2,549 matches
-
în sine, măcar, cel puțin felul în care aceste decizii luate la vârf erau aplicate la nivelul microsocial 6. Față de formele clasice de participare politică întâlnite în societățile occidentale, participarea "comunistă" este inversată. Și, ca să fim fideli interpretării leniniste a dialecticii hegeliene, este dublă. Mai întâi, așa cum am văzut în cadrul polonez 7, și contrar logicii sociale occidentale, partidul (și partidele asociate) este cel care influențează deciziile și acțiunile grupurilor de interese (economice, profesionale, naționale, regionale, religioase chiar, etc) prin intermediul îngradării direcțiilor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
putea spune acești administratori, faptul s-a petrecut nu ca urmare a unei conduceri proaste, ci din cauza loialității slabe a simpatizanților. Putem invoca acest model pentru a înțelege dinamica sistemelor economice care nu sunt bazate pe concurență? Cum funționează această dialectică abandon/luare de cuvânt într-un regim de monopol care, în aparență, anulează orice tentativă de defecțiune sau de luare de poziție? În această situație Hirschman propune o revizuire radicală a definiției tradiționale a monopolului. Concepția economică tradițională propune o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
un monopol care preferă să conserve pozițiile administratorilor săi decât să exploateze toate resursele disponibile 55. Luarea de cuvânt voice nu a fost absentă complet sub totalitarism. În măsura în care totalitarismul presupune a gândi în cadrul unei matrici a modernității, adică a unei dialectici între contractulism și dominație, totalitarismul comunist a integrat în propria sa rețetă contestarea democratică și dizidența ca fenomene structurale de tip endogen. Cu toate acestea, nu era vorba de o luare de cuvânt vizibilă și explicită; acest tip de comportament
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
cum producția culturală oficială a ultimelor decenii ale regimului consemnează dispariția cvazitotală nu doar a referințelor explicite la clasicii marxism-leninismului, ci, în aceeași măsură, și abandonul implicit al instrumentelor de analiză socială pe care le propuneau aceștia. Succesiunii claselor și dialecticii luptei de clasă li s-au substituit continuitatea neîntreruptă a poporului pe teritoriul său național și aspirațiile sale către progres și dezvoltare. Purtătorul de sens al istoriei nu mai era astfel același cu cel pe care îl identifica tradiția marxismului
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
care românii s-au lăsat protejați de către "zalele puterii", scăpând mereu strângerii acestora 68. Se consideră în general că totalitarismul a fost o experiență traumatizantă pe care românii au suportat-o timp de cinci decenii. Fără îndoială. Dar o bună dialectică ne face să ne întrebăm dacă acest totalitarism nu a fost la rândul său utilizat de către români pe parcursul aceleiași perioade, adică obligat să traverseze rigorile unei experiențe istorice la fel de bogată în consecință ca și prima. Istoriei comunismului o istorie a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și Warren sînt foarte apropiate. De fapt și atitudinea lor generală este aceeași, de analiză globală, întrunind toate modalitățile de abordare posibilă și armonioasă, cumpănită și imparțială. In Logica frumosului (Cluj, 1946) Li viu Rusu afirmă existența obiectivă a frumosului, dialectica și unitatea lui internă, sinteză unică între obiectiv si subiectiv, rațiune si sentiment etc. Al. Dima în Gîndirea românească în estetică, Sibiu, 1943, și mai ales Domeniul esteticii, București, 1947, prezintă probleme estetice din sfera naturii, civilizației si a artei
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
reamintită ca limbă interzisă ce concentrează suferința dezrădăcinării. Pentru a se înțelege pe sine, trebuie să-și recupereze genealogia, să-și apropie ebraica și maghiara și să se elibereze de obsesia morții absurde a surorii sale. Romanul implică și o dialectică de fond, între tăcere și exprimare, fie că prin verbalizarea directă se înțelege comunicarea propriu-zisă, confesiunea sau exprimarea stărilor ambigue ale conștiinței. Gabriel percepe constant greutatea cuvintelor, simte acut necesitatea de a redescoperi o limbă, o cultură și un spațiu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
apele Dunării, fără miros și umbră, evadații înșelau câinii de pază și gloanțele. Când tăcem, sîntem dezagreabili, când vorbim, devenim ridicoli spun, animați doar de existența lor ficțională, prietenii de atunci, demult dispăruți. Această frază are rolul unui laitmotiv obsedant. Dialectica tăcere/ vorbire, presupune, în semantica acestui text, doar înțelesuri negative. Transferând temporal aceste două semnificații, e important de menționat faptul că Animalul inimii răspunde întrebării deplin legitime, încă valabilă în cultura română, Cum poate fi redată experiența subiectivă a comunismului
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
este motorul Viului, al „Înaintării”. Dar care a avut, mai ales, dincolo de „doctrina” sa asupra istoriei, esteticii sau folozofiei, logicii și eticului, În plină polemică cu Kant, maestrul său, „ideea” Înțelegerii Spiritului Absolut - a „găsirii, perceperii” sale! - prin complicata, paradoxala dialectică a Gândului, a „fenomenologiei spiritului”. Dacă undeva se află El și, mai ales, dacă noi avem o „cale” spre „incomensurabilitatea Sa”, pare a spune filozoful de la Heidelberg Împreună cu prietenul său Schelling, atunci ea poate fi numai În noi, și anume
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
este unul” și acesta „nu are chip”. Iată, astfel, comparând, punând În opoziție, „fecundă” am zice, Știința și Artele, cele două „căi de cunoaștere și Înaintare” ale omului, raționalul și iraționalul, „Înțelegerea și neînțelegerea”, putem reface „fața umană” a creației, dialectica ei, „relieful” ei viu și care este viu tocmai și numai de aceea! Că el, cum ar zice Hegel, Își conține contrarietatea esențială, principiul viului. De aici și „lupta” care s-a dus, În secole, un principiu luptând mereu contra
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
extrema estetismului, prin aceiași ideologi, ignorându-se dimensiunea ontologică a artei. Pentru a surprinde o asemenea realitate, era nevoie de un spirit nu doar interdisciplinar, ci și de unul transdisciplinar. Pe acest nou teren vine cartea lui Theodor Codreanu Eminescu Dialectica stilului (1984), carte care a cucerit greu cetatea editurilor. Apărea, astfel, un Eminescu al unei estetici integraliste, deschizând, și-n cultura noastră, perspectivele anunțate de postmodernism și împlinite în ceea ce se va numi transmodernism. Cum conceptele încă nu funcționau, Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu funcționau, Theodor Codreanu a vorbit de o poetică a dublului referențial, care punea capăt, la noi, spiritului schizoid dintre artă și știință/filosofie. În cartea lui Theodor Codreanu, principiul estetic integrator devine Archaeus. "Autonomiștii" vor continua să citească Eminescu Dialectica stilului doar prin grila vechiului estetism, acuzându-l pe autor că părăsește terenul artei, când, în realitate, era vorba de o schimbare de paradigmă culturală în domeniul eminescologiei, cum au sesizat, în schimb, criticii Edgar Papu, Adrian Marino, George Munteanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin concurs, obținând cea mai mare notă între candidați, alege titularizarea la Liceul Agroindustrial din Huși. Se stabilește definitiv în urbea Hușilor. Începe colaborarea la revista "Cronica", din Iași. 1977. Începe seria de studii despre Eminescu din viitoarea carte Eminescu Dialectica stilului. Publică articole în revistele "Ateneu", "Cronica", "Astra", "Convorbiri literare". Definitivează romanul Varvarienii. Din toamnă, la începutul anului școlar, se va transfera la Liceul "Cuza Vodă" din aceeași localitate. 1978, 28 martie. Se naște la Huși, Teolin, primul fiu din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
romanul Marele zid. Participă la festivitățile Centenarului Bacovia, la Bacău. Acum, se conturează primele pagini din viitoarea monografie dedicată poetului. 1982, 9 aprilie. Se naște la Huși, Dragoș, ultimul fiu al scriitorului. 1983. Susține gradul didactic I cu teza Eminescu Dialectica stilului. 1984. Apare la Ed. "Cartea Românească" din București Eminescu Dialectica stilului, considerată un eveniment în eminescologie de George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Edgar Papu, Adrian Marino, Al. Dobrescu, Dan C. Mihăilescu ș.a., dar aspru recenzată de Ioan Holban, Ioana Em
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se conturează primele pagini din viitoarea monografie dedicată poetului. 1982, 9 aprilie. Se naște la Huși, Dragoș, ultimul fiu al scriitorului. 1983. Susține gradul didactic I cu teza Eminescu Dialectica stilului. 1984. Apare la Ed. "Cartea Românească" din București Eminescu Dialectica stilului, considerată un eveniment în eminescologie de George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Edgar Papu, Adrian Marino, Al. Dobrescu, Dan C. Mihăilescu ș.a., dar aspru recenzată de Ioan Holban, Ioana Em. Petrescu ș.a. 1985-1987. Alte tentative eșuate de publicare a Varvarienilor, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Literatorul", e redactor șef adjunct la revista "Porto-Franco", unde susține "cronica literară" timp de câțiva ani. I se acordă Premiul pentru critică al săptămânalului "Literatura și arta", Chișinău, pentru 1992. 1994. Este onorat cu Diploma "Eminesciana 94", "pentru cărțile: Eminescu Dialectica stilului, Modelul ontologic eminescian și eseurile despre scriitorii basarabeni", acordată de U.S. și Biblioteca Națională din Republica Moldova. 1995. Se implică activ în organizarea sărbătoririi a 500 de ani de la ctitorirea, la Huși, a Catedralei Episcopale "Sfinții Apostoli Petru și Pavel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scrie eseuri remarcabile, bine articulate în discursul lor suplu, inteligent, informat mulțumitor (pentru a nu deveni prețios) și la surse de prima importanță. Citirea lui Eminescu din punct de vedere al "noi critici" a dat în studiul său M. Eminescu Dialectica stilului (aflat în curs de apariție la Ed. "Cartea românească") rezultate dintre cele mai interesante. Fragmentele publicate în "Ateneu", "Cronica" și "Convorbiri literare" (în ciuda unor nejustificate rezerve polemice) o atestă. Chiar și în paginile (pentru noi, neacceptabile) în care Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e, într-o interpretare aproximativă, "cercul strâmt" al instinctelor și prejudecăților. În afara lui, e viața, realitatea. Firav sub raportul invenției epice, romanul lui Theodor Codreanu reține atenția prin "sofistica" sa, prin ținuta intelectuală. Autorul e deprins cu meditația, are exercițiul dialecticii, și, în ansamblu, un simț lingvistic just. El greșește însă, cu inocență, atunci când acordă unora dintre personaje o elevație care depășește statutul lor social și profesional. În Marele zid, care e o apariție onorabilă, eseistul se evidențiază, adeseori, mai bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
regăsi ori pentru a-și găsi cu adevărat sinele, într-o lume care, dincolo de bulversările pe care le naște regimul politic, încearcă să-și împlinească menirea indiferent de adversitățile de orice natură. "Revista Nouă", X, nr. 1, ianuarie 2014 EMINESCU DIALECTICA STILULUI, BUCUREȘTI, EDITURA CARTEA ROMÂNEASCĂ, 1984, COLECȚIA "ESEURI" Al. DOBRESCU Eminescologie După un debut nu tocmai convingător în proză și o activitate publicistică sporadică în revistele Convorbiri literare și Ateneu, profesorul hușean Theodor Codreanu publică un lung și incitant studiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
BUCUREȘTI, EDITURA CARTEA ROMÂNEASCĂ, 1984, COLECȚIA "ESEURI" Al. DOBRESCU Eminescologie După un debut nu tocmai convingător în proză și o activitate publicistică sporadică în revistele Convorbiri literare și Ateneu, profesorul hușean Theodor Codreanu publică un lung și incitant studiu, Eminescu Dialectica stilului, ce-l așază în primele rânduri ale cercetărilor eminescologice. Să amintim, mai întâi, că ultimii cincisprezece ani au marcat un serios reviriment al interesului pentru poetul național, concretizat în multe și ambițioase exegeze, datorate unor critici și istorici literari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o permanentă delimitare, o neostenită polemică, purtată pe ton înalt, academic aș zice, de n-ar fi distonanțele ieșirii de la paginile 77 și 162), rostul trimiterilor devine obscur atunci când nu comunică nimic semnificativ (v. capitolul IX, nota 43 ș.a.). Eminescu Dialectica stilului este expresia unui remarcabil efort hermeneutic. Plecând de la ideea că nimic din ce a scris poetul nu e întâmplător, că fiecare gest și însemnare manuscrisă, chiar cele suspectate de exegeți a fi rodul bolii, îl reprezintă, mai mult că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și o bună priză la text. Privirea lui Theodor Codreanu e proaspătă, liberă de clișee, scoțând la lumină și valorificând pasaje, dacă nu ignorate, în orice caz tratate cu grăbire. Repet, destule observații de amănunt dintre cele cuprinse în Eminescu Dialectica stilului nu sunt noi și autorul nu face un secret din paternitatea lor. Nouă e însă viziunea integratoare în funcție de care sunt selectate și organizate. Originalitatea tentativei lui Theodor Codreanu nu subzistă atât la nivelul fragmentului, deși există și aici, cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu Nichita Stănescu decât cu Maiorescu, e evident pentru oricine că vechile repere critice și-au pierdut puterea, că de altă măsură avem trebuință în aprecierea revoluțiilor artistice ale secolului XX, al căror radicalism amenință să pălească. Tocmai pentru că Eminescu Dialectica stilului este o carte sortită să iște controverse, mă grăbesc în încheiere să-i semnalez autorului două neglijențe, izbitoare întrucât distonează cu stilul său îndeobște curat și bine supravegheat și cu permanenta-i grijă pentru exactitate. Într-un rând (p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cea mai eficientă manieră de abordare a operei eminesciene este, la ora de față (date fiind enormele acumulări ale exegezei) studiul monotematic, Theodor Codreanu critic prezent de mai mulți ani în revistele literare, cu deosebire în "Ateneu" încearcă, în Eminescu Dialectica stilului, o sinteză, de mare ambiție, a tuturor substructurilor operei. Conjugare de metode stilistică, tematism, comparatistică desfășurând o scriitură multiplană, demersul lui Theodor Codreanu este animat de o neobișnuită fervoare asociativă. De aici farmecul și de aici, totodată, riscurile cărții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cazul Leonardo, însă preocupările științifice ale lui Eminescu sunt, totuși, departe de sistematica și profunda tehnicitate ale aceluia. Oricum, problema rămâne în continuare deschisă. Carte de largă cuprindere, însumând practic întregul univers tematic eminescian, arhitecturată baroc și scrisă efervescent, Eminescu Dialectica stilului impune un spirit analitic-asociativ capabil să neliniștească (profitabil) valorile clasice. "România literară", nr. 24, 14 iunie 1984 Ioan HOLBAN Comparatismul, între echivalare și diferențiere Am remarcat cu un alt prilej faptul că eminescologia se află, în prezent, în pragul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]