2,113 matches
-
pe lista neagră. Coleman a citit vestea și a fost încântat. Coleman trăia în lumea furiei comprimate, a fantasmelor în care-i făcea rău tatălui său, o poseda pe Claire, viola bărbați care îl priveau cum nu trebuia și le devora carnea cu dinții de wolverină, pe care îi lua peste tot cu el. Singurul lucru care îl oprea s-o ia razna era faptul că mai compunea și cânta muzică. A venit apoi întoarcerea în L. A., la sfârșitul lui ’49
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stema și steagurile Domnului. În toate cazurile este vorba de răpirea unor atribute divine care reglementează ordinea cosmică, răpire ce răstoarnă supremația lui Dumnezeu în favoarea Demonului și, implicit, răstoarnă supremația Ordinii în favoarea Dezordinii. Soarele, Luna, stelele etc. sunt răpite sau devorate de demoni, fiind înlocuite cu tenebrele precosmogonice. „Opoziția întuneric/lumină se supra- pune polarității fundamentale Haos/Cosmos” (10, p. 99). Astrele sunt fie ascunse în Infern sau reprezentări simbolice ale acestuia (peșteră, beci etc.), fie în pântecele întunecos al Demonului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
folclorul mitic românesc, el este făcut răs- punzător pentru cutremurele de pământ, pentru boli, pentru furtunile și grindinele care distrug recoltele (94). El este cel care roade furcile (arborele) pe care se sprijină pământul, el este cel care ciclic fură (devorează) astrele și însemnele divine ale ordinii cosmice și tot el este cel care, „la vremea de apoi”, va distruge complet lumea prin potop de apă sau de foc. El este, ca în balada Antofiță a lui Vioară, stăpânul apelor (Vidros
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tiilor imprevizibile în care orbecăi și rătăcești paralizat de frica monstrului a cărui răsuflare o auzi când departe, când foarte aproape. Și chiar dacă, printr-un miracol, vei reuși să răpui fiara, ești osândit să rămâi pe veci în măruntaiele Labirintului, devorat de „monstrul arhitectonic” (20). „Adevărata fiară nu e atât Minotaurul, cât Labirintul însuși” (4). Și pentru că în fața lui Tezeu stau doi monștri la fel de nemiloși și la fel de invulnerabili, el va avea nevoie de două arme la fel de redutabile : securea și ghemul. Parcurgerea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și încercând să ne închipuim parcurgerea în ambele sensuri a firului unui ghem. Călătorul imaginar care s-ar aventura într-o astfel de expediție fantastică în măruntaiele ghemului ar fi confruntat cu același șir de dificultăți insurmontabile ca și victimele „devorate” de Labirintul din Cnossos : același deplin întuneric, aceeași spaimă a drumurilor necunoscute, aceeași dezorientare provocată de lipsa totală de repere, aceleași irezolvabile dileme în fața nenumăratelor răspântii, aceeași extenuantă rătăcire, același sentiment al monotoniei datorat recluziunii prelungite, aceleași accese inhibante de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cuvântul latin texo („a țese, a împleti”), cel sanscrit taks („a tăia cu securea”) (22, p. 21) și cel grecesc taxis („ordine”). Am văzut deja analogia (formală, dar și simbolică) dintre planul labirintului și pânza de păianjen. Fratele Ariadnei, Minotaurul, devorează victimele prinse în „păienjenișul” Labirintului, la fel cum păianjenul își devorează victimele prinse în pânza sa. Pe de altă parte, după unele variante ale legendei, Ariadna s-ar fi spânzurat (Plutarh, Thezeus, XX), tipică reprezentare simbolică a păianjenului suspendat în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tăia cu securea”) (22, p. 21) și cel grecesc taxis („ordine”). Am văzut deja analogia (formală, dar și simbolică) dintre planul labirintului și pânza de păianjen. Fratele Ariadnei, Minotaurul, devorează victimele prinse în „păienjenișul” Labirintului, la fel cum păianjenul își devorează victimele prinse în pânza sa. Pe de altă parte, după unele variante ale legendei, Ariadna s-ar fi spânzurat (Plutarh, Thezeus, XX), tipică reprezentare simbolică a păianjenului suspendat în aer de propriul său fir. De asemenea, pe vase vechi, Ariadna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fiarei prin încercuire (de foc, de data aceasta) este vorba în unele variante ale baladei tip Iovan Iorgovan (sau Gruia lui Novac și șarpele). Monstrul este, în acest caz, un balaur care „a oprit drumurile, a stricat potecile” și a devorat 99 de voinici (sau a răpit o fecioară). Iorgovan, care trebuie „să deschidă drumurile”, își comandă la faur arme redutabile (buzdugan, sabie), dar ele se dovedesc ineficiente în lupta cu „șarpele negru”. Acesta se ascunde în pădure, într-un labirint
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în cea mai veche relatare (secolul al VI-lea e.n.) privind un sfânt francez saurocton, Sf. Marcel - episcop al Parisului (secolul al V-lea e.n.) și devenit patron al orașului - supune un balaur, dar nu pentru că acesta e gata să devoreze o fecioară virtuoasă (așa cum se întâmplă de regulă), ci pentru că devorează trupul defunct al unei femei vicioase : Când șarpele ieși din pădure ca să se ducă la mormânt, își veniră unul altuia în întâmpinare. Sf. Marcel începu să se roage, iar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un sfânt francez saurocton, Sf. Marcel - episcop al Parisului (secolul al V-lea e.n.) și devenit patron al orașului - supune un balaur, dar nu pentru că acesta e gata să devoreze o fecioară virtuoasă (așa cum se întâmplă de regulă), ci pentru că devorează trupul defunct al unei femei vicioase : Când șarpele ieși din pădure ca să se ducă la mormânt, își veniră unul altuia în întâmpinare. Sf. Marcel începu să se roage, iar monstrul, cu capul plecat, veni să ceară îndurare, dând din coadă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Iată rezumată această legendă, cu pasaje extrase din Viețile sfinților pe luna aprilie, tipărită la Mănăstirea Neamț în 1834. În Palestina, lângă o cetate, un balaur fioros își face lăcaș într-un iezer (sau într-o grotă), terorizând populația și devorând oamenii și animalele care se apropiau. Pentru a potoli furia distructivă a monstrului, i se oferă periodic un copil din cetate. Vine și rândul fetei împăratului, care este expusă pe malul apei (sau la gura peșterii). Când balaurul este gata
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vomită în mâinile lui Algazy” (39). Ce era imagine romantică la Eminescu și intuiție ludică la Urmuz este erudiție livrescă la Umberto Eco. În romanul său Numele tranda firului, Jorge, bătrânul bibliotecar orb (personificare probabilă a lui Jorge Luis Borges), devorează o misterioasă carte a lui Aristotel, ale cărei pagini erau unse cu otravă. „[Jorge] s-a dat înapoi, strângând volumul la piept cu stânga, în timp ce cu dreapta sfâșia mai departe paginile și le băga în gură.” Jorge moare, nu înainte de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îndemnați să „mănânce cartea”, adică să învețe cu mare sârg, să stea „cu burta pe carte”. Se vorbește despre „foamea de carte” (libri satiari, la Petrarca) și despre faptul că cineva citește o carte „cu poftă”. Ba chiar că „o devorează”. După ce o citește „cu lăcomie”, „o digeră”. Metafore similare se regăsesc și în alte limbi. La sfârșitul secolului al XII-lea, directorul școlii teologice din Paris și autorul lucrării Istoria scolastică, Pierre le Mangeur (în latină, Comestor = „Mâncăul”), căpătase acest
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de un tip de posesie totală : hrănindu-te cu cartea, devii singurul ei posesor și beneficiar. Nimeni nu va putea să o mai folosească vreodată. În al doilea rând, este vorba de un tip de inițiere totală, conținutul cărții fiind devorat, digerat și absorbit în sânge, după care ajunge în inimă, în creier, în tot corpul. „Fiul omului ! Pânte- cele tău să mănânce și lăuntrul tău să se umple de cartea aceasta pe care ți-o dau” (Ezechiel, III, 3). Nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o nobilă cauză" dacă nu scriitorul? Numai vezi ce se întâmplă, cauzele nobile se uzează. La un moment dat încep să fie mai puțin nobile, ca să se transforme în alte orori ale istoriei. Nu trebuie să uităm că revoluția își devorează proprii săi eroi. Pe de altă parte, revoluțiile trec, iar viața merge înainte. Uite ce s-a întâmplat la noi după 1989. Am luptat ca să profite cine? Foști cenzori, foști securiști, fosta nomenclatură, nu? Cine e de vină? Aș zice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la biblioteca sătească așa, ca la pomul lăudat, cu sacul; serios, la propriu. Cum pe atunci nu existau pungi de plastic, mergeam cu un sac de iută și băgam în el 15-20 de cărți, și pe câmp, cu oile, le devoram. Apoi, treceam la examen. Prietenul meu mă întreba ce-am înțeles, și de aici discuții lungi, recitirea unor pagini, dacă nu a întregii cărți. Așa am devenit un fel de Don Quijote, de mi se stricaseră creierii de atâta citit, noroc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înșirat cuvinte pe ață, convingându-i că n-au vocație de scriitori, dacă nu sunt cititori înverșunați. Au rămas din păcate artiști în firea lor, chestie care mă îngrijorează uitându-mă la societatea-junglă în care trăim, firile de artist fiind devorate ca un nimic. Dacă nu ai fi devenit scriitor, ce altă profesie ți-ar fi plăcut să ai? Ce altceva ți-ar fi plăcut să faci pe lumea asta? Eu chiar am făcut o groază de profesii, de meserii, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din La Fontaine care alerga fuguța să roadă plasa în care era prins leul, ignorând proverbele, zicalele și chiar folclorul - șobolanii au invadat străzile și au sărit la pisici, ca lupii la oi, gata să le înhațe, gata să le devoreze - zice Associated Press -, într-un spectacol apocaliptic. Era și vremea: prea fuseseră mâncați, prea fusese mare teroarea felină, prea apăsat scria în fatalitățile de fabulă că șobolanii și șoarecii sunt victimele pisicilor, care, născându-se din pisici etc. O dată trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acum, că vin sărbătorile. Am spart gheața, am băgat mâna până la umăr în apă, am descoperit foca, am apucat-o cu harponul și am tras din răsputeri s-o aduc la suprafață. Colecția Nouvelle Revue Française, anii ’37-’40: am devorat rubrica lui Jean Guérin - „evenimente”. Am mâncat cu poftă, pe alese, „evenimentele” din ’38. Bucate din urmă cu 30 de ani, perfect conservate. Ca orice Nanuk, după masă, am ospătat câinii, înnebuniți și ei de foame. Le-am aruncat însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la nivelul tâmplei. Urmele operației sunt imperceptibile, „chiar dacă pacientul e chel” - precizează prospectul. I-am privit încordat cum sfâșie fiecare rând, lătrând scurt și mârâind îndelung. Habar n-aveau că sunt știri fără importanță, secundare: cu aceeași furie ar fi devorat și căderile de guvern, și hotărârile istorice, și... Pe acest bloc de gheață, foamea de informații nu face nici un discernământ. Oameni și câini, Nanuci și patrupede, toți ne hrănim cu telexuri. Fellini, cineastul, zice că e necesar din când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din principiu”, din principiul că-s „prea mari”, ci că, mari sau mici, dacă nu-s foarte infectate, ele trebuie bine păstrate, fiindcă au un rol progresist în corpul nostru. Ele ne protejează, ele produc globule albe, care globule albe devorează microbii. Ele contribuie la formarea anticorpilor care se luptă cu virusul poliomielitei. Și - mergându-se pe linia reabilitării amigdalelor - se ajunge la ideea că „nimic nu ne împiedică să credem că ele joacă un rol protector împotriva virușilor cancerigeni!...” Nenorocitele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
gardienii grădinii zoologice din Wroctaw că un periculos șarpe provenind din America de Sud a dispărut din cușca sa. În urma unor cercetări intense, șarpele a fost descoperit în stomacul partenerei sale, care căpătase dimensiuni îngrijorătoare. Se pare că bietul soț a fost devorat în urma unei dispute pentru o farfurie de supă. Multă vreme directorul grădinii zoologice fusese de părere că cei doi formau un cuplu model care trăia de 10 ani în cea mai deplină armonie”. APRILIE ’69 Azi se împlinesc 6 zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ce citesc? Din ce slăbesc? De ce nu mai au putere? Ipoteza cea mai serioasă, reținută de biologi, e următoarea: cerbii slăbesc din cauză că în pădurile Ucrainei numărul lupilor scade. Nu mai are cine să-i atace, să-i sfâșie, să-i devoreze. Dacă nu-s lupi - de unde putere la cerbi? E logic. Pentru cerbi, cerbul nu e lupul cerbului. S-a întâmplat, totuși, ceva - ce? Suntem la sfârșitul lunii, și foci venite din Marea Caspică au apărut în piața din Baku, capitala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cognitiv rațional-aristotelică într-una muscular acțional-emoțională. Chiar dacă aici vorbim despre muscular într-un sens diafan, virtual. Spuneam altundeva că pe Internet vorbele sunt fapte Cu platformele din generația Facebook, click-urile iau locul cuvintelor, care se subs tituiseră faptelor fizice. Paralimbajul devorează limbajul, așa cum se întâmplă în chat-urile între adolescenți, unde emoticonii ajung să se înșire unul după altul fără a mai fi inervați de cuvinte, ca un exoschelet de comunicare. Într-un spațiu lipsit de măsurabilitate, cum considera Baudrillard Internetul
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
arta războiului. Răsturnarea ierarhiei, prin coborârea unor ființe cerești pe pământ, aduce cu sine un dezastru demografic: uriașii zămisliți din tați cerești și mame pământence au un apetit grozav, înfulecă toate roadele și, în ultimă instanță, ajung chiar să se devoreze între ei. Dumnezeu intervine prin arhanghelii săi fideli și pregătește pedepsirea exemplară a nelegiuiților. Iată porunca Stăpânului către Mihail: „Du vestea vindecării pământului: rana lui se va tămădui. Nu vor muri toți oamenii din pricina tainei pe care Veghetorii șegregoroi, cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]