1,810 matches
-
Nostromo, remorcher de comerț, înmatriculare unu opt zero, doi patru șase, în drum spre Pământ cu o încărcătură de petrol brut și rafinăria aferentă. Cheamă controlul de trafic special Antarctica. Mă recepționați? Recepție! Numai țârâitul sorilor din depărtări trecu prin difuzoare. Ghemuit între picioarele lui Ripley, Jones, motanul, mieună odată cu stelele, Lambert refăcu procedura. ― Remorcher de comerț Noslromo cheamă controlul spațial Sol Antarctica. Avem probleme de navigație. Acesta este un apel prioritar; răspundeți, vă rog. Pentru a doua oară, pârâitul nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
alandala văicărelile și poveștile dacă semnalul sonor de deasupra capului său nu și-ar fi întrerupt muzica monotonă. ― Cristoase! Ce-o mai fi! Nu poți sta o clipă liniștit în șandramaua asta? ― Just! aprecia Brett, care-și băga urechea în difuzor pentru a auzi cât mai bine vocea care deocamdată hârâia pentru a se drege. Era Ripley. ― Toată lumea la raport. ― Nu e prânzul și nici cina n-are cum să fie, zise Parker, dezorientat de acest ordin. Una din două... ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
umplu de un șuierat ascuțit. Vorbeau stelele. Deodată un sunet terifiant explodă prin pasarelă. Kane se cocârjă și Ripley păli în mod rușinos. Urletul oribil ținu douăsprezece secunde, apoi energia statică îl acoperi. ― Dumnezeule, zise Kane, tremurând tot. Lambert deconectă difuzoarele. Pe punte se resimți puțină căldură omenească. ― Ce-ar putea fi? întrebă Ripley cu voce pierdută. (Avea privirea celei care a găsit un șobolan mort în farfuria cu micul dejun.) N-am mai auzit un asemenea semnal de naufragiu. ― Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ține-te bine, Kane. Află că ești încă în navă! ― Încă! Știi ce ziceam despre puț? Poate că așa o fi... ― Dacă așa o fi, în curând o să înoți în afurisitele alea de diamante. Râseră amândoi, Dallas, strident, distorsionat în difuzoarele lui Kane. Acesta din urmă scutură din cap pentru a scăpa de câțiva stropi de sudoare care-l gâdilau înfiorător. Acesta era inconvenientul combinezoanelor spațiale. Nu puteai șterge decât viziera. ― O.K. Deci nu e hrubă. Dar e o căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
deosebită, după câte își dădea seama. Punând ochii pe unul la întâmplare, puse lumina pe el. Nu se întâmplă nimic, curiozitatea lui nu avu nici un efect asupra ovoidului. ― Seamănă al dracu' cu o zonă de stocare, sigur. (Nici un răspuns în difuzoare.) Am zis că e vorba fără dubii de o magazie. M-auziți? ― Tare și clar, zise Dallas degrabă. Noi te ascultăm, asta-i tot. Ești sigur? ― Exact. ― Alte detalii în afară de dimensiuni și formă nu mai ai să ne comunici? ― Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Am văzut înregistrările lui Ash. Ați...? ― Kane este atins, răspunse Dallas, obosit și furios. Avem nevoie de ajutor ca să-l ducem înăuntru. E inconștient. Cineva ar trebui să ne ajute să-l scoatem din sas. Un răspuns puternic răzbătu în difuzoare: ― Mă duc eu. Era Ash. ― În sala mașinilor, Parker și Brett ascultau cu mare atenție conversația. ― Inconștient! repetă Parker. Știam eu că într-o zi Kane o s-o-ncurce. ― Așa-i. Brett părea neliniștit. ― Nu-i băiat rău, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
s-o fi întâmplat afară? ― Habar n-am. Aflăm cât de curând. ― Poate, continuă Parker, că a căzut și a leșinat. Această explicație nu-l satisfăcea nici pe autor și nici pe Brett. Cei doi tăcură, rămânând cu ochii pe difuzor. ― Iată-l, zise Dallas, care avea destulă forță să arate cu capul spre remorcher. În noapte se distingeau niște forme care susțineau o masă amorfă: coca lui Nostromo. Aproape că ajunseseră lângă navă când Ash sosi în fața ușii blindate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de grad și va fi la fix. Ripley ar trebui să fie satisfăcută. ― Tu nu știai? întrebă Brett hârâind. Ripley nu poate fi satisfăcută! De după ecranul de intrare pe care lucra se auziră șuierături și pârâituri. Parker se uită la difuzorul tăcut și mârâi. ― Dacă nu primim o primă grasă după toate astea, eu mă plâng. Am câștigat o plată dublă. Să-i zică primă de risc! De data asta, Compania ar face bine să ne plătească bine, de nu, plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu ne mai murdărim mâinile degeaba. ― Păi, accentuă Brett. Plombarea numărului 3 ar trebui să țină. Parker scormoni într-un compartiment de plastic, scoase un minuscul cub întunecat, colorat cu verde și roșu pe fața superioară și se uită la difuzorul inofensiv... Ritmul era primitiv, nu prea studiat, iar sunetul își pierduse cu timpul precizia. Dar lui Dallas nu-i păsa. Se întinse și absorbi muzica de parcă ar fi ascultat-o pentru prima oară. Bătea din picior cadența melodiei. Intercomul făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
științific nu făcuse referire la Kane, ci la alt fenomen. Dallas îl găsi pe Ash în afara infirmeriei cu nasul lipit de geam. ― Ce s-a îmtâmplat? zise Ripley apărând de la celălalt capăt al coridorului. Am auzit un apel pe un difuzor branșat. ― Ascultai? Dallas o măsură curios. Ea se strâmbă. ― Altceva nu e de făcut pe navă. De ce? Există vreo obiecțiune? ― Nu. Întrebam și eu. Se uită prin geamul gros la "autodoc". Cum nu observă nimic deosebit, i se adresă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zise Dallas. Să le facem surpriza când vom fi pe orbita terestră. Pe moment cei doi ingineri meritau cele mai calde felicitări. Deschise intercomul. ― Bună treabă ați făcut! Propulsia merge? ― Acum că am scăpat de praf, miaună ca Jones. În difuzor se auzi un troznet. Dallas se încruntă, incapabil să definească zgomotul. Apoi își dădu seama într-o străfulgerare că Parker probabil desfăcuse o bere fără să se obosească s-o țină mai departe de microfon. ― A fost ca o plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
avea mai puțin de un metru în diametru. Metalul îi zgâria genunchii. Ar fi fost bine să mai fi luat o pereche de pantaloni. Prea târziu acum, își zise. Trebuia să continue. ― Cum te simiți? se interesă o voce prin difuzoarele sale. ― Merge, Ash, răspunse el cu o voce anxioasă. Nu-ți face probleme pentru mine. Atenție la gura de aerisire în caz că izbutește să-mi scape. Trecu de prima curbă a conductei, încercând să rememoreze planul exact al sistemului de ventilație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
există o pivniță în care se intră printr-un chepeng aflat în spatele tejghelei. Mai trebuie spus că lumina e cât se poate de intimă - domnului Claude nu-i place să arunce banii pe fereastră -, iar atmosfera e întreținută de un difuzor la care se aud mai ales melodii vechi, cântate de foști emigranți: Charles Aznavour, Dalida, Enrico Macias sau Georges Brassens. În această duminică, acum, la ora 7.45 seara, Dalida tocmai povestește cum și-a trăit viața à sa manière
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe cap și, în general, arată ca o clarvăzătoare care apare la posturi de televiziune regionale. Lângă ea, un pitic - Edy -, care o ajută cu recuzita show-ului. Comunicarea între cele două compartimente ale rulotei se face prin microfoane și difuzoare. Totul este foarte high-tech. Transferul banilor și al obiectelor de la clienți la ghicitoare - pardon, la clarvăzătoare - se face printr-un sertar glisabil, ca la casieriile băncilor. Lionel, sigur de câștigarea pariului, face o excepție de la regula pe care și-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
est dur de mourir au printemps. — Mie-mi spui? i se adresează Roman lui Brel, lingându-și o lacrimă de pe obraz. Când Brel își ia la revedere și de la Antoine - amantul nevesti-sii - și își dă duhul, pe fir - adică în difuzor - se bagă Gilbert Bécaud cu Nathalie. Când ajunge la partea aia cu Quand la Place Rouge était vide, Roman dă un răcnet de parcă l-ar fi înjunghiat cineva. Tot localul întoarce capul spre el și încremenește. Pe fază, domnul Claude
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
După Revoluție s-a mutat la trei camere, că era văduvă de erou. Stătea cu Sofonică la televizor și privea revoluția de la București, când au auzit împușcăturile de la Județeană. Mai firave la început, apoi mai repezite. O mașină cu un difuzor trecu pe stradă și cineva striga la megafon, „Ieșiți, bă, nenorociților, să apărați revoluția, nu stați ca șobolanii în case.“ Părea vocea colonelului Goncea, dar nu era sigură. Dar nici altul nu putea fi, că numai Goncea când îl rostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o limbă necunoscută, dar parcă vorbeau din spatele unui perete, așa de înfundat le auzea vorbele dacă erau vorbe scâncetele, râsetele dacă erau scâncete sau râsete -, vorbeau de parcă ar fi scris indescifrabil sunetele desenate în cuvinte străine. Pictogramă sonoră? Cod? Din difuzor, un violoncel leșina violet. Mișcarea o simți când se agăță neputincioasă cu privirea de tavan. Era un amurg lung atunci când Mioara Alimentară se hotărî să plece. Dar nu o lăsau fantasmele cu limbajul lor ermetic. Așa că se hotărî, cam pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
simt prin vânt, prin ploaie, în mișunatul gângăniilor, în cântecul greierilor, în razele soarelui, căruia îi mulțumesc prin respirația lor. Iubirea Pământului care ne ține strâns la sân. Ne ține! Ne ține! Ne ține! * * * V ine grâul! se auzea prin difuzoarele mașinilor de poliție. Nu intrați în panică! Rămâneți pe locurile dumneavoastră! Calamitatea care se anunța a luat orașul prin surprindere în dimineața zilei de 15 iunie. Alertați, pompierii au lăsat pentru intervenție două furgonete superdotate în garaj și au pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
peste tot și un covor albastru pe podea. Un vizitator obișnuit poate nici n-ar fi observat că jucăriile erau făcute dintr-un plastic dur, rezistent la impact. Pe una dintre laturi existau niște pereți de observare din sticlă. Din difuzoare se auzea Mozart. — Îi place Mozart, spuse Rovak, ridicând din umeri. Intrară într-o cameră mai mică, din lateral. Un fascicul de lumină intra prin tavan. În centru era o cușcă de 1,5 pe 1,5 metri. Înăuntru stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
gătit, strecoară păstăile fierte deja, taie mărunt niște ceapă, pune totul într-o cratiță mare, alături așază un pahar cu smântână, să-l pună peste mâncare, la sfârșit, după ce fierbe totul mai bine. Taie mărunt niște mărar din grădină, la difuzor e muzică populară oltenească, Unde-o fi Oltul mai mare, m-o trece mândra-n spinare, nene Marinică, au luat comuniștii tot, și pământuri, și vite, și case, nouă ne-au luat și cazanul de țuică, știi mata, luară averile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și ăsta. Ca și celălalt, că m-am săturat de ei. Auziși tu, cumnată, că Liviu Ciulei făcu un film mare, Pădurea spânzuraților, și că luă premiu la Cannes, în Franța, știi, cumnată? — Păi, nu știu, că nu ziseră la difuzor, nu auzii, neică... Lasă, că vine și vremea noastră, tu crezi că degeaba l-am învățat eu La arme! pe băiatul tău?, n-o să ne trădeze el, nu se dă cu comuniștii. — Marinică nene, băiatul ăsta al meu cântă trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu mine în cameră, cum cu tine?, păi, te omoară tată-său... Era curios, vezi? — Văzuse și el o păsărică, de-i zise așa, era topit. — Era mai frumoasă ca un tablou, nene. Aoleu, tu auziși cum recită ăla de la difuzor? Începuse, într-adevăr, să recite cineva, era o poezie din Coșbuc, recita un tânăr cu o voce frumoasă, masculină, caldă și clară, avea o dicție bună, glasul ăla i se lipește femeii de inimă și de creier. — Sufletul mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
voce, nene Marinică? Și femeia o dădu pe celebrul personaj: cine, dracu’, o fi? Nu știu ce poezie spune tânărul, dar ascultă ca proștii și rămân așa, uimiți amândoi, foarte uimiți, că mamă, mamă, cine-o fi ăsta? Când termină recitatorul de la difuzor, femeia își șterge o lacrimă imaginară, văzuși, nene Marinică, mai recită și alții... Înciudată, pune smântâna în păstăile alea, învârtește în cratiță cu oful belelei care a dat peste ea. Uite că se găsi unul de recită mai bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ușchit, e vară, vacanță, are o cămașă albă pe el, o cămașă foarte curată. Cam tristă, femeia se uită la băiat cu reproș, adică tu unde umblași?, uite c-au apărut alții care recită mai bine ca tine, ăla, la difuzor, ți-a luat-o înainte. — Da cine era, maică, ăla, oare?, că recită unul la difuzor, de ne-a rupt inima.. — Ce ai, mamă, nu-ți mai recunoști băiatul? Mamă, eu am fost!!! — Ce-ai, copile? — Păi, am recitat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
femeia se uită la băiat cu reproș, adică tu unde umblași?, uite c-au apărut alții care recită mai bine ca tine, ăla, la difuzor, ți-a luat-o înainte. — Da cine era, maică, ăla, oare?, că recită unul la difuzor, de ne-a rupt inima.. — Ce ai, mamă, nu-ți mai recunoști băiatul? Mamă, eu am fost!!! — Ce-ai, copile? — Păi, am recitat din Coșbuc. — Păi, bine, copile, și eu, și nenea Marin am rămas zăpăciți, am crezut că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]