5,763 matches
-
Rusiei condusă de Vladimir Spivakov. Programul de bază al concertului a fost deja prezentat publicului bucureștean și include prima Simfonie în do major de Beethoven și cea de a 2-a Simfonie de George Enescu, lucrări apropiate lumii spirituale a dirijorului nostru. Ce poate fi mai seducător - ne aducem aminte - decât o simfonie beethoveniană de tinerețe, revigorând cu transparențele sale timbrale, spiritul vienez al sfârșitului de secol XVIII? Ce poate fi mai captivant decât acest mare opus enescian care stabilește o
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
limbă simplă, lipsită de obscurități, atîta doar că lexicul nu-l ajută deloc, de unde și senzația că asiști la chinurile unui iluminat care, în loc să-și exprime gîndurile, mai degrabă le bîiguie. La Celibidache putința nuanțării a rămas în urma harului muzical, dirijorul rostind fulgurații pe care nu le poate aduna într-o teorie, acesta fiind motivul pentru care, după decenii de cursuri ținute în diferite metropole ale lumii, a renunțat să-și publice cunoștințele. În fond, Celibidache simte că limbajul de care
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
o dă de-a dreptul. Dar de îndată ce contactul direct încetează, doctrina se risipește în franjuri abstracte, căci nimeni nu-i poate reproduce gîndurile, de unde și timbrul sibilinic al afirmațiilor din carte. Să încercăm totuși să schițăm viziunea lui Celibidache. Pentru dirijorul născut la Roman în 1912, muzica nu poate fi înțeleasă și nici nu poate fi interpretată. Cine pretinde că înțelege muzica e un impostor, întrucît orice melodie e un fluid misterios, care nu poate să fie obiect al gîndirii. Din
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
sunetele izbucnesc în interiorul unor suflete. Mai multe suflete vibrînd în armonia unei melodii alcătuiesc un concert, iar concertul e un eveniment unic, a cărui reușită depinde de o mulțime de variabile: acustica sălii, dispoziția membrilor orchestrei, calitatea intrumentelor, alături de talentul dirijorului de a-și aduce publicul într-o stare de abandon asemănător transei. Din întîlnirea acestor variabile iese miracolul sau dezastrul unui concert, adică starea lui de excepție, și indiferent că e bun sau rău, un concert e un episod irepetabil
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
De aceea, viața pe care o surprinde muzica are o inerentă trăsătură ominoasă, oficiul la care se pretează muzicianul neînsemnînd virtuozitate tehnică, care nu e decît forma de degradare a unui talent, ci înlesnire a unei epifanii de ordin sacru. Dirijorul e preot, un medium încărcîndu-se cu o stare și revărsînd- o apoi asupra colegilor. De exemplu, Furtwängler era un dirijor cu o tehnică neașteptat de precară, și cu toate acestea emoțiile pe care le transmitea orchestrei erau copleșitoare, dirijorul german
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
virtuozitate tehnică, care nu e decît forma de degradare a unui talent, ci înlesnire a unei epifanii de ordin sacru. Dirijorul e preot, un medium încărcîndu-se cu o stare și revărsînd- o apoi asupra colegilor. De exemplu, Furtwängler era un dirijor cu o tehnică neașteptat de precară, și cu toate acestea emoțiile pe care le transmitea orchestrei erau copleșitoare, dirijorul german deformînd peste limită o partitură pentru a scoate din ea o bogăție de nuanțe. Muzica e acel ceva care nu
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
sacru. Dirijorul e preot, un medium încărcîndu-se cu o stare și revărsînd- o apoi asupra colegilor. De exemplu, Furtwängler era un dirijor cu o tehnică neașteptat de precară, și cu toate acestea emoțiile pe care le transmitea orchestrei erau copleșitoare, dirijorul german deformînd peste limită o partitură pentru a scoate din ea o bogăție de nuanțe. Muzica e acel ceva care nu poate fi controlat de conștiință, ci doar înlesnit în epifania lui, acesta era crezul lui Celibidache. În efortul de
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
de nuanțe. Muzica e acel ceva care nu poate fi controlat de conștiință, ci doar înlesnit în epifania lui, acesta era crezul lui Celibidache. În efortul de a fi părtaș la epifania melodică, ultimul lucru care i se cere unui dirijor e să aibă apucături de intelectual. Intelectul, ca facultate a distincțiilor și noțiunilor, e marea pacoste care amenință muzica, intimitatea ei neputînd fi lămurită de sensurile limbii. Logos-ul e neputincios în fața melos-ului. Un asemenea fenomen intim nu poate
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
colectiv pe care îl trăiești fără ambiția de a explica altuia ce ai trăit. „Cînd ești saturat de noțiuni intelectuale, nici nu mai poți respira, nu mai poți percepe nimic.“ (p. 98) Celibidache a fost un oriental rătăcit în mijlocul unor dirijori occidentali, care l-au privit cu mefiență, dacă nu chiar cu ostilitate. Singurii care au avut oarecare înțelegere față de încăpățînările lui au fost nemții și asiaticii. În rest, dirijorii din epocă l-au considerat un spirit aflat în derivă, un
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
nimic.“ (p. 98) Celibidache a fost un oriental rătăcit în mijlocul unor dirijori occidentali, care l-au privit cu mefiență, dacă nu chiar cu ostilitate. Singurii care au avut oarecare înțelegere față de încăpățînările lui au fost nemții și asiaticii. În rest, dirijorii din epocă l-au considerat un spirit aflat în derivă, un extravagant pe care nici nu l-au exclus, dar nici nu l-au încurajat, înconjurîndu-l mai curînd cu un cordon de precauție. Celibidache, nelăsîndu-se mai prejos, a răspuns cu
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
ivit din aroganța spiritului contemporan, scopul muzicii nefiind acela de a fi personal, ci acela de a simți misterul vieții. Celebrarea vieții sub forma sunetelor se numește muzică, restul e literatură. De fiecare dată cînd era întrebat „de ce“ gîndește așa, dirijorul răspundea: „fiindcă nu pot altfel.“ Pedagog incomod, cu răbufniri colerice și cu exigențe mergînd pînă la disciplina extenuantă impusă studenților, Celibidache a fost prea sclipitor pentru a lăsa în urmă o școală. Discipolii l-au admirat, dar nu i-au
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
în două audiții integrale în concert ale Operei pe scena de pe Splai. Fără îndoială, pentru iubitorii lui Wagner și această variantă, mai puțin spectaculară, a constituit un eveniment mult așteptat. El s-a desfășurat sub conducerea muzicală a unui reputat dirijor, Cristian Mandeal, și el un împătimit al lui Wagner. Trebuie, încă de la început, să remarcăm contribuția substanțială a lui Cristian Mandeal la Opera Națională din București și în realizarea pe scenă a încă două producții wagneriene Olandezul zburător și Lohengrin
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
peste cap ca acest puști să oprească, puțin, timpul în loc. Ca ochii și urechile specialiștilor să vadă și să audă. Mă uitam cîtă armonie între acest violonist de cincisprezece ani și orchestra întreagă. Cîtă tandrețe în fiecare gest ferm al dirijorului. Cîtă complicitate și cîtă susținere... Are idee, măcar, vreun funcționar din ministere, inspectorate și alte instituții gogoliene ce stă în spatele acestei ieșiri la rampă? În spatele premiilor și concursurilor internaț ionale? Cîte mii de ore de studiu, de spaime și de
Despre susținere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3467_a_4792]
-
a răspuns astfel: „Am venit la Iași cu intenția de a schimba niște lucruri care mergeau foarte greu. Teatrul a fost în renovare pe o perioadă mai lungă, noi dădeam spectacole la Casa de Cultură, nu aveam decât un singur dirijor angajat, iar bugetul Operei era cel mai mic din țară. Am încercat să atrag mari artiști, oaspeți de peste hotare, să cresc un colectiv tânăr, scoțând din cor cântăreți, să alcătuiesc un repertoriu. Am reușit să-l invit și să-l
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
care până atunci mai credeau că trăiesc! Agamiță, Mesia până în ultima clipă neașteptat, vine și restabilește în oameni credința în puterea mântuitoare a lui Dumnezeu! În grădina lui Trahanache, ca în paradis, în cântecele fanfarei aurite, aflate sub porunca îngerului dirijor, Ghiță Pristanda, toată suflarea alegătorilor este înnobilată de luminile rațiunii: l-au ales pe Mesia cârmuitor! Astfel se încheie în Scrisoarea pierdută ecuația ce punea sub semnul întrebării raportul dintre iubire și politică! Scrisoarea pierdută descoperă cheia fericirii! În tragedia
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
sale muzicale, la revoluționaristul lui de stânga în 1848, la relația dintre compozitor și regele Ludwig II, opiniile lui despre alți compozitori, viața soției sale Cosima și a urmașilor care au condus festivalul de la Bayreuth, antisemitismul wagnerian, soarta tragică a dirijorilor și cântăreților wagnerieni evrei - până la subiecte mărunte precum corespondența dintre Wagner și croitoreasa sa, ori iubirea lui pentru câini - înmormântați lângă propriul lui mormânt), - toate înscrise într-un val de marketing care nu exclude busturi de marțipan și degetare cu
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
s-a cântat și jazz. Totuși, contextul concertului rămâne unul neobișnuit: a cântat cea mai bună orchestră wagneriană din lume, (care de obicei nu se reunește decât în perioada festivalului), condusă de Christian Thielemann, considerat unul din cei mai buni dirijori wagnerieni de azi, împreună cu trei cântăreți celebri: soprana olandeză Eva-Maria Westbroek (care a debutat la Bayreuth în 2008, în rolul Sieglindei), basul coreean Kwangchul Youn (la rândul său bayreuthian consacrat, între altele în rolul lui Hunding, pe care l-a
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
jucînd totul pe cartea educației. La Sibiu îl întîlnește pe Kurt Mild, profesor de orgă, care îl inițiază în interpretarea operei lui Bach, iar din 1950, mutat la Cluj, studiază arta dirijoratului cu Antonin Ciolan, de la care învață că „un dirijor bun e pe jumătate filosof” (p. 28), trăsătură în care va excela mai tîrziu, cînd va căpăta faimă mondială. Deocamdată tînărul Erich își ia în serios rolul de studios, arătînd de pe acum însușiri pe care le va purta toată viața
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
anii ´80, încheierea „obiectivă”, după norme verificabile, a operei neterminate a maestrului Barocului. În 1955 Erich își încheie studiile de dirijorat și preia conducerea Filarmonicii de Stat din Oradea, pentru ca în 1957 să se înscrie la concurs pentru titlul de dirijor-șef la Filarmonica din Cluj. Cîștigă concursul și reacțiile nu întîrzie: frustrările colegilor invidioși se adună și spectrul represaliilor se apropie, geniul lui Erich fiind o însușire execrabilă în ochii colaboratorilor. Cazanul de intrigi dă în clocot în 13 aprilie
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
în semn de ironie umilitoare, îl angajează ca trompetist de rezervă în orchestra căreia cu cîțiva ani înainte îi fusese mentor. Erich acceptă înjosirea fiind încrezător în destin, care îi va surîde într-o seară a toamnei lui 1966, cînd dirijorul însărcinat a mînui bagheta face atac de cord, nici un alt maestru nefiind la îndemînă pentru a-l înlocui. „Atunci dintre suflători s-a ridicat un tînăr slăbuț, care și-a lăsat instrumentul (cred că era o trompetă) pe scaun și
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
emigrat din România și avînd un tată combatant pe frontul din Rusia nu putea să treacă prin filtrul de epurări valorice din Germania anilor ´70. Cu tot sprijinul lui Karajan, Bergel va fi marginalizat, doar Bayreuth reprezentînd locul consacrării, ca dirijor al orchestrei de tineri instrumentiști proveniți din Europa, funcție pe care o va deține șapte ani, din 1972 pînă în 1980. Spre finalul vieții, Erich îi mărturisea fratelui: „Germania a fost greșeala fundamentală a vieții mele.” (p. 123) Ca recunoaștere
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
la Curtea de Apel București - Sala Pașilor Pierduți. Participanții se vor bucura de un concert de muzică clasică oferit de Centrul Cultural Casa Artelor Sector 3 și sustinut de Orchestra de Suflători a Colegiului Național Dinu Lipatti București, condusa de Dirijor Prof. Petancă Marcel. Cu această ocazie va fi lansat "Muzeul Contrafacerii" care va cuprinde standuri ale autorităților cu drept de sancțiune și coerciție în domeniu, cât și ale unor firme de renume, unde vor fi prezentate produse susceptibile contrafacerii. Vizitarea
Artă adevărată împotriva contrafacerilor by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34744_a_36069]
-
Tot azi se împlinesc 68 de săptămâni de guvernare Ponta. Citiți ca să vă îngroziți!". Eugen Tomac a scris, într-un comunicat de presă că "Astăzi (luni) se împlinesc 68 de săptămâni de guvernare USL cu Victor Ponta în rol de dirijor. Din păcate pentru români, bilanțul celor 68 de săptămâni este cel mai întunecat cunoscut de vreun Guvern al României de după 1989". Președintele PMP a atras atenția asupra "faptelor", care-l determină să spună despre Guvernul Ponta că este "cel mai
Tomac cere demisia imediată a lui Victor Ponta. Cum argumentează by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35806_a_37131]
-
la alții și o exersează, scriind, pe cont propriu. Dacă ar fi să identificăm o figură inspiratoare pentru atitudinea autorului, probabil că am fi nevoiți să oscilăm între două nume. Primul e cel al lui Victor Klemperer. Văr al celebrului dirijor, profesor de filologie romanică la Universitatea din Dresda, însemnările lui din Vreau să depun mărturie până la capăt reprezintă o veritabilă mină de aur pentru aceia care vor să înțeleagă corect, în tot dramatismul său adeseori infinitezimal, viața de zi cu
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
alături de dezinvoltura și vivacitatea remarcate de Al. Cistelecan în textul escortă, nesiguranța bogată și expresivă a unei prozatoare care evoluează, o spun din nou, fără plasă, mereu vulnerabilă și, de aceea, incitantă; Cadență pentru marș erotic (2010), în care un dirijor năstrușnic pune ordine în fraze muzicale intonate de-o parte și de alta a lui 1989 (documentarea pentru teza de doctorat S| FACEM TOTUL..., reviste literare și ideologie comunistă, publicată în 2007, asigură credibilitate fundalului), reușind, la un palier al
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]