4,111 matches
-
cu zgomot de cărți făcute (are un gust dulce amărui și mătăsos) ochii noștri și-au construit o rețea personală de fluiditate fierbinte și își negociază erotic așii (Martini?) tu îți sorbi enervant de liniștit coniacul zâmbești aromat și indecent dezbrăcându-mă din priviri simt asul din mânecă arzându-mi carnea Joci? Referință Bibliografică: poker / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 609, Anul II, 31 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nuța Istrate Gangan : Toate Drepturile Rezervate
POKER de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359026_a_360355]
-
simple, ca în poeziile Dacă, Vine o zi, Era așa tristețe, Gând siluit, Scurtă rugăciune. Filonul elegiac ocupă un loc special în întregul volum care este în profunzimea lui o stăruitoare meditație asupra morții. Evocarea părinților generează poezii care înfiorează. Dezbrăcat de orice teribilism al imaginii poetul lasă durerea să se prelingă în voie în stihuri cu vizibile ecouri eminesciene: „din candela visării începi ușor/să picuri/lăsând în urmă lumea creată/din nimicuri/nu te mai doare tată deloc/nici o
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
am întâlnit: / ce beție!// tu, rămâi aceeași / pasăre rară / tinerețe !” Vis pierdut) Valoarea estetică este dată de capacitatea poetei de a subtiliza gândul, răsfățându-l, aducându-l într-o adevărată stare de „beție”. adio spun / copilului din mine / și-mi dezbrac inima / de un cojoc / în plină iarnă. / și nu știu dacă e bine / sau dacă focul / adormit în ea / va rezista în iarna grea / (Să-ți rămâi credincios ție însuți ) Și chiar de-a trecut prin atâtea „anotimpuri” poeta are
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
cojoc / în plină iarnă. / și nu știu dacă e bine / sau dacă focul / adormit în ea / va rezista în iarna grea / (Să-ți rămâi credincios ție însuți ) Și chiar de-a trecut prin atâtea „anotimpuri” poeta are curajul de a dezbrăca un „cojoc / în plină iarnă „ și ascultă cu atenție „ ecoul pașilor / gândind că n-au obosit încă.” În spatele textului poetic veghează un înger păzitor, o voce a rațiunii venită din copilărie, dar și o umbră... un glas al materiei aflată
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
e cea mai cretină replică văzută vreodată în filme, o replică fumată de care am râs de atâtea ori amândoi atunci când vedeam că soțul sau soția, partenerul sau partenera era prins/prinsă cu un amant/amantă - după caz, în pat, dezbrăcați pe jumătate sau total, făcând sex parțial sau integral. „Nu este ceea ce crezi!” sau „Ceea ce vezi nu este adevărat” - ca și cum intrusul care dă buzna în iatacul plăcerilor trupești este înapoiat mintal și nu-și dă seama de orgia care se
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
s-au adunat și au explodat toate chimiile nebune ale testosteronului îngemănat cu estrogenul, că hormonii au dat năvală peste unul și peste altul și nu se mai știe exact cine a început, cine pe cine a sărit și a dezbrăcat întâi, cum de s-a ajuns în poziție verticală, orizontală sau oblică sau Dumnezeu mai știe cum. Amândoi sunt transpirați de parcă au alergat concomitent la cursa de o sută de metri garduri, amândoi au părul ciufulit de parcă ar fi fost
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
deschizi ochii cu fața spre fereastră, lumina parcă îți ia visele cu mâna. M-am visat căsătorit, (eu de ce, oare, nu m-am căsătorit, deși mi-am dorit să ajung la acest statut?), soția, nu îi vedeam fața, se afla dezbrăcată pe un covor, urma să nască. Nu mi-a spus nimeni nimic dar în vis omul știe câte ceva de la sine: trebuia să nască dintr-un moment în altul, eu mă aflam pe același covor, asemeni fără îmbrăcăminte, visele au și
VISELE, 10 de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359461_a_360790]
-
ușor trezite - Un vis profund ca o eternitate, Din chipurile lor transfigurate, De flori de măr doar numele șoptite. Livezi, păduri își freamătă frunzișul Prin anotimpuri de lumină cântă Cu ciocârlia verilor suișul, Prin liniștea de întomnare sfântă, Când își dezbracă haina lăstărișul Și tainice misterele descântă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: memorie / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 348, Anul I, 14 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MEMORIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359509_a_360838]
-
mitologia exotică întruchipată de "Insula lui Euthanasius" este o evocare sugestivă a instinctului erotic de posesiune în etapele progresive ale definirii sale. Îmbătat de "vinul nemuririi", Thalassa primește moartea ca o eliberare și se dăruiește valurilor simțind cum sufletul lui, dezbrăcând prezentul în viitor, dezbracă pe om în arheu". La ideea acestui arheu ca spirit al Universului ajunsese - într-o viziune și versiune originală - și Eminescu în proza filosofică "Archeus", rămasă în manuscrisul 2269. E mai sigur, însă, că Macedonski să
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
Insula lui Euthanasius" este o evocare sugestivă a instinctului erotic de posesiune în etapele progresive ale definirii sale. Îmbătat de "vinul nemuririi", Thalassa primește moartea ca o eliberare și se dăruiește valurilor simțind cum sufletul lui, dezbrăcând prezentul în viitor, dezbracă pe om în arheu". La ideea acestui arheu ca spirit al Universului ajunsese - într-o viziune și versiune originală - și Eminescu în proza filosofică "Archeus", rămasă în manuscrisul 2269. E mai sigur, însă, că Macedonski să fi cunoscut "Sărmanul Dionis
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
-n dinți cu mirosul lor metafizic care transformă umbrele într-un vas funerar de crini ce-au ars în vechiul crematoriu în camera cu amintiri se joacă umbre pe pereți ca pe o sfântă în delir serafi uituci mi te dezbracă ce corp tăiat din linii dulci cu apetituri de madonă ce marmură cioplită-n forme de un sălbatec rafael ce vise sumbre mă-mpresoară în evantai de liniști grele se rupe trupul de armură și-n gol de hăuri se
ÎNCAMERA CU AMINTIRI ŞI PARCĂ IERI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360284_a_361613]
-
să tușească zgomotos. A deschis ochii și s-a uitat speriat în jur. N-a recunoscut nimic. Nu și-a dat seama unde se află. A văzut silueta bărbatului îngenuncheat lângă el. - Unde sunt? întrebă el cu vocea dogită. Sunt dezbrăcat! se miră lung, privindu-se nedumerit și cu teamă în ochii-i tulburi, de cum constată că este gol pușcă. Hainele mele... Pe tine te cunosc, dar nu te văd bine în lumina asta... - Sunt Doru, băi, omule! Prietenul tău. Am
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
făcea comandă pentru mâncare și băutură. Doar la final de săptămână pleca la „conac” cu ambele fete. Acolo, două zile și două nopți mâncau, beau și făceau dragoste în trei, în ritmul muzicii ce se auzea până-n casele vecinilor. Se dezbrăcau la sosire și se mai îmbrăcau doar duminica seara, când le ducea pe fete în oraș și rămânea și el să se odihnească. A reușit, în această perioadă de timp să fie conștiincios la serviciu și chiar să se evidențieze
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
Am regăsit-o în același loc, De ani uitată, părea plictisită În cuiul strâmb cu floarea ruginită De un mănunchi uscat de busuioc, În plita sobei, rece, prins-zăcea Vechiul ceaun ce-n vremuri n-avea pace, Săreau copiii ca să îl dezbrace De crusta care încă strălucea, Iar într-un colț, sub un ștergar, o ramă, O poză-ngălbenită contura ... . Au coborât, de dor ce le era, Și mama, și bunica, și-a ei mamă ... . Parcă în sobă văd un pic de jar
CUŢITUL DE ARGINT ŞI ... .UN BULGǍRE DE AUR ! de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360426_a_361755]
-
logică interioară. Părțile se organizează într-un tot unitar, ca produs al intuiției artistice, dar și ca realizare deliberată de creatorul ei. Vitalitatea cuvântului o dovedește originalitatea, atât în planul creației, cât și în cel al meditației asupra poeziei: „ Cuvântule, dezbracă-te încet! Descalță potcoava puterii și spune-mi: pe ce cărare mi-am rătăcit înțelesul, pe ce ușă a zilei să-mi luminez înflorirea, cui să sărut mâna uscată de dor?” Tăcerea, opusă vorbirii, are capacitatea de a schimba fața
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
se întâmplă, dar în coridorul casei era un soldat care nu l-a lăsat să intre. Tata asculta radio, el nu a auzit nimic, nici nu știa că are soldat care îl păzește. Omul a intrat pe la vecin, s-a dezbrăcat de haine ca și cum ar fi s-ar fi trezit din somn. A strigat din grajd în românește și în ungurește că moare boul. Soldatul când a auzit, care era, în fond, un țăran, ceea ce pentru el un bou era ceva
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]
-
cum trebuie, a făcut puțină cangrenă. - Bine, mai vorbim mâine. Noapte bună. - Noapte bună, fiule. Amândoi au părăsit chioșcul, mergând în camerele lor pentru a se pregăti de culcare. Mircea dormea la etaj, unde își avea de mic camera. Se dezbrăcă și făcu un duș fierbinte. Dorea să adoarmă cât mai repede, să scape de oboseala acumulată de-a lungul zilei. Mâine va vedea ce program își va face după micul dejun servit în compania mamei sale. Pe tatăl său nu
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
curgerii de veac. Oraș în care plânge-n vreme praful Văpăile nocturne de tramvai, Aicea îmi trăiesc tăcut păcatul De vechi iubiri din nopțile de mai. Bătrân oraș al hatmanului Ploaie În versul meu acuma te salut, Când luna se dezbracă în odaie Să lumineze forma mea de lut. CU FALSE ILUZII NE UMPLEM IAR CEASUL Cu false iluzii ne umplem iar ceasul Pe strada pustie-a-nceput parastasul Se scutură frunza acum din arțar Și noaptea se scurge ca un
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
Intră pe verandă - o încăpere lungă, ce se întindea pe toată partea din față a casei - și-și agăță în cuierul-pom de lângă ușă, geanta neagră și cam uzată, în care Ica-i punea, în fiecare dimineață, pachetul cu mâncare. Își dezbrăcă apoi bluza de trening bleumarin , ce-i ținea loc de giacă subțire de toamnă și o atârnă de același cui, peste geantă. Din verandă, pe o ușă din lemn, lăcuită și nu prea înaltă (Matei trebuia să aplece capul când
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
azi, am făcut baie cu Monica și Anca în lacul glaciar Bucura, rece ca gheața. Între timp colecția a crescut substanțial. Piesele de rezistență se numesc Egeea la Insula Skyathos, Mediterana la Cannes, Adriatica la Opatija... Cu acordul barcagiilor, ne dezbrăcăm și sărim în apă. Cătălin după noi. Mai greu a fost cu urcatul în barcă, greutatea mea a crescut de la 75 la 100 kile, dar mușchii sunt tot ăia. Mai mult în partea de nord... Remarcăm că pe lacuri predomină
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
o să vezi cât îi de bun, că nu te mai saturi mâncând. Iar tu, Vasile, când iei pielea de pe el, începi s-o tragi de la picioarele dinapoi către labele din față și o scoți întreagă ca pe flanel când te dezbraci. O sărezi, o împachetezi și dup-o zi-două, o bagi pe o blană. Așa o țâi după sobă până se usucă tare. Apoi o întorci cu părul în afară și o pui bine, într-o ladă! S-o păstrați ca
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
sub ea într-o rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână și curăță cioburile din rama portierei, apoi prinse fata de umeri și încercă să o scoată pe fereastră. Spera să nu aibă nimic la coloană, să-i nu-i facă mai mult rău decât
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360070_a_361399]
-
sub ea într-o rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână și curăță cioburile din rama portierei, apoi prinse fata de umeri și încercă să o scoată pe fereastră. Spera să nu aibă nimic la coloană, să-i nu-i facă mai mult rău decât
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360073_a_361402]
-
sub ea într-o rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână și curăță cioburile din rama portierei, apoi prinse fata de umeri și încercă să o scoată pe fereastră. Spera să nu aibă nimic la coloană, să-i nu-i facă mai mult rău decât
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360071_a_361400]
-
mi se urca un șarpe rece și mi-a ajuns pe ceafă, că m-am cutremurat. „Acești comandanți îi felicită pe bieții soldați în numele păcii, îi încurajează să lupte până la victoria finală, dar ei nu merg pe front, nu sunt dezbrăcați și descălțați, nu suferă de foame, pe când ei (dragii noștri camarazi) vor înfrunta moartea, și câți dintre ei se vor bucura de viață? De când a fost lumea, războaiele nu au încetat... iar ce-mi văd ochii este un experiment diabolic
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]