4,675 matches
-
lor tâmpe, scălâmbe. Nu e bine ce spun, dar întotdeauna i-am urât. Era mai bine să te cruți, să nu știi. Să stai pe masa de operație și să nu-ți mai pese de nimic. Să te așezi acolo detașat, ca și cum te-ai instala pe budă. Să știi că de acum înainte nu mai depinde de tine. De-aia pacienții își urăsc doctorul. În fond, cine e idiotul ăla și cu ce drept cotrobăie el prin corpul meu? Să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Păi, pă ce? Făceam tot felul de teorii în spital. De-aia se zice că lenea e mama a nouă invenții din zece. N-aveam ce face și mă gândeam. Stăteam pe masa de operație în fiecare dimineață. Mă așezam detașat, ca și cum m-aș fi așezat pe o budă să-mi vărs conținutul mațului. Detașat, capul puțin spre stânga. O asistentă îmi trăgea meșa din ureche. Meșa îmbibată, în decursul nopții precedente, de un sânge negru, gros, violent. Asistenta mă așeza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că lenea e mama a nouă invenții din zece. N-aveam ce face și mă gândeam. Stăteam pe masa de operație în fiecare dimineață. Mă așezam detașat, ca și cum m-aș fi așezat pe o budă să-mi vărs conținutul mațului. Detașat, capul puțin spre stânga. O asistentă îmi trăgea meșa din ureche. Meșa îmbibată, în decursul nopții precedente, de un sânge negru, gros, violent. Asistenta mă așeza, mă fixa pe masă, cum ai așeza pe butuci o mașină care intră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
istorice ale existenței lui Isus, Venez jaser avec Cathérine (să discutați intens, aprinsîn dialect). Și mai decis: Peu importe Dieu, l'important c'est d'aider. Totul degaja impresia unui stand de cosmetice sau produse de curățenie menajeră curat, igienic, detașat. La anumite ore aveau loc și ședințe de "rugăciune". Circa douăzeci de persoane se țineau de mâini, cu ochii închiși, spectacol ridicol, nu poate fi descris în cuvinte. Dacă aș fi fost musulman, aș fi jubilat, căci erau dovada vie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se mai găsea nici o masă disponibilă. Oameni de afaceri, "femei de afaceri" în uniforma lor obligatorie (adică sacou elegant și pantaloni de stofă), bancheri perfect asortați și cu multe ore de fitness la activ. Spovărăiesc vesel, aparent fără griji, complet detașați și totuși extrem de atenți la fiecare gest. O lume bogată și rafinată care își permite să cheltuie (aproape) zilnic suma rotundă de 25 de euro pentru o masă obișnuită de prânz, pentru că cea à la carte este cu mult mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
l-am avut la Nina Façon, care m-a feli citat pentru o teză despre Giovanni Verga. Dar clipele de adevărată înălțare le trăiam la cursurile lui Tudor Vianu. Îl văd și acum: frumos, cu fața întoarsă spre fereastră, olimpian, detașat, parcă nirvanatic, vorbind cu o voce plăcută, domoală. Eram fascinată. Acum câtva timp, am fost la un concert la Ateneu și, din locul meu, îl vedeam foarte bine pe domnul Ion Vianu, care se afla în sală. O personalitate pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
efectiv am avut impresia că lumea se schimbase pentru mine. Priveam lumea dintr-o perspectivă total diferită. Această sensibilitate crescută a durat până pe la 40 de ani, când îmi amintesc foarte bine că reveneam din nou la o stare mai detașată. Între timp a venit o dispoziție de tip bolșevic, Liceul „Garabet Ibrăileanu” a devenit liceu de fete, iar eu a trebuit să mă mut la Liceul „Costache Negruzzi”. Ca o paranteză, privind în urmă peste ani, trebuie să spun că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
devoreze cât încă e în viață. Asta, bineînțeles, din prea multă dragoste, căci - nui așa? - e un actor foarte iubit. Desigur, goana aceasta continuă după întâietate nu le dă televiziunilor posibilitatea să se oprească și să judece lucrurile obiectiv, calm, detașat. Totul e pe fugă, totul e superficial. Cine are timp de profunzimi? Îi interesează pojghița, aparența. O prezintă, apoi sar la o altă aparență. De exemplu, vedem tot timpul accidente la televizor. O acumulare cantitativă și atât. Nimeni nu se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu părea a lui: - Lasă mamă, poate asta va fi o lecție de viață pentru mine. Ce a fost mai rău a trecut. Ea își stăpâni cu greu lacrimile care amenințau să iasă pe la colțurile ochilor plânși. Încerca să zâmbească detașat dar era un efort inutil. Acum nu mai conta nimic. Era aici cu ea. Nu mai era nevoie să se adăpostească prin locuri groaznice. Firul fericirii se înodă, sperând să nu se mai rupă niciodată. Fiecare dintre noi ne naștem
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
are o valoare relativă : dacă, pe lângă cinefilii puri și duri, ar fi fost întrebați și oamenii de pe stradă nu ce critic de film preferă, ci de care critic de film au auzit, sunt convins că Irina-Margareta Nistor ar fi câștigat detașat. Iar asta dintr-un motiv foarte simplu : apare foarte des pe sticlă. Prezența ei în sondaj nu m-a surprins (sunt dintre cei care consideră că un critic nu este doar cel care scârța-scârța pe hârtie, ci oricine are o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
meu de fier, sub care stau îngrămădite scîndurile și suporții metalici pentru biblioteca proiectată. Nici măcar nu mă pot înfuria că nu am primit garsoniera visată. Mi se pare că totul s-a întîmplat demult, așa de demult, că privesc întîmplarea detașat, indiferent, ba chiar cu puțină ciudă că-mi pierd vremea gîndindu-mă la ea. "De mîine îmi iau concediu de odihnă și termin capitolul pe care vreau să-l includ în roman. Ar trebui să modific puțin și structura romanului, ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
călcâie și dau cu ochii de Arthur Graham, proprietarul de la Arthur’s Antiques, rezemat de tocul ușii de la intrarea în prăvălie, pus la patru ace, în sacou și cravată. — Nu sunt sigură. Mă sprijin de dulăpior, încercând să par extrem de detașată. Ca și cum aș avea nenumărate alte opțiuni, una dintre ele fiind chiar aceea de a rămâne aici pe trotuar o vreme. — Poate, zic. — Șaptezeci și cinci de dolari, oriunde în Manhattan. Dar eu nu locuiesc oriunde în Manhattan! Îmi vine să urlu. Stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
O, Doamne, sper să nu m-apuce plânsul. Trebuie să fiu tare. — Harborough Hall, citește Luke inscripția fixată pe doi stâlpi de piatră care stau să cadă. Aici e? — Îhm... Îmi trag nasul și încerc să-mi iau un aer detașat. Da, aici e. Intră în curte. Am fost de multe ori acasă la Suze până acum, dar de fiecare dată sunt surprinsă cât de impunător e totul. Pornim pe un bulevard larg mărginit de copaci și ajungem la aleea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e doar un gând... — Ce anume? zic, ajutând-o să scuture trena. — S-ar putea nici să nu te-ncapă... Ridic încet privirea spre ea. O, Doamne. Vorbește serios. N-are cum să-mi vină, zic, cât pot eu de detașată. Sunt sigură că tu erai mult mai subțirică decât mine! Și... puțin mai mititică. — Ce vorbești? Avem aceeași înălțime! zice mami, nedumerită. Haide, Becky, încearc-o! Cinci minute mai târziu mă privesc în oglinda din dormitorul lui mami. Arăt exact ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dacă stau să mă gândesc bine, a fost și o întrebare legată de bani în testul respectiv. Cred că am bifat (b) „Avem acceași viziune asupra cheltuielilor și banii nu sunt niciodată subiect de discuție între noi“. — Uite-l, zis detașată, dându-i hârtia. — Nu înțeleg de ce tot depășim creditul de pe contul ăsta, spune Luke. Cheltuielile casei n-au cum să crească chiar așa, de la lună la lună... Se uită la pagină, care e acoperită toată de bucățele de vopsea albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cel mai potrivit răspuns. Știu că valorez mai mult decât Alicia. Ar trebui să fiu în stare să emit replica aia perfectă, politicoasă, dar extrem de inteligentă. Dar, cumva, nu îmi vine deloc. — Și eu m-am mutat la New York, zice detașată. Așa că s-ar putea să ne mai întâlnim. Poate-mi vinzi și mie o pereche de pantofi într-o zi. Îmi aruncă un ultim surâs condescendent, își așază mai bine pe umăr geanta Channel și iese din raion. După ce pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vine să râd. — Bine, zic. Știi cum e... — Despre ce vorbiți? spune Luke, ivindu-se brusc lângă umărul meu. Îmi întinde un pahar plin cu șampanie, iar eu mă uit la Michael cu subînțeles. Tocmai discutam despre nuntă, zice Michael detașat. V-ați gândit deja unde mergeți în luna de miere? — N-am ajuns încă să vorbim despre asta. Mă uit la Luke. Dar am niște idei. Trebuie să mergem undeva unde e foarte frumos și cald. Și unde totul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-mă să-mi iau un ton cât mai vesel. Deci... ăă... cum merge cu pregătirile? — Sincer să fiu, n-am făcut mare lucru până acum, zice tati, când ne apropiem de bifurcația spre Oxshott. — E încă devreme, spune mami foarte detașată. — E doar o nuntă, la urma urmei, adaugă tati. După părerea mea, oamenii se ambalează mult prea tare cu chestiile astea. Se poate foarte bine face totul atunci, cu puțin timp înainte. — Categoric! spun ușurată. Sunt perfect de acord. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu grijă. — ... fie și ale mele. — Așaaa. Și? — Deci, prin urmare... dacă eu ți-aș cere niște bani, mi i-ai da? — Cred că da. Cât anume? — Îhm... o sută de mii de dolari, zic, încercând să abordez cel mai detașat ton cu putință. Luke ridică brusc capul spre mine. — O sută de mii de dolari? — Da! Nici nu e chiar așa de mult... Luke oftează. — OK, Becky. Ce-ai mai văzut? Dacă e vorba de încă o haină de piele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o tăcere scurtă, plină de interes. — Becky, mi se pare mie sau am prins din zbor cuvintele „avion particular“? zice Danny. — Ăă... da. Așa e, ai auzit bine. — Plecați cu un avion particular? — Da. Mă străduiesc să-mi păstrez tonul detașat. Așa e. E cadoul de nuntă pe care ni-l face Laurel. — A, nu mă mai joc! Deci ea e cea care v-a luat avionul particular? Danny clatină din cap, a reproș. La naiba. Voiam să vi-l iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un liric incorigibil în ființa lui intimă! Află că am scris o cronică despre Sadoveanul său, la rugămintea insistentă a celor trei cărturari care sînt adjuncții la Cronica. I am făcut un portret, zic eu, interesant, cu unele observații mai detașate (apare sîmbătă, acum) . Nu știu dacă știi că de Anul Nou revista Ateneu m a felicitat de două ori, la două adrese diferite. Pe loc, n-am putut să-mi dau seama care este misterul sau scopul unei așa de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mediu de adversitate ce crește tot mai mult, în loc să scadă (relațiile cu conducerea facultății au devenit, deodată, foarte proaste, adică ceea ce era înăbușit s-a dat pe față. Perspectiva e dezavantajoasă pentru dușmani deoarece am abandonat tactica tăcerii, a ignorării detașate. De acum, luptă...). Ultima mea scrisoare (grea!), trimisă pe adresa de la redacție, s-a întîlnit pe drum, cu a ta. Iar... Oricum, așteptam și aștept, răspuns la ceea ce ți-am trimis și la ceea ce am propus să dau printre lucrurile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pe Sadoveanu), dintr-o lucrare la care scriu de mult: Trei decenii de literatură română, pe care vreau s-o termin, fără a-mi face iluzia (cum mi-am făcut-o cîndva!) că o opinie liberă 326 Constantin Călin și detașată (în perspectivă estetică) despre creațiile acestor ani, ar putea vedea lumina tiparului. Totuși, fragmente din studiile privindu-i mai ales pe cei „vechi” (Blaga, Arghezi, Călinescu, Camil Petrescu, Sadoveanu, Cezar Petrescu, Vinea, Voiculescu, Ionel Teodoreanu, Magda Isanos, Vianu, Ralea - ca să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Gh. Asachi din Iași, la disciplina Mecanică Teoretică. A parcurs toate gradele didactice universitare: asistent (19651971), șef de lucrări (1971-1972, 1976-1979), conferențiar (19791990), profesor (1990). Între anii 1972-1976, a funcționat la Institutului Național Politehnic din Alger, Republica Algeria, ca profesor detașat al Ministerului Învățământului. În 1971, la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic Iași, a obținut titlul de doctor inginer în specialitatea „Mecanica teoretică”, cu teza: Problemă de optimizare cu aplicații la bare, plăci și pânze subțiri, sub conducerea și îndrumarea
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
treacăt că armadillo este complet silențios, un fel de „tace și face” iar hărmălaia asurzitoare este provocată integral de țipetele și gâfâielile noastre. Spre lăsatul serii ne declarăm, în sfârșit, învinși și reușim să facem un pas înapoi să privim detașați ceea ce pare un teren de luptă semănat cu tranșee de forme dintre cele mai curioase. Cu toții înnebunim de râs de aventurile cu armadillo; singurul ușor trist este Alfonso, care, cred, chiar își imaginase privirile admirative ale celor din sat și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]