4,964 matches
-
un nucleu axiologic fundamental (valori de bazăă, o mentalitate (un sistem de norme, crezuri, atitudiniă clădită pe acest nucleu, și o opinie publică (reacții mai mult sau mai puțin consensuale la diferite evenimente, situațiiă. Orientarea atitudinal-valorică dă sens existenței și devenirii umane. Obiectele „cu sens” pentru om devin valori pentru acesta. Ierarhia valorilor exprimă structura atitudinilor ( a preferințelor evaluative ale unei persoane, felul său propriu de a privi lumea, de a gândi și de a se comporta conform solicitărilor acesteiaă și
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
ajungă numai la adevăruri relative, ceea ce nu știrbește din importanța profesiunii care este „evolutivă și perfectibilă”, adevărul având a sluji binele general (abusus non tollit usum !) în temeiul cunoașterii fără prejudecăți și fără patimă. „Nici geneza - spune Alexandru Zub - nici devenirea faptelor istorice nu s-ar înțelege dincolo de raportarea continuă la adevărul vieții, ceea ce reclamă, deopotrivă, bun simț imaginație”, iar adevărul vieții nu se cuvine căutat numai în faptele diplomatico-militare, ci în toate registrele existenței colective. Multe din interogațiile lui Alexandru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
formula monografică „în care empiria se împletește fericit cu meditația sistematică”. Istoriografia este o prelungire a istoriei reale, este - notează Alexandru Zub - „emanație, parte componentă și conștiință de sine a acesteia”, ea „simte o nevoie sporită de a-și obiectiva devenirea în timp. Ea își construiește propria istorie, nu din slăbiciune narcisiacă, ci fiindcă această istorie ține de resortul ei intim”. În acest spirit a conceput Alexandru Zub studiile sale de istoriografie românească, care se apropie de stadiul asamblării lor într-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la un nivel mai subtil, putem discerne acest demers antagonist în marile etape care au marcat constituirea filosofiei lui Lupasco. Principiul dualismului antagonist este deplin formulat încă din 1935, în teza sa Du Devenir logique et de l'affectivité (Despre devenirea logică și despre afectivitate)8. Are ca punct de plecare o meditație profundă asupra caracterului contradictoriu al spațiului și al timpului, revelat de teoria relativității restrînse a lui Einstein, teorie ce constituie apogeul fizicii clasice. Noțiunile de actualizare și de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lui Lupasco privind natura spațiului-timp este foarte originală. Mai întîi, Lupasco constată, ca rezultat al logicii sale, primatul relației asupra obiectului: Operația e cea care dă naștere elementului. Elementele, pînă la urmă, se prezintă ca niște stopări ale dinamismului, ale devenirii unei implicații... ; ... ele marchează limita relativă a unei actualizări în fața potențializării contra-dictorii...". În consecință, timpul și spațiul sunt ele însele un rezultat al logicii antagonismului contradictoriu. Timpul este rezultatul mișcării, al schimbării, al dinamismului logic: "... cine vorbește de trecere de la
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este căutarea "contradicției logice existențiale", iar estetica este "știința cuantică în germene, în fașă", o "conștiință a conștiinței". Arta unei epoci date utilizează materialul cognitiv al etapei respective și, prin urmare, istoria artei se grefează pe "istoria cunoașterii, adică pe devenirea logică". Lupasco profetizează că arta "va înflori cel mai amplu spre sfîrșitul unei dezvoltări "utilitare", adică al unei dezvoltări logice a cogniției"8. Această profeție trebuie să fi avut o rezonanță specială pentru André Breton. Era firesc, deci, ca Breton
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dinamice... Nu suntem noi înșine... Personalitatea nu există. Nu există în noi decît forțe contradictorii sau non-contradictorii... De altfel, v-ar fi de folos să citiți Logică și contradicție, excelenta carte a lui Lupasco... [...] Caracterele își pierd forma în informul devenirii. Fiecare personaj este mai puțin el însuși cît celălalt. [...] Cît despre acțiune și cauzalitate, nici nu mai vorbim. Trebuie să le ignorăm complet, cel puțin în vechea lor formă, prea grosieră, prea evidentă, falsă, ca tot ceea ce este evident... Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
doi versanți ai aceluiași Tot. Înseamnă a refuza să opui o metafizică a Ființei unei metafizici a Cunoașterii, adică să le referi și pe una și pe cealaltă la o omogenitate principială. Înseamnă să substitui acestei opoziții o metafizică a Devenirii". Observația lui Antoine Faivre este capitală. Dincolo de cazul exemplar al alchimiei, filosofia lui Lupasco ne protejează de "hidra identitară", atît de amenințătoare în viața noastră de toate zilele. Gîndirea lui Lupasco se revelează ca apropiată de alchimie și de presocratici
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și mai puternică, cu rădăcini în adîncimile inconștientului. ROMÂNII DIN PARIS Fondane era mai mare cu doi ani decît Lupasco. La scurt timp după publicarea, în 1935, a tezei de doctorat de Stat în litere a lui Stéphane Lupasco, Despre devenirea logică a afectivității, Fondane a dorit să-l cunoască. Așa a început una din prieteniile intelectuale și spirituale exemplare ale acestui secol. Prietenia lor, scurtă prin voia destinului, dar de o mare intensitate, acoperă toate aspectele vieții și se prelungește
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la o adevărată revoluție care să reveleze Ființa în toată splendoarea sa de participare la cunoaștere. Spiritul său premonitoriu se manifestă încă o dată în imprecațiile la adresa lui Lupasco, conținute într-un articol publicat în Cahiers du Sud: "Face din logic o devenire, dar o devenire închisă, imanentă ei însăși, ostilă intruziunii în sînul său a unui al treilea termen. Îi repugnă încă să vadă în logicul său pur ceva ce nu este nici identitate, nici diversitate, ci un dincolo de divers și de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
revoluție care să reveleze Ființa în toată splendoarea sa de participare la cunoaștere. Spiritul său premonitoriu se manifestă încă o dată în imprecațiile la adresa lui Lupasco, conținute într-un articol publicat în Cahiers du Sud: "Face din logic o devenire, dar o devenire închisă, imanentă ei însăși, ostilă intruziunii în sînul său a unui al treilea termen. Îi repugnă încă să vadă în logicul său pur ceva ce nu este nici identitate, nici diversitate, ci un dincolo de divers și de identic [...]"18 După
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Experiența microfizică și gîndirea umană și despre Logică și contradicție. Obiecția majoră a lui Gonseth la filosofia lui Lupasco era tocmai nerespectarea axiomei non-contradicției: "Dl. Lupasco face un salt pînă la măsura extremă: pentru a dezarma toate antinomiile ființei și devenirii, el propune să ne facem pur și simplu aliații intimi ai contradicției, deschizîn-du-i concepțiile noastre pînă la fundamentele lor. Ei bine, credem că ar fi o aliată mult prea periculoasă. Ar însemna să ne încredințăm siguranța între mîinile prea puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe virtute, gânditorii antici au împărțit principiile morale după cele patru virtuți cardinale: curajul, cumpătarea, înțelepciunea și dreptatea. Pentru Aristotel o persoană nu trebuia să forțeze foarte mult perfecțiunea pentru că se mișca în mod natural înspre atingerea acelei forme perfecte, devenirea întru perfecțiune era același lucru cu a crește. Oamenii trebuie să învețe să fie virtuoși, dar este același lucru cu a învăța să vorbească, pentru că aceasta este natura umană 32. Ideea de datorie este asociată ideii de drept, iar datoria
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
scop absolut", o transferă tuturor făpturilor lumii: "există un scop final, care nu este un mijloc pentru nici un alt lucru, ci pentru care toate celelalte sunt mijloace. Atunci, dacă există un astfel de scop ultim, este exclus un proces de devenire la infinit, iar dacă nu există un asemenea scop, nu va mai exista cauză finală. Aceia care admit existența unui proces la infinit elimină, fără să-și dea seama, ideea Binelui"88. Finalitatea în concept aristotelic fie că este vorba
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
face ca eul să-și schimbe neîncetat conținutul, raționalizându-se. Această idee se regăsește la unii cercetători ai fenomenului vieții din a doua jumătate a secolului trecut. Iată ce spune, pe această temă, fizicianul E. Schrödinger: Putința de a înțelege 'devenirea' organismelor ne ajută să pricepem că viața noastră conștientă, nu vreau să spun că trebuie să fie, ci este, de fapt, în mod necesar, o luptă continuă împotriva eului nostru primar"118. C. Rădulescu-Motru socotește că tocmai prin această luptă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cultural. Numai că autorul personalismului energetic lucrează cu un alt înțeles al culturii decât cel nietzschean: cultura este personalitatea poporului, nu "locul" în care se schimbă valorile sau spațiul axiologicului și al reevaluării tuturor valorilor. Prin urmare, Nietzsche nu investește devenirea (universală sau cea umană) cu un sens ireversibil, cum face C. Rădulescu-Motru, căci re-evaluarea presupune o revenire, așa încât, devenirea are o formă circulară. Și la unul și la celălalt există câte un agent: cel al înnoirii liniare este vocația; cel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
poporului, nu "locul" în care se schimbă valorile sau spațiul axiologicului și al reevaluării tuturor valorilor. Prin urmare, Nietzsche nu investește devenirea (universală sau cea umană) cu un sens ireversibil, cum face C. Rădulescu-Motru, căci re-evaluarea presupune o revenire, așa încât, devenirea are o formă circulară. Și la unul și la celălalt există câte un agent: cel al înnoirii liniare este vocația; cel al veșnicei reîntoarceri este nobilul, omul superior ("filosoful"); sau ar putea fi supraomul. Prin conceptul vocației, personalismul energetic confirmă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
voință mai mult sau mai puțin conștientă de propriile hotărâri, s-a lucrat filosofic după "reguli de metodă" kantiene. Aceasta nu înseamnă că filosofia nu a trecut dincolo de kantianism. A trecut, dar l-a angajat pe acesta în propria sa devenire. O asemenea evaluare cu totul generală, așadar vagă, asupra unei stări de lucruri în filosofie și asupra puterii unei filosofii anume de a le înrâuri pe toate cele care o urmează poate fi ușor descoperită la cei care au cunoscut
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
important factor al națiunii -omul, pregătit prin studii, forță de muncă și specialiști, nu poate nici nu trebuie să-și permită să aibă eșecuri. Educabilitatea, privește omul ca ființă educabilă, ea reprezintă concepția, legitatea și fenomenul care dinamizează posibilitățile de devenire, de formare și dezvoltare a omului ca personalitate (Bontaș I., 1994). 3.2. Proiecte de programe de CDȘ O posibilitate reală de realizare a educației ecologice o reprezintă curriculum-ul la decizia școlii. Acesta trebuie să se fie elaborat ținându
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
e alternativa preferabilă. Personajele lui Const. Popa sînt, de fapt, antieroi ce parcurg un drum sinuos de la criza inițială la catastrofa finală. Criza este cea a pierderii identității și ea se agravează pe măsură ce eroul capătă conștiința acestei pierderi. Cînd această devenire conștientă atinge punctul culminant și antieroul realizează că el este, de fapt, Nimeni, catastrofa intră în ordinea firească a lucrurilor. Autoiluzionarea cunoscuse un acces paroxistic, dar asta nu face decît să-l împingă pe antierou spre moartea finală care de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
spre moartea finală care de fapt este anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. Am citit și alte piese ale lui Const. Popa, aflate deocamdată în mape. Mi-a plăcut mult "Regulamentul de bloc", în care siguranța construcției și devenirea conflictului dramatic sînt superioare lucrărilor de început. Îl aștept cu interes pe scenă. Ștefan Oprea ("Ateneu" Bacău, octombrie, 1986) Ediție specială (Gala recitalurilor dramatice) Cronica dramatică 20 noiembrie 1981 "Calul verde" de Constantin Popa (Teatrul Național "Vasile Alecsandri") Cunoscut ca
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
moral, intelectual -, la distrugerea trucatelor imagini despre noi înșine. Autoagresiunea este momentul în care sîntem împinși spre analiză, spre șansa conștientizării imperfecțiunii, a sentimentului de culpabilitate, a concluziei că numai norocul de a fi nedesăvîrșiți ne oferă promisiunea unei posibile deveniri. Se-nțelege, vorbim despre agresiunea care clatină pentru a stabiliza, de dezechilibrul purtător al unui alt echilibru ce va fi într-un raport fidel cu exteriorul și interiorul nostru. Iar cînd criza de evoluție, de creștere se va fi copt
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tovarășe colonel... sînt aproape gata... cred că mai am puțin... și... cu ajutorul dumneavoastră ajung eu la un nivel de conștiință..., nu se poate să nu ajung! Securistul: Eu nu-ți spun să te pripești..., dar nici s-o lungești cu devenirea pînă la venirea deplină a comunismului... Costache: Da... sigur... lăsați că devin eu la timp... (pauză) Aș vrea să vă rog ceva... Nevastă-mea mi-a spus că săptămîna viitoare sînt alegerile de partid la ei... și ea vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Dacă vreți... eu pot să mai... Securistul: (încă speriat și cu o oarecare silă...) Nu, nu, e destul... A fost bine..., foarte bine... (pune casetofonul în sîn) Bine. Ne vom vedea conform programului... Da? Costache: Da, sigur..., conform programului de devenire... Și lăsați... am eu grijă de răspunsuri... le strunesc eu... Ehe!, nu le merge cu mine. Ehe! Securistul: (ca în fața unui bolnav) Bine, bine... (pleacă) Costache: (așezîndu-se pe locul unde era înainte de venirea securistului) Acum spune-mi tu dacă am
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe el... Adaptarea spontană e aproape imposibilă... Așa că degeaba se tot laudă unii că s-au schimbat... că s-au adaptat din mers... Chiar dacă vor să se schimbe, nu pot... Nu pot pentru că, pur și simplu, sînt victima propriei lor deveniri... Cam asta e... Octav: (e mai mult uluit decît revoltat) Dumnezeule, și cînd îi aud pe ăștia cu "greaua moștenire" cu gîndul la strunguri și la pluguri îmi vine să vărs! Frica! Asta-i moștenirea cea mai grea! Frica, inerția
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]