4,704 matches
-
ARDELEANU Introducere Această carte ilustrează întîlnirea dintre un obiect de studiu, paratextul, și un tip de analiză, pragmatica lingvistică și textuală. Întîlnirea are loc în cadrul unui domeniu mai vast, cel al "comunicării prin editare". Paratextul desemnează un ansamblu de producții discursive care însoțește textul sau cartea, cum ar fi: coperta, supracoperta, textul de prezentare*, dar și reclama, catalogul sau nota asupra ediției. Toate acestea țin de responsabilitatea editorului și a colaboratorilor săi (printre care secretarii de editură, coordonatorii de colecții, atașații
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
1987) a fost primul care a propus o prezentare generală a paratextului ce se vrea o introducere, dar și o invitație la cunoașterea diferitelor modalități de prezentare a textului sau a cărții. El și-a limitat analiza doar la genurile discursive în care se regăsește responsabilitatea autorului: titluri, dedicații, epigrafe, prefețe, note sau alte interviuri și dialoguri. Producțiile paratextuale în care responsabilitatea editorului este angajată în mod semnificativ nu sînt luate în seamă decît foarte puțin. Astfel, la originea proiectului nostru
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
p. 15). Obiectivul nostru este să dăm un conținut lingvistic acestei caracteristici pragmatice a paratextului. Considerăm că paratextul impune o asemenea analiză teoretică: funcționalitatea lui cere o atenție deosebită față de funcționarea textului, dar și față de mizele argumentative ale unui obiect discursiv atît de empiric, atît de diversificat. Dincolo de această contingență aparentă, regularitățile semnificative pe care le vom examina vizează stabilirea existenței unor moduri de textualitate generică și specifică, fundamentale și recurente, deoarece examinarea unui corpus vast arată că acest tip de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
empiric material) la cel de obiect teoretic (1989, p. 187). Ne înscriem în această perspectivă lingvistică și considerăm textul ca unitate de analiză, încercînd să stabilim relații între modurile de funcționare textuale și orientarea lor argumentativă în interdiscurs, în formațiile discursive în care se produc. Necesitatea de a aborda eterogenitatea textuală, voința de a ne situa încercarea teoretică în raport cu polii de producere și receptare, căutarea unei conceptualizări a legăturilor dintre diferitele discipline științifice (lingvistica și științele comunicării) reprezintă tot atîtea obiective
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
instanța de comunicare (de la cine? / la cine?). Aceste elemente de definire îi permit lui G. Genette să distingă două părți de constituire a paratextului: peritextul (în jurul textului) și epitextul (în jurul cărții). Fie formula următoare: Paratext = Peritext + Epitext. Peritextul desemnează genurile discursive care înconjoară textul în spațiul aceluiași volum: peritextul editorial (colecțiile, coperta, materialitatea cărții), numele autorului, titlurile, textul de prezentare, dedicațiile, epigrafele, prefețele, intertitlurile și notele. Epitextul desemnează producțiile care înconjoară cartea și se situează la exteriorul ei: epitextul public (epitext
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
PRIVAT Numele autorului Titluri-intertitluri Dedicații Epigrafe Prefețe Note Meditații Interviuri Dialoguri Colocvii Corespondențe Confesiuni Jurnale intime Preambuluri 3. Formele textuale ale paratextului editorial Paratextul editorial constituie obiectul nostru de studiu: prin acest termen definim reunirea a două tipuri de genuri discursive: peritextul editorial (coperte, supracoperte, texte de prezentare) și epitextul editorial (reclame, cataloage ale ediției). Dacă peritextul editorial angajează, în parte, responsabilitatea autorului, epitextul editorial o angajează aproape exclusiv pe cea a editorului. În măsura în care analizele lui G. Genette vizează mai ales
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Constituie epitext orice element paratextual care nu este anexat concret textului aceluiași volum, dar care circulă întrucîtva liber, într-un spațiu fizic și social nelimitat din punct de vedere virtual (1987, p. 316). Astfel, epitextul editorial va acoperi trei genuri discursive ale paratextului editorial: publicitatea, catalogul, nota asupra ediției. Analiza corpusului constituit din textele publicitare va scoate în evidență diferite trăsături ale strategiilor comerciale editoriale; există legături între strategiile enunțiative și strategiile de "marketing" ale serviciilor de la edituri? Catalogul ne va
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
filmul Litan, regizat de Jean-Pierre Mocky. Destinul unei cîntărețe de blues este primul ei roman. Acest text de prezentare de pe coperta a patra ne permite să reunim observațiile precedente într-un studiu al caracterului parodic al unui astfel de gen discursiv: cei doi poli ai relației editoriale, "intențiile autorului", "încrederea editorului", sînt înscriși direct în paratext. Putem să-l intitulăm astfel: rețetă pentru redactarea sau citirea unui element de paratext editorial. Parodia este o formă a transtextualității studiată de G. Genette
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
acest lucru atunci cînd scrie: Rolul metadiscursului nu se oprește la explicarea modalităților prin care se instaurează situația de comunicare creată de discurs, ci chiar poate exprima, în momentul producerii discursului, modalitățile și caracteristicile acestei produceri: punerea sa în formă discursivă, coerența și derularea sa logică (1985, p. 55). Enunțurile metadiscursive comentează parodic și ironic însăși elaborarea textului de prezentare de pe coperta a patra. Să analizăm începutul celui de-al doilea și al treilea paragraf: (1) Ce poți găsi în general
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
roman pe coperta finală (extrasul fiind hipotextul) este sursa unui comentariu parodic oferit spre lectură sub forma unui enunț metadiscursiv: "ca aici". Făcînd trimitere la un fragment de discurs deja elaborat (primul paragraf), desemnîndu-l sumar în funcție de situația lui în spațiul discursiv, elementul metalimbajului parodic "ca aici" operează în planul progresiei logice a textului (producerea de hipertext). Această expresie de tip anaforic este analizabilă în relația întrebare/răspuns care structurează începutul celui de-al doilea paragraf: Întrebare: Ce se găsește ÎN GENERAL
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Același lucru este observat de M. Charolles și D. Coltier: Astfel, "pe scurt", de exemplu, servește la indicarea unei operații de reformulare care constă într-o recapitulare; dar există și o funcție de structurare, deoarece "pe scurt" indică sfîrșitul unei desfășurări discursive (finalul unei secvențe conturate ca un întreg de sintagma "pe scurt") (1986, p. 53). PE SCURT intervine aici la sfîrșitul unei serii: "numele personajelor", "începutul poveștii", "intențiile autorului", "încrederea editorului" ceea ce se regăsește, în general, pe coperta a patra. "Pe
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nu în propoziții izolate și, chiar mai mult decît atît, nu în cuvinte izolate). Genurile discursului ne organizează vorbirea, așa cum o fac și formele gramaticale (sintactice) (1984, p. 285). Sursă: Mardaga (Liège) Noțiunea de "genuri ale discursului" evidențiază existența practicilor discursive reglementate. Definim coperta, supracoperta, textul de prezentare, reclama, catalogul, nota asupra ediției, drept genuri ale discursului paratextual editorial. Care sînt aceste "genuri ale discursului"? Trebuie făcută o delimitare între "texte" și "discursuri"? Marcînd existența "tipurilor de enunțuri relativ stabile", Bahtin
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
reglementează amplasările instituționalizate ale diverselor poziții pe care le poate ocupa subiectul enunțării" (D. Maingueneau, 1984, p. 154). Unitatea de analiză devenind mai puțin discursul decît "spațiul de schimburi între diferite discursuri" (ibid., p. 11), vom situa discursul în cadrul "formațiunilor discursive" ale lui M. Foucault (1969, pp. 152-154). Pentru a ilustra această perspectivă, redăm un fragment din cursul său inaugural de la Collège de France din 2/12/1970: Iată ipoteza de la care aș vrea să plec, în această seară, pentru a
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de la Collège de France din 2/12/1970: Iată ipoteza de la care aș vrea să plec, în această seară, pentru a fixa locul sau poate teatrul foarte provizoriu pentru cercetarea pe care o fac: presupun că, în orice societate, producția discursivă este controlată, selecționată, organizată și redistribuită de un anumit număr de proceduri care vizează invocarea puterilor și pericolelor, stăpînirea evenimentului aleatoriu, eschivarea grelei și redutabilei materialități (1971, pp.10-11). Prin urmare, la Bahtin "genurile discursului" vor avea o dimensiune socială
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
invocarea puterilor și pericolelor, stăpînirea evenimentului aleatoriu, eschivarea grelei și redutabilei materialități (1971, pp.10-11). Prin urmare, la Bahtin "genurile discursului" vor avea o dimensiune socială și vor fi analizate în rețele instituționalizate ale diferitelor grupuri sociale pe care "enunțarea discursivă le presupune și le face posibile", după D. Maingueneau (1984, p. 13). Însă o asemenea analiză depășește mijloacele teoretice ale lingviștilor și ar trebui să facă obiectul unei colaborări între cercetătorii din diferitele sectoare ale științelor umane. De altfel, această
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
să definească un cîmp de cercetare limitat în cadrul vastului domeniu al discursului pe care și alte discipline îl descriu. În domeniul pragmaticii, ne interesează articularea teoretică a cercetării noastre pe două componente ale schemei: conceptele de interdiscurs și de formațiuni discursive. Mai ales că obiectul nostru de studiu e constituit din paratextul editorial. Într-adevăr, ne revine descrierea modului de funcționare textual a acestor elemente și examinarea relațiilor interdiscursive pe care ele le pot întreține (analiza comparativă), precum și apartenența lor la
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
că obiectul nostru de studiu e constituit din paratextul editorial. Într-adevăr, ne revine descrierea modului de funcționare textual a acestor elemente și examinarea relațiilor interdiscursive pe care ele le pot întreține (analiza comparativă), precum și apartenența lor la anumite formațiuni discursive (discursurile anumitor edituri). 4.2. Cadrul analizei: textul și propoziția Vom pleca de la definiția dată de J.-M. Adam (1989) propoziției: Dintr-un punct de vedere restrîns, enunțarea oricărei propoziții este, în același timp, act de referință (a) (adică o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
2. Cadrul analizei: textul și propoziția Vom pleca de la definiția dată de J.-M. Adam (1989) propoziției: Dintr-un punct de vedere restrîns, enunțarea oricărei propoziții este, în același timp, act de referință (a) (adică o construcție a unei reprezentări discursive, o descriere în sens larg) și act de predicație. Mi se pare că acesta din urmă trebuie observat, pe de o parte, din perspectiva unei asumări enunțiative (b) și, pe de altă parte, din perspectiva unei articulări (textuale) a propozițiilor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
asumări enunțiative (b) și, pe de altă parte, din perspectiva unei articulări (textuale) a propozițiilor între ele; reluăm definiția textuală a propoziției ca unitate legată secvențial (c) și configurațional (d): Să analizăm cele patru puncte: Referința și construirea unei reprezentări discursive A enunța sau a citi o propoziție înseamnă a construi o reprezentare discursivă. În loc să concepem referința într-un cadru logic vericondițional clasic (adevărat vs. fals), vom utiliza o modelare atentă a validității, mai precis a unui adevăr relativ față de un
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a propozițiilor între ele; reluăm definiția textuală a propoziției ca unitate legată secvențial (c) și configurațional (d): Să analizăm cele patru puncte: Referința și construirea unei reprezentări discursive A enunța sau a citi o propoziție înseamnă a construi o reprezentare discursivă. În loc să concepem referința într-un cadru logic vericondițional clasic (adevărat vs. fals), vom utiliza o modelare atentă a validității, mai precis a unui adevăr relativ față de un anumit enunțător. Această validitate este relativă, ea se adaptează, fiind obiectul ajustărilor constante
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
paratext. Diferiții parametrii ai interacțiunii sociale și ai actului material de producere definesc contextul în care acțiunea de limbaj se articulează. Prin urmare, analiza pragmatică și textuală a paratextului trebuie să integreze și contextul de producere/receptare a diferitelor genuri discursive. Exerciții 1. Alegeți o operă și realizați o analiză paratextuală, identificînd elementele ce țin de responsabilitatea autorului și cele care depind de autoritatea editorului. Propuneți o tipologie a paratextului pentru o carte sau o colecție și elaborați tabele recapitulative. 2
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de analiză pragmatică a citatului. Cadrul teoretic ne este furnizat de lucrările lui J.-M. Adam (1990), care definește propoziția enunțată ca unitate de analiză textuală. Local, producerea unui epigraf este: a) Act de referință, adică o construire a reprezentării discursive. R. Martin consideră: Putem descrie sensul unui text ca imagine mentală pe care receptorul și-o construiește pentru realitatea pe care textul i-o oferă" (1985, p. 57). În cazul epigrafului, există o producere a "imaginii mentale" la receptor, în funcție de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
propoziția o oferă trebuie să fie modificată sau completată și de alte propoziții; aici se joacă miza raportului dintre paratext și text; reprezentarea construită de epigraf trebuie verificată, modificată, completată de însăși lectura textului; ea a indus o anumită reprezentare discursivă care, la rîndul ei, va fi verificată sau nu de cea dată de text: astfel, lectura este imaginată dintr-o perspectivă absolut dinamică. În plus, nu trebuie să facem o delimitare netă între referință și enunțare și să părăsim teritoriul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
treisprezece propoziții. De fapt, lipsa asumării enunțiative, apropiată de cea a proverbului sau a maximei, permite locutorului (= editorului) să prezinte fiecare enunț ca pe unul asertat, dincolo de persoana lui, prin doxa (opinie acceptată sau sens comun), element al unei formațiuni discursive în care un enunțător generic conferă propozițiilor o validitate generală; ele sînt "GENERAL-adevărate", ca să reluăm o expresie pe care A. Grésillon și D. Maingueneau (1984) o împrumută de la A. Berrendonner (1981) în ceea ce privește proverbul: Putem vorbi aici de o "enunțare-ecou" în măsura în care
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de valoare argumentativă, ea le are pe toate (1981, p. 237). Acest citat marchează foarte clar principala funcție a ironiei. În ceea ce privește corpusul nostru, ea are trei consecințe. Mai întîi, ironia este un mijloc de a scăpa, prin asumare, de normele discursive proprii fiecărei instituții (reguli de necesitate: " Nu e posibil să faci X fără să faci Y"; reguli de calitate: " Nu e bine să faci X fără să faci Y"; reguli de coerență: "Nu e coerent să faci X fără să
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]