10,118 matches
-
7) Strategia adaptării gamei de produse și servicii - se stabilește, de regulă, sub influența progresului tehnic, a schimbării mediului tehnologic sau a altor factori de mediu și presupune adaptarea produselor și serviciilor existente la noile condiții ale pieței; 8) Strategia diferențierii calitative a produselor și serviciilor financiar monetare - este o strategie modernă, pe care o au În vedere instituțiile și companiile din domeniul financiar-monetar, preocupate de dezvoltarea și creșterea calității serviciilor (produselor), inclusiv În ceea ce privește distribuția acestora. În realizarea acestei alternative strategice
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
În vedere instituțiile și companiile din domeniul financiar-monetar, preocupate de dezvoltarea și creșterea calității serviciilor (produselor), inclusiv În ceea ce privește distribuția acestora. În realizarea acestei alternative strategice, se are În vedere programarea dinamicii calității produselor și serviciilor pe termen lung și respectiv, diferențierea calității serviciilor (produselor) financiar-monetare, În raport cu specificul cererii manifestate față de acestea; 9) Strategia stabilității calitative - urmărește menținerea unor standarde calitative Înalte la produsele și serviciile existente, dar și la cele nou introduse, care țin de marca și prestigiul instituției financiar-monetare; 10
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
mai multe studii Întemeiate pe analiza statistică a frecvenței acestor termeni În operele lui Homer și Hesiod, Bruce Lincoln a arătat că, deși acoperind același câmp semantic general, mythos și logos au cunoscut, chiar din timpurile străvechi, regimuri subtile de diferențiere. Astfel, primul era asociat unui discurs bazat pe putere și creator de autoritate, iar al doilea unui discurs Întemeiat pe arta persuasiunii: Este acum clar că cele mai vechi texte utilizau mythos și logos pentru a marca două tipuri diferite
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
violență etc. De altfel, tot În câmpul tipologiilor referitoare la sistemul ritual poate fi inclusă și dezbaterea În jurul binomului rit-ceremonie. Chiar dacă cei mulți cercetători folosesc cele două noțiuni ca perfect sinonime, au existat și voci care au susținut necesitatea unei diferențieri conceptuale. B. Alexander (1987, vol. III, p. 179) susține că distincțiile dintre cele două concepte se Întemeiază fie pe obiectul manifestării (riturile sunt mai legate de sfera religiosului, ceremoniile de aceea a laicității), fie pe funcția manifestării (riturile implică și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
avansată și de Edmund Leach (1972, p. 521): „Ritul este, de obicei, folosit pentru pentru acel corp de obiceiuri asociate În mod specific cu activitățile religioase, În timp ce datina și ceremonia devin categorii reziduale, pentru descrierea activităților laice”. Cealaltă axă de diferențiere a fost sugerată de R. Firth (1967). Din punctul său de vedere, ceremoniile ar trebui să se refere la acele manifestări care confirmă, exprimă și consacră ordinea socială, În timp ce ritul ar trebui aplicat acelor manifestări despre care se crede că
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
decorurile și obiectele simbolice folosite, atitudinile participanților etc.; e) structura formelor de comunicare: emițătorul, destinatarul, codul și conținutul mesajelor se deosebesc, pe aceeași axa care duce de la formele simple ale obișnuințelor la formule complexe specifice riturilor. O altă axă de diferențiere trebuie trasată Între riturile sociale complexe și așa-numitele rituri de interacțiune. E. Goffman a localizat aceste rituri În zona interacțiunilor cotidiene dintre oameni: viața socială se bazează pe numeroase sisteme formalizate de comunicare Între indivizi, adică pe convențiile legate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de a acționa, În special Între acele acțiuni care au fost performate și cele cu care acestea intră În contradicție, pe care le imită sau pe care le implică. Ceea ce Înseamnă că o caracteristică intrinsecă a ritualizării este strategia de diferențiere - În grade și În forme variate - de alte moduri de a acționa În interiorul unei culturi date. La baza ritualizării se află producerea diferențelor. La un nivel mai complex, ritualizarea este un mod de acțiune care instituie un contrast privilegiat, scoțându
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de artă - ca simplă expresie, fiind o ordine socială reprezentându-se pe sine, ei Înseși. Pe lângă distincțiile legate de cei care au dreptul să participe și cei care nu beneficiază de acest privilegiu, constructele rituale instituie și alte sisteme de diferențiere, prin fixarea normelor de comportament. Studiile aflate la intersecția istoriei cu antropologia dezvăluie procesele lente de fixare a convențiilor și de limitare a libertăților de manifestare. Astfel, S.G. Davis (1986, p. 161) vorbește despre „emergența convențiilor de respectabilitate”, care au
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
transformând călătoria din act funcțional În act simbolic. Pelerinajul, prin caracterul său popular, se aseamănă mai mult cu procesiunile decât cu paradele (care instituie o separare clară Între participanți și excluși, actori și spectatori) și demonstrațiile (generate și marcate de diferențieri de clasă evidente). În pelerinaj, mișcarea este dinspre periferie (diversele zone din care vin pelerinii) către un centru consacrat, În timp ce procesiunile pleacă dintr-un centru și se Întorc tot acolo. Paradele instituie mai multe „centre”, Între care se impun punctul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Alte studii clasifică miturile după criterii istorice și geografice: mituri amerindiene, mituri asiatice, mituri ale civilizațiilor mediteraneene, mituri ale populațiilor nordice, mituri africane etc. În sfârșit, ipostazierea unor conținuturi drept „teme” specifice mitului a condus și la o seamă de diferențieri interne, În funcție de subiectul povestit. Astfel, miturile cosmogonice se referă la facerea universului, iar cele escatologice la sfârșitul acestuia; miturile etiologice (de origine) povestesc apariția diferitelor forme naturale (relief, plante, animale) și culturale (originea focului, a interdicției incestului și instituirea căsătoriei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mureș (Transilvania) și Nipru (Ucraina) l-a reprezentat migrația goților, care și-au impus cu autoritate stăpânirea în acest spațiu întins și au înlesnit circulația permanentă a grupurilor umane și a produselor obținute de aceștia. Acest complex cultural prezintă și diferențieri în activitatea economică, în construirea și amenajarea locuințelor, în ceramică, în podoabe și ornamente, în obiceiurile funerare, fără însă a atenua unitatea remarcabilă a civilizației Sântana de Mureș-Cerneahov. Rezultată dintr-un proces complex de aculturație, aceasta oferă puține posibilități de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al VI-lea și a vieții populației autohtone din Transilvania este dată de întinsa așezare de la Morești (Tg. Mureș), pe valea Mureșului. Așezarea datează din perioada premergătoare și își continuă existența în secolul al VI-lea, când se așează gepizii. Diferențierea locuitorilor sub aspect economic și social este mică locuințele (bordeie) sunt sărăcăcioase, cu obiecte simple și ateliere de țesut în multe locuințe. Așezarea nu era fortificată în secolul al VI-lea, ci ulterior, fiind întărită cu șanțuri și valuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
armată și concentrarea puterii în mâinile khaganului (hanului), a elitei militare și administrative, iar pe de altă parte, pe marea masă a populației, divizată în comunități rivale și clanuri. Societatea avară se caracteriza prin persistența relațiilor gentilice, dar și prin diferențiere socială, aristocrația militară întrunea o serie de privilegii. Unitatea administrativ-teritorială și economică de bază era aul-ul, alcătuit dintr-o rețea de clanuri, reunite apoi în triburi. Deasupra tuturor acestora se afla administrația centrală și aristocrația militară, cu un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numai dreptul de folosință asupra loturilor arabile, iar pădurile, apele și pășunile erau folosite în comun. Prin urmare, pe de o parte, exista proprietatea devălmașă a obștei, iar pe de alta, posesiunea individuală a membrilor ei. Posesiunea individuală marchează începutul diferențierii sociale în obște ce avea să ducă treptat, într-un timp îndelungat, la destrămarea organizării devălmașe a obștei, prin stăpânirea individuală (personală) a casei, anexelor, grădinii și uneltelor de muncă, iar apoi la permanentizarea stăpânirii lor, la proprietatea asupra loturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe întreg teritoriul locuit de români. A persistat doar folosința comună a pădurilor, pășunilor și apelor.9 La baza prefacerilor din sânul obștei sătești a stat dezvoltarea economică, progresul general al societății autohtone de la Dunăre și Carpați, care a favorizat diferențierea socială a comunităților umane locale. Apariția proprietății private a dus la acumularea de bunuri și, apoi, la inegalitatea de avere și la diferențierea socială. Procesul era unul obiectiv. Conform documentului patristic din 374, inegalitatea de avere exista încă de atunci-sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sătești a stat dezvoltarea economică, progresul general al societății autohtone de la Dunăre și Carpați, care a favorizat diferențierea socială a comunităților umane locale. Apariția proprietății private a dus la acumularea de bunuri și, apoi, la inegalitatea de avere și la diferențierea socială. Procesul era unul obiectiv. Conform documentului patristic din 374, inegalitatea de avere exista încă de atunci-sfârșitul secolului al IV-lea, în sânul obștei sătești din nord-estul Munteniei. Consolidarea proprietății private (individuale), inclusiv a proprietății funciare sub forma posesiunilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până în secolul al VII-lea, structura social-economică a comunităților umane cunoștea o evoluție deosebită. Constituirea marilor domenii funciare villae, instituția colonatului, instituția patronatului a unor principes locorum, dezvoltarea meșteșugurilor, a organizațiilor profesionale (corporații-colegii), dezvoltarea schimbului de mărfuri, economia bănească, adâncirea diferențierii sociale anunțau trăsăturile societății medievale. Dar năvălirile barbare de la sfârșitul secolului al VI-lea (avari și slavi) și cele din secolul al VII-lea (bulgari) au întrerupt această evoluție deschisă spre feudalism și a dus la abandonarea Dobrogei invaziei slave
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
verigă de legătură între sclavagism și feudalism-aceasta explică originile feudalismului la români. Obștea s-a dezvoltat din perioada primară a istoriei, păstrând principalele caracteristici ale ei, iar feudalismul s-a dezvoltat (născut) direct din obștea primară, ca urmare a diferențierii sociale din sânul acesteia. Obștea țărănească, cu o vechime din preistorie, s-a menținut în timpul stăpânirii romane (106-275), ca și în perioada migrațiunii popoarelor (secolele III-XIII), până la nașterea feudalismului românesc, în secolul al X-lea, și chiar după aceea. După
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
făceau judecată și dădeau sentințe, ele corespund adunărilor (mallum) din evul mediu apusean. Din rândul acestor adunări, ce cuprind pe toți membrii obștei, se diferențiază sfatul, alcătuit din "oameni buni și bătrâni", care preiau atribuțiile adunărilor, fenomen ce contribuie la diferențierea socială în sânul obștilor și apoi la destrămarea acestora. Prin sintagma "oameni buni și bătrâni" se înțelegeau acei membri de vază ai obștei prin averea și poziția lor. Cârmuirea (conducerea) colectivă nu era o caracteristică a tuturor obștilor românești. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îmbrăcau forme inferioare de organizare social-politică, obști sătești teritoriale reunite politic în uniuni de obști, mai mari sau mai mici. Existența unor structuri social-economice specifice genera forme de organizare politică aparte. Concret, apariția, în aceste secole, a proprietății private, a diferențierii sociale, a unor pături suprapuse deținătoare de bunuri făceau necesară organizarea lor pentru reglementarea relațiilor sociale și economice dintre diversele categorii ale obștii, ca și a raporturilor dintre comunitățile autohtone și forța politică-militară dominatoare a migratorilor (alogenilor). Era necesară o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dăinuit după această dată, iar după 275 (retragerea romană), au devenit singurele forme de organizare social-politică ale autohtonilor pentru următoarele secole. Actul patristic din 374 menționează existența obștii sătești autohtone, adunarea și sfatul ales dintre "oamenii buni și bătrâni". Pe măsură ce diferențierea socială s-a accentuat, iar pământurile arabile devin ereditare în aceeași familie, funcția social-politică e însușită de un singur om-de la sfatul (organism colectiv), în secolele VI-VII, funcția în obște se individualizează: jupani, cnezi, voievozi (duci), principi, reguli, primores
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
albanezei și românei sunt foarte puține, iar dovezile din care să rezulte că acestea provin dintr-un izvor comun, "latina balcanică", lipsesc. Elementele românești comune cu albaneza, consideră comparatistul austriac Gustav Meyer, au o sursă comună carpato-balcanică și preromană, cu diferențieri străvechi. Termenii ce aparțin exclusiv albanezei și românei provin, în ambele limbi, din străvechea limbă vorbită odinioară în Peninsula Balcanică și în zona carpato-dunăreană, susține Al. Rosetti, pe urmele lui Hasdeu, Philippide, Capidan, Pușcariu. Această realitate infirmă teza privitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și după încetarea ei, în 275. Vreme de mai multe secole, în timpul migrațiunii popoarelor, obștea țărănească a fost singura formă de viață socială pe teritoriul de la Dunăre, Carpați și Mare. Abia târziu, în secolul al X-lea, se ivește o diferențiere socială în obștea țărănească românească, apariția relațiilor de dependență între fruntașii obștei și membrii de rând ai ei. Atunci aflăm despre existența "jupanilor", termen slav care desemnează stăpânul feudal, conform inscripției slave de la Basarabi (Dobrogea), din 943. Constituirea noii clase
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea), nu pentru că n-ar fi existat în limba vorbită, ci pentru că nu posedăm documente scrise în română anterioare acestei date.12 Pe de altă parte, există dovezi hotărâtoare despre alcătuirea clasei stăpânilor feudali mai ales din autohtoni, adică prin diferențierea internă a obștilor românești. Este profund grăitor, în acest sens, faptul dublei terminologii în limba românească privitoare la relațiile sociale medievale. Dacă, într-adevăr, o parte din terminologie este de origine slavă, în schimb, aproape fiecare din termenii aceștia slavi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
termenul vecin a devenit sinonim cu om dependent. Aceasta dovedește că aservirea obștilor libere a început anterior așezării slavilor în Dacia sau în paralel cu așezarea acestora. Putem concluziona că, în principal, originea clasei stăpânitoare a feudalismului românesc provine din diferențierea internă a obștilor autohtone și constituirea unei clase suprapuse, puternice și avute, în sânul acestora. Dubla terminologie în limba română medievală, ce desemnează pe stăpâni și supuși, e o dovadă istorică despre închegarea clasei feudale la români, atât prin aservirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]