2,118 matches
-
narativă însoțește permanent mesajul textului. Ficțiunea rămâne în prim plan, dar numai pentru a permite gândirii scriitoarei să ajungă lesne la cititor. Prin folosirea naratorului de persoana întâi, autoarea împrumută personajelor ținuta morală, perspectiva asupra lumii aflată pe pragul colapsului, deznădejdea izolării. Epicul episodic este susținut de prezența naratorului subiectiv al cărui rol este să se descopere cât mai clar. Ambiguitatea întâmplărilor se află în balanță cu claritatea psihologică a naratorului-personaj. Organizarea compozițională bazată pe fluctuația dintre cele două voci narative
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pe aceste meleaguri a unei civilizații milenare. Acestea erau întregite de piese de etnografie și numismatică. Mă macină un dor Doamne, în jurul meu totul e pustiu, trist, înnegurat și rece. M-a copleșit singurătatea. Am ajuns într-o stare de deznădejde, de nesiguranță și de teamă încât simt nevoia să vorbesc cu cineva, să mă destăinui, să-mi descarc sufletul, să cer un sprijin moral, măcar pentru o clipă de liniște. Dar cui? Voi ați plecat, tată și mamă... Dorul de
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
oameni... MARIA: Ba da... ba da... sunt bieții oameni careși caută un pic de fericire... atât cât e cu putință aici pe pământ... Cu zile bune și cu zile rele, înălțați de speranță ca de o vijelie, sau prăbușiți de deznădejde ca de un crivăț... Fii om, pentru numele lui Dumnezeu, că nu suntem decât oameni, chiar când iubim... [...] GELU: Maria, sunt nemângâiat eu însumi, dar aici nu poate fi greșeală... Dacă întro pagină întreagă de calcul, un inginer a zis
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
oameni... MARIA: Ba da... ba da... sunt bieții oameni careși caută un pic de fericire... atât cât e cu putință aici pe pământ... Cu zile bune și cu zile rele, înălțați de speranță ca de o vijelie, sau prăbușiți de deznădejde ca de un crivăț... Fii om, pentru numele lui Dumnezeu, că nu suntem decât oameni, chiar când iubim... SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Scrie un text de tip argumentativ de 150-300 de cuvinte despre importanța adevărului în existența noastră
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
clipa de față; după ce am inventat poezia 7. Cele două comparații identificate în poezie - curajul și puterea (omenească) sau topit ca aburul, respectiv sufletul meu doarme ca întro vizuină pierdută - sugerează starea de evanescență (aburul), de singurătate, de alienare și deznădejde pe care o traversează poetul, odată eliberat de caznele creației. Originală este și metonimia degete - putrefacție - moarte, desemnând nu numai ființa biologică, ci și mâna care scrie. Astfel, versul degetele subțiri care vor săpa canalen pădure și se vor întoarce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Așadar, cel ce în mijlocul acestora, pe care le-am numit că sunt de partea dreaptă, nu se trufește și nu intră în el înfrângerea deșartă, iar în vâltoarea celor zise de partea stângă luptă bărbătește, fără să cadă pradă deznădejdii, ci mai degrabă își ia din cele potrivnice arme pentru exercițiul răbdării și al virtuții, acela se va folosi de ambele mâini ca de mâna dreaptă și, triumfător în ambele feluri de lucrare, va obține laurii victoriei atât pe frontul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
îndrumător: ,,Cum să vă învăț ceea ce eu nu fac sau ceea ce acum îndeplinesc mai puțin și mai anevoie? De aceea nu am îngăduit până la această vârstă să locuiască nici un tânăr cu mine, pentru ca exemplul meu să n-aducă altuia vreo deznădejde” (cap. IV ). Referindu-se la învățătura apostolică, despre cele trei virtuți: credința, nădejdea și dragostea, numește și trei motive care-l împiedică pe om să se abțină de la păcat și vicii: 1) gheena și teama de legile de aici; 2
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
decât să alungi duhurile rele din trupurile altora; este un semn mai măreț să oprești prin virtutea răbdării pornirile ucigașe ale mâniei, decât să poruncești stăpânitorilor văzduhurilor; este de mai mare folos să-ți ferești inima de mușcăturile lacome ale deznădejdii, decât să îndepărtezi bolile trupești ale altora; este o virtute mai mare să-ți vindeci bolile propriului suflet, decât pe cele ale trupului altuia (cap. 8 ). Cuvântarea a XVI-a (28 capitole) cuprinde învățătura despre prietenie pe care Avva Iosif
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Austria, Elveția), în cadrul fiecărei categorii existând oscilații în timp. Atunci când ne referim la democrația creștină din România, punctul de referință este Partidul Național Țărănesc (PNȚ). El a avut o activitate inconstantă, cu momente de victorie entuziasmantă dar și altele de deznădejde cruntă, ce au caracterizat evoluția sa politică de la un simplu partid de inspirație creștină la unul reprezentat în UEDC. Tot aici mai este reprezentată o altă formațiune politică din România Uniunea Democrată a Maghiarilor din România în calitate de membru observator. Perioada
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
judecata fără milă. Dumnezeu, înainte de judecată, iubește milostenia; după milostenie, vine la judecată. Acestea sunt unite una cu alta: mila cu judecata. Asta, pentru ca nu cumva mila, fiind singură, să se îngâmfe și nici judecata, tot singură, să ducă la deznădejde”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul XXXII, III, în PSB, vol. 17, p. 250) „Cei care au făcut fapte rele vor învia spre ocară și rușinare, pentru că văd în ei înșiși rușinea și chipurile păcatelor. Și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
se defini prin el însuși și în relație cu alții, că a văzut sensul existenței în valori și că nu a urât niciodată, deoarece aceasta i-ar fi făcut lung drumul spre creație. Munca i-a fost leac la orice deznădejde, stimulent la orice apatie și scut în fața oricărei neliniști. De aceea cred că prin profesiune și familie el s-a mântuit, dacă mântuirea nu este decât o trecere spre eternitate. Opera sa oferă dovada că omul are în el mântuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
prietenul său cel mai apropiat, David Pinsent, Wittgenstein a petrecut câteva săptămâni în Norvegia, în septembrie 1913. Încordarea nervoasă extremă pe care i-o producea balansul între speranța de a putea răspunde la întrebările sale privitoare la fundamentele logicii și deznădejdea pe care i-o provoca conștiința că nu realizează progresele așteptate îl împingea adesea în stări de adâncă depresie.18 O realizare autentică, așa cum este întemeierea logicii, gândea el, nu va putea fi înfăptuită trăind cu jumătăți de măsură. Operei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Că dimpotrivă, morții lui stăpânesc două lumi: pe aceea a urmașilor, cărora le lasă ceva de continuat, și pe cea de dincolo, în care omul își continuă mai fără durere viața de pe acest pământ. De aici nădejdea lui în plină deznădejde, care îl diferențiază de Schopenhauer, oricât de multe apropieri s-ar putea face. De aici modul foarte concret și deci cu desăvârșire poetic în care este exprimat visul morții" (Eminescu se credea Eminescu). Față de Cezar Ivănescu-poet-al-morții, împanicat și răzvrătit, la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
multe, care nu-și pun întrebări, care se cred liberi, care nu au umor, dar sunt plini de dorințe, conformisme și prejudecăți. Este era post-omului. Bergson și Paul Valéry au încercat să pună bazele unui nou umanism pentru vremurile de deznădejde tehnologică în care au trăit, dar mie mi se pare că lucrurile s-au agravat. Natura umană a întrat în criză și, desigur, concepțiile asupra sa. Gilles Deleuze spunea că "omul este ceva ce trebuie depășit, pentru că a devenit un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
omul își naște singur suferința, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor"i. Prietenii lui încearcă zadarnic să găsească o explicație pentru suferința lui neîntemeiată, îi caută păcate neștiute pentru a restaura ecuația suferinței și a pedepsei. Esența deznădejdii lui Iov nu privește suferința lui propriu-zisă, ci incapacitatea de a-i sesiza sensul. Cartea care-i poartă numele se deschide cu plângerea lui despre nedreptatea sorții, și se poate crede că el caută o explicație pentru suferința lui, aparent
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
însă aceasta nu va înceta să domine credințele populare, în cadrul cărora va rămâne întrebarea ce a putut face omul pentru a merita suferința. În iudaismul antic, în centrul pedepsei stătea încă certitudinea promisiunii. Biblia oferă un zid de apărare împotriva deznădejdii. Dar această încredere nu conduce la utopism și nu neagă o concepție tragică dominantă a vicisitudinilor umane și naționale, străbătute de distrugere, calamități și suferință, o concepție care nu este cu totul străină de cea care continuă să acționeze la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
amintirii nenorocirii se dovedește de la început foarte diferită de atitudinea noastră contemporană seculară. În comemorarea ritualizată, suferința individuală face corp comun cu cea a colectivității. Odată trecut momentul de doliu, viața revine în înțelegerea ciclică a existenței de pe pământ. După deznădejde începe timpul consolării. În Numeri se spune: Atunci toată obștea a ridicat strigăt și a plâns poporul toată noaptea aceea"uu. Midrash-ul plasează această noapte la Tish'a be-av, adică a noua zi a lunii ebraice av (iulie-august). Interpretarea care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
modele răspânditoare de susținere și "stabilitate" religioasă într-un mediu propice abaterii de la credință. Speranța stătea în repetarea răspunsurilor la suferință, printre care se număra martiriul. Oricât de îndepărtate de noi ar putea părea aceste răspunsuri, ele contrabalansau cel puțin deznădejdea supraviețuitorilor. Fără îndoială, ele nu redau în toată intensitatea ei suferința trăită efectiv. Dar nici suferința, nici deznădejdea nu se măsoară. De aceea suntem întotdeauna simpli spectatori la suferința Celuilalt. Generațiile următoare auzeau totuși această suferință și încercau s-o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
răspunsurilor la suferință, printre care se număra martiriul. Oricât de îndepărtate de noi ar putea părea aceste răspunsuri, ele contrabalansau cel puțin deznădejdea supraviețuitorilor. Fără îndoială, ele nu redau în toată intensitatea ei suferința trăită efectiv. Dar nici suferința, nici deznădejdea nu se măsoară. De aceea suntem întotdeauna simpli spectatori la suferința Celuilalt. Generațiile următoare auzeau totuși această suferință și încercau s-o înțeleagă cu instrumentele aflate la dispoziția lor. În lumea sefardă, într-un mod diferit, dar la fel de complex, speranța
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
următoare auzeau totuși această suferință și încercau s-o înțeleagă cu instrumentele aflate la dispoziția lor. În lumea sefardă, într-un mod diferit, dar la fel de complex, speranța mesianică exprimată în discursul despre suferință nu exclude nicidecum un real sentiment de deznădejde. Acesta îi este, dimpotrivă, aliat. Cu cât era mai adâncă deznădejdea născută din exil, cu atât așteptarea mesianică era susceptibilă să vină în ajutorul celor chinuiți. Exilul era, desigur, o condiție existențială împărtășită de toți, așkenazi și sefarzi deopotrivă. Rămâne
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
instrumentele aflate la dispoziția lor. În lumea sefardă, într-un mod diferit, dar la fel de complex, speranța mesianică exprimată în discursul despre suferință nu exclude nicidecum un real sentiment de deznădejde. Acesta îi este, dimpotrivă, aliat. Cu cât era mai adâncă deznădejdea născută din exil, cu atât așteptarea mesianică era susceptibilă să vină în ajutorul celor chinuiți. Exilul era, desigur, o condiție existențială împărtășită de toți, așkenazi și sefarzi deopotrivă. Rămâne să ne întrebăm dacă nu cumva cei din urmă vedeau plecarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Praga), iar cel de-al doilea, David Gans, a asimilat lucrările predecesorilor săi sefarzi 53. Acest corpus de natură istoriografică reprezintă una dintre reacțiile la suferințele cauzate de cataclismul expulzării. Dacă unele dintre aceste opere conțin accente mesianice la înălțimea deznădejdii provocate de expulzare și de multiplele ei repercusiuni, stârnind teama unui eventual abandon al lui Dumnezeu, care ar însemna sfârșitul poporului evreu, un cronicar ca Solomon Ibn Verga abordează fără patimă nenorocirea și supraviețuirea evreilor. El elaborează Sceptrul lui Iudazzz
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
smerită primește ceea ce i se întâmplă cu liniște și resemnare. Nu doar că hasidulaaaa acceptă ceea ce-i menește Dumnezeu, dar primește cu bucurie. A mulțumi Atotputernicului pentru tot ce trimite și a nu te întoarce împotriva Lui în mânie sau deznădejde dovedește o iubire necondiționată de Dumnezeubbbb, așa cum recomandă doctrina hasidică. Oamenii se pot îndrepta către Tzadik, Cel Drept, conducătorul carismatic și centrul comunității, pentru a-i cere sfat și alinare, dar el însuși este gata să sufere pentru poporul său
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
restul istoriei de suferință a evreilor. Ca atare, evreul secularizat o abordează fără Dumnezeu, fără trecut, într-un prezent care vrea să-și fie suficient sieși și în solitudinea individualismului, întreruptă doar de comemorări și ceremonii. Poate că aici rezidă deznădejdea evreului contemporan, pe care o sperăm trecătoare. Am avut ocazia să semnalăm mai sus editarea și traducerea, la mijlocul secolului al XIX-lea, a unor opere istoriografice sefarde din secolul al XVI-lea, ca Valea plângerii de Iosif Ha-Cohen și Sceptrul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
douăzeci de evrei înainte să fie cu toții omorâți și îngropați în morminte săpate chiar de ei. Doar atunci când omul nu recunoaște că Dumnezeu este sursa suferinței și că El o împarte cu poporul lui Israel suferința aceasta este atinsă de deznădejde. Aceste acte de acceptare a morții cu bucurie sunt legate și de noțiunea de sfințire a Numelui lui Dumnezeu, care se traduce prin martiriu și reapare în anii negri ai genocidului. Rezumatul clasic făcut de Moise Maimonide diferitelor moduri în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]