece./ Totul rămâne...” Dispoziția sufletească a poetei, imposibilitatea de a trăi indiferența și detașarea contemplativă indică faptul că izvorul de apă vie din suflet, iubirea și devotamentul aflate în luptă cu răul și egoismul, cu ambițiile ce stăpânesc lumea, vor învinge. „Lumea/ Nu e decât/ Un amalgam/ De simboluri/ Absurde./ Veșnicia/ Coboară/ Printr-un
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
pe malul Dunării să-mi potolesc sufletul de căldura nepotrivită, care s-a așternut deja spre acest sfârșit de luna mai . Și pe malul Dunării, este același soare însă inima curentului dintre cele două maluri, parcă-ți dă o anume detașare simțindu-te mai bine în propia piele. Am desenat de pe mal, pașii iubitului, făcuți pe lângă marele fluviu în foșnetul de frunze, de unde aș vrea să nu mai plece niciodată. Privesc Dunărea dincolo de mal; dincolo de Insula Mare; dincolo de Munții Măcinului, cei
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]