2,071 matches
-
a-mi face istoria mea, Spania mea, și cu ea universul meu, și eternitatea mea, astfel a fost suferința tragică a exilului meu. Istoria e legendă, o știm prea bine - e prea bine știut - și această legendă, această istorie mă devorează și când ea se va sfârși, mă voi sfârși odată cu ea și eu. Asta e o tragedie mai teribilă decât cea a tragicului Valentin din Pielea de sagriu. Și nu doar tragedia mea, ci cea a tuturor celor ce trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Așa s-ar desfășura romanul lui Jugo de la Raza al meu, romanul meu despre Jugo de la Raza. Și între timp eu, Miguel de Unamuno, romanesc eu însumi, abia dacă mai scriam, abia dacă mai lucram de teamă să nu fiu devorat de acțiunile mele. Din când în când, scriam scrisori politice contra lui Don Alfonso al XIII-lea <și contra josnicilor tirani pretorieni din biata mea patrie>; dar scrisorile astea, care făceau istorie în Spania mea, mă devorau. Și acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să nu fiu devorat de acțiunile mele. Din când în când, scriam scrisori politice contra lui Don Alfonso al XIII-lea <și contra josnicilor tirani pretorieni din biata mea patrie>; dar scrisorile astea, care făceau istorie în Spania mea, mă devorau. Și acolo, în Spania mea, prietenii și dușmanii îmi spuneau că nu sunt om politic, că nu am temperament corespunzător, și cu atât mai puțin unul de revoluționar, că ar trebui să mă consacru doar scrierii de poeme și romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la „Sfântă Marie, maică a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii acum și în ceasul morții noastre“. Le repetă de trei ori, se închină și așteptă, înainte de a deschide cartea, să i se potolească inima. Simțea că timpul îl devorează, că viitorul acelei ficțiuni romanești îl înghite. Viitorul acelei creaturi fictive cu care se identificase; simțea că se cufundă în sine însuși. Calmându-se oarecum, deschise cartea și-și reluă lectura. Uită total de sine și atunci într-adevăr ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spunea: „Cum se va termina istoria aceea?“ Așa ceva îmi spuneam și eu când îmi imaginam acel pasaj din romanul meu: „Cum se va sfârși acea istorie din vremea Directoratului și care va fi soarta monarhiei Spaniole și a Spaniei?“ Și devoram - așa cum continui să devorez - jurnalele, și așteptam scrisori din Spania. Și scriam acele versuri din sonetul LXXVIII din cartea mea De la Fuerteventura la Paris: Și Revoluția este-o comedie de Domnul inventată contra plictiselii. Căci nu din plictis e făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
termina istoria aceea?“ Așa ceva îmi spuneam și eu când îmi imaginam acel pasaj din romanul meu: „Cum se va sfârși acea istorie din vremea Directoratului și care va fi soarta monarhiei Spaniole și a Spaniei?“ Și devoram - așa cum continui să devorez - jurnalele, și așteptam scrisori din Spania. Și scriam acele versuri din sonetul LXXVIII din cartea mea De la Fuerteventura la Paris: Și Revoluția este-o comedie de Domnul inventată contra plictiselii. Căci nu din plictis e făcută anxietatea istoriei? Și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și Isabel. Și Jugo de la Raza, cugetând la toate acestea, pe drumul de la Arnegui la San Juan Pie de Puerto, și-ar spune: „Și cum se vor termina toate astea?“] Întrerup însă acest roman pentru a mă întoarce la celălalt. Devorez aici știrile care-mi vin din Spania mea, mai ales pe cele privitoare la Campania din Maroc, întrebându-mă dacă rezultatul ei îmi va îngădui să mă întorc în patria mea, să-mi fac acolo istoria mea și pe-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Sunt apoi necesități cărora nu vreau să mă supun. Descurcă-se de unul singur, cum o putea, de unul singur și solitar! Cu toate acestea, cutare cititor tot mă va mai întreba: „Bine, și cum sfârșește omul ăsta?, cum îl devorează isoria?“ Dar tu, cititorule, tu cum vei sfârși? Dacă nu ești decât cititor, atunci când îți vei sfârși lectura, iar dacă ești om, om ca mine, cu alte cuvinte comediant și propriu autor al tău, atunci nu trebuie să citești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
contemplației, politica și romanul. Acțiunea e contemplativă, contemplația e activă; politica e romanescă și romanul e politică. Atunci când bietul meu Jugo, rătăcind pe marginile - nu pot fi numite maluri - Senei, a dat peste cartea fatidică și-a început s-o devoreze și să se lase absorbit de ea, tranformându-se într-un pur contemplator, într-un simplu cititor, ceea ce este absurd și inuman, el îndura romanul, dar nu îl făcea. Or, eu vreau, cititorule, să-ți povestesc cum se face un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
meu nu o să fie circumcis, pentru că nu voiam să fie confundat cu un evreu. M-am ridicat și mi-am strâns farfuria. Nu mă gândisem că îmi era foame, dar deodată mai voiam. Mă simțeam de parcă aș fi putut să devorez întreaga bucată de carne, care ar fi fost suficientă pentru o săptămână întreagă. Când m-am întors, mi-am zărit imaginea în ferestrele înalte de lângă masă. Cu câteva minute în urmă, un bărbat tânăr, un proaspăt tată, își ridicase paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
seară, cumpărate pe drum Încoace, atent să nu scape nici cele mai mici informații, comentariile, bârfele, frauda dintr-un supermarket din Țfat, cazul de bigamie din Așkelon, povestea de dragoste deznădăjduită din Kfar Saba. Totul Îl interesa. După ce termina de devorat ziarele, stătea și Își amintea. Sau convoca o ședință de cabinet, Îmbrăcându-și miniștrii În revoluționari luptători de gherilă, ținându-le discursuri, prorocind mânia și consolarea, salvându-i pe fiii lui Israel, cu sau fără voia lor, și aducând pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
intervenția unei forțe majore. În afară de senzația de ușurare și de cea din abdomen i se trezi și pofta de mâncare. Nu mâncase nimic toată seara. Intră deci În bucătărie și Înghiți de-a-n picioarelea cinci felii de pâine cu dulceață, devoră două roșii Întregi, fără să se mai obosească să le taie, bău un iaurt, două pahare de ceai cu miere și ca desert luă o pastilă contra arsurilor stomacale. Ca să-și grăbească vezica leneșă, trase apa În timp ce urina. Și fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ar putea citi, ci le-ar putea publica și scoate bani de pe urma lor. Așa merg lucrurile În această epocă a noastră Îngrozitoare, americanizată. Nu mai există intimitate, nu mai există decență. Jurnaliștii, reporterii, biografii sunt niște paraziți, niște lăcuste care devorează orice frunzuliță. Arta pe care o creăm... eforturile noastre... de a da naștere unor lumi imaginare... nu-i mișcă. Nu-i interesează decât faptele triviale. Mi se pare că e de datoria noastră să le refuzăm această satisfacție, să luptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Oferta abundentă de păcate a lui Dorian Gray, care se supralicitau vicios unul pe celălalt, era potrivită pentru oglindirea de sine. La vremea asta voi fi împrumutat probabil de la cine știe cine și Leonardo da Vinci a lui Merejkowski pentru a o devora în pod. Ședeam pe o găleată de stins focul, răsturnată, și citeam mai mult decât puteam să rețin. Astfel mă topeam în cărți care te invitau să fii un altul, într-o altă zonă: Jürg Jenatsch, August, cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trabucul, iar reprezentanții intelectuali ai puterilor mondiale - Melvin Lasky la vest, Wolfgang Harich la est - îi înșirau celeilalte puteri crimele comise de ea și se amenințau pe rând cu atacuri nucleare pe care aveau să le declanșeze primii, cancerul o devora pe mama mea. Noi cumpăram un frigider la mâna a doua, cea dintâi achiziție a noului cuplu - interiorul ei era pârjolit de radiații. Noi dansam ori de câte ori aveam ocazia și credeam că să fii tânăr e tot ce contează - pântecele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al lui Martin Walser mă lăsam purtat orișiunde. E adevărat că profesorul meu, Karl Hartung, mă proclamase în puține cuvinte elev eminent, dar o bună parte din timpul meu trecea în văgăuna din ruina de lângă lacul Diana, acolo unde Olivetti devora cu un clămpănit bâlbâit coli de hârtie DIN A4 și nu se mai sătura. Cântam la două piane. Ar mai fi de înșirat și alte exemple ale neliniștii mele, și totuși acel du-te vino nu ar oferi o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orice grădină; susținut de M. Lecoq, am cotrobăit prin maldăre de terfeloage prăfuite; mi-am Încordat auzul, În imense hoteluri imaginare, doar-doar voi surprinde pașii tăcuți ai unui gentleman-cambrioleur; În oribila țelină din Dartmoor, Învăluit În ceața britanică, m-a devorat marele dulău fosforescent. Ar fi de prost-gust să insist. Cititorul cunoaște antecedentele care mă acreditează: și eu am fost În Beoția. Înainte de a aborda fecunda analiză a marilor directive conținute În acest recueil, Îl rog pe cititor să-mi Îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Doamna Mariana - costum de călărie Redfern, ponchillo Patou, ghete Hermés, machiaj plein-air Elizabeth Arden - ne-a primit cu simplitatea-i dintotdeauna. Perechea Anglada - Montenegro a conversat despre amurg până În toiul nopții. Carlos Anglada l-a considerat inferior farurilor automobilului, care devorează unul după altul segmente de macadam; Montenegro l-a găsit inferior sonetelor mantovanului. În fine, cei doi beligeranți și-au Înecat spiritul polemic Într-un vermouth cu bitter. Don Manuel Muñagorri, pe care tactul lui Montenegro Îl liniști, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
perete dă fanatici, care-mi tăiau retragerea. Ochii mei, cețoși dă ce-o Îmbulinasem la ora aia, păstrează În glagore o scenă mai tare ca Lorusso. Pă Zarlenga Îl acoperea Napaleonu pă juma, da pă grăsunica de Juana Musante am devorat-o după pofta inemii cu vizualii; iera cu hălățoiu roș și șlapii cu pufuri și mandea a trebuit să mă las pă unu dă la 0,95. Limardo, negru și amenințător ca noru, s-a pus drept la mijloc. Unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
șaptea zi a lui octombrie ne-a hărăzit un mistuitor pojar, care a pus În primejdie Însăși anatomia lui Fang She și a pus capăt pentru vecie regretatelor noastre taclale; focul nu a mistuit casa pe de-a-ntregul, dar a devorat o puzderie de lampioane micuțe din lemn. Nu răscoliți pământul În căutarea apei, domnule Parodi, nu vă deshidratați onorabilul trup: pojarul a fost stins. Dar, vai, s-a stins și instructiva căldură a șuetelor noastre. Madame Hsin și Tai An
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un preț special pentru numărul acela, care era un chilipir, și și-a dat cuvântul că-mi va mai face rost și de altele asemănătoare. Tocmai atunci, un porc, care-l scoate mereu câte-un pic din sărite, i-a devorat panglica, inițialele și parte din panamaua neagră, iar pe Ortega l-a lovit strechea să se ducă. A plecat ca fugărit de-o fiară, iar porcul, a cărui culoare șovăie Între alb și negru, l-a Întovărășit personal până când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
titan. Mușcînd din veșnicie a pierdut însuși sîmburele rațiunii. Atunci a declanșat ura. Și gînditorul și animalul se vor grăbi să-l ucidă și să-i ascundă trupul. Pentru că tot ce le e superior le face spaimă, îi amenință, le devorează rostul fără de rost. Înseamnă că titanul e un monstru îmbătat cu sine! Pentru că el trăiește în utopia că, dincolo de masochista sa gîndire, prin aburii inutilității sale schimbate în alcool, mai pîlpîie încă un zeu pe care-l poate prinde în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iubirea-mi ca o punte salvatoare pe un peron din ce în ce mai nesigur... Mâinile mele-n trupuri șterg parfumul dezastrului... Un ospăț înfruptat în văzduhuri bându-mi otrăvuri tot mai departe; Cu o sete nebună a unui timp neliniștit unde iubirile se devoră-n noapte... LUMINA GEAMĂTULUI În brațele timpului sunt ruina unei iubiri pierdute, ce-n fiece zi mă transformă în oarba-mi singurătate care-mi stoarce adevărul dezvinovățirii mele... Toate-mi par stranii, și moartea și viața - și jocul ambiguu dintre
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mine începe un infinit de pustiuri dragostea mea, precum dragostea uitată în pocaluri albe de liniște. Dragostea mea ștearsă de prezența tandră a unui sidef auriu de sentimente arzânde în ficțiuni nedeslușite de cuvinte, nedeslușite de toată halucinația ce mă devoră în așteptări și însângerări de visuri. Șterg precum Bacovia plumbul durerii încetat de a rezista eternității de liniște. Încetat de a concepe apropierea zorilor de sânul dureros al imensului în care tu adormi copleșit de patosul îmbătat al acestor trăiri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Pe trupul de furtună din clipele de Zei Doar lacrima durerii, pe un decor de seară. Va răcori gândirea ce azi vă mai imploră Să răsfoiți cuvântul cu-o grație fierbinte Și-n sărutări de vise un dor vă mai devoră, Când rugător și singur un Ochi încet se vinde. Prin templul de tristețe ce mă condamnă Eternul meu de dragoste nuntită, În sufletul de noapte o rază încet mă scaldă Pe un parfum frenetic, din Zorii de elită. Dar tânărul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]