9,387 matches
-
iubise pe Gheorghe (Gheorge, cum i-ar zice nemuritorul Tetelu, n. m.) cu multă pasiune, dar preferase mai bine moartea (finis coronat opus, n. m.) decât o fericire trecătoare și dobândită prin călcarea datoriilor sale de bună fiică; suferințele și disperarea ei erau acum răsplătite de ajuns (din păcate, delirul se sfârșește aici, n. m.)". Bref, cam astfel stau lucrurile cu cele două scrieri în proză dezbătute până în acest punct. Să nu ne întristăm prea tare însă: bunăoară, proza englezească din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care ai învățat să-l porți cu necesitate este retranscris conform unor stindarde celeste și o icoană pură, fără pată vine să i se suprapună. Tu nu te poți împotrivi, nu poți decât să o primești, în râs sau în disperare, așa cum ai primi o mască de aur care îți este aplicată, nemilos, peste figură. Printre primele lucruri pe care le afli despre tine, de la mai mulți japonezi care se extaziază de fiecare dată, este că ai "nasul proeminent" (hana ga
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din titlu (desigur, o antifrază aptă de a vă dezvălui exasperanta mea opacitate în fața epifaniilor, fapt pe care, totuși, nu-l pot accepta decât după amiaza) și vă veți convinge de micile capcane retorico-stilistice la care am recurs din pură disperare. Dar destul cu introducerile fastidioase! Sunt, în continuare, în Japonia, după toate aparențele metamorfozat în turist la Kamakura. Așezarea, una dintre cele mai celebre și mai bine conservate bijuterii istorice din arhipelag, le-a slujit drept refugiu spiritual lui D.
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Cine are nevoie de infinite grafice și subcategorii, de infinite cuvinte care, toate, înseamnă pentru noi același lucru? Dar nu mă luați în seamă. Mi-a mai rămas atâta onestitate cât să recunosc că nu vorbesc, aici, decât frustrarea și disperarea unei noi victime din rândul celor care s-au încumetat să creadă că vor ajunge, vreodată, să stăpânească limba japoneză. Scaunul Realitatea este o simplă iluzie, însă una foarte persistentă. Albert Einstein Aici, la înălțime, se simțea și mai puternic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
clipă baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată brusc. Un zâmbet vag pe față, încurcat, un zâmbet care deja cerea scuze, se retrăgea undeva, unde această anomalie a firii nu se făcuse încă prezentă. O zbatere a pleoapelor și hotărârea luată rapid, cu disperarea tăioasă a unui kamikaze. Felia de ghimbir făcu o voltă roz în aer și căzu fără sunet. Femeia se așezase, stând ghemuită la jumătatea distanței spre pământ, bustul, chipul și mâinile rămase deasupra nivelului mesei, creând impresia perfectă a unui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
voi face precum spui. -Să fii mai nepăsător, că Dumnezeu este mare, și într-o zi va avea ochi și pentru tine. -Nu te contrazic, poate ai dreptate, dar până atunci, ce pot să fac? a întrebat cu o oarecare disperare în glas, Omul ... Să țip, să urlu, să plâng, când necazurile stau în spatele meu și le car cum cari o greutate care nu-ți este de trebuință, s-a mai plâns Omul. S-a gândit, ce s-a gândit Crângul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
n-au mai putut ieși la suprafață, au murit arși, sumara lor îmbrăcăminte de pe ei a luat foc, fiind îmbibată cu seu din primul canal. Unii au reușit să scape și din acest loc continuând să-și mâne caii în disperare spre locul mult dorit plin cu grâne și animale. Așa au ajuns la al treilea canal plin cu urină fierbinte. Din cauza usturimii pe care o producea urina, urlau animalic și din nou s-a produs busculadă. Urii au putut acționa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sfârșit, în ciuda dificultăților și obstacolelor. Poate continua să existe în ciuda tuturor vicleniilor și dezamăgirilor, poate fi păstrat rămânând constant fideli deciziei luate. O încredere originară ce se transformă într-o speranță solidă împotriva unei continue amenințări a umbrelor frustrării și disperării. Astfel se exercită virtutea perseverenței, rezistenței, coerenței, tenacității. Încrederea în viață și credința religioasă Încrederea în viață poate fi numită deja credință? Răspunsul meu este că se poate, dar nu ar trebui. Au fost filozofi, precum Karl Jaspers, care vorbeau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din viața mea. Elementul decisiv este, în cele din urmă, cu totul altul: pentru ca niciodată, chiar și în situații-limită, sau într-o mare dificultate și cu un sentiment apăsător de vină, să nu disper, să nu mă las cuprins de disperare, niciodată! Sau, pentru a formula același concept în sens pozitiv, ca să mențină totdeauna încrederea fermă: o încredere neclintită, necondiționată, alimentată de credință sau o credință încrezătoare în harul lui Dumnezeu. Este același criteriu determinant al lui Avraam și al patriarhilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
caz aș fi avut oricum, am spus-o deseori, o viață mai bună și cu sens decât în lipsa unei astfel de speranțe. "Asta e tot?", a spus odată scriitorul berlinez Kurt Tucholsky, care în 1935 și-a luat viața din disperare pentru succesul obținut de național-socialism. Dacă ar trebui să mor acum, aș spune: Asta e tot? Nu am înțeles foarte bine". Și: Era un pic de zgomot". Dar eu nu gândesc așa. Vreau să înțeleg bine viața mea, să văd
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cele din urmă, nu este oare o utopie, nu se referă la un loc ce nu există? Dacă privim la prezent, și nu foarte departe de cel al Bisericii mele, Biserica Catolică, am fi tentați tot mai mult să cedăm disperării. Voi privi acum foarte rapid către trecut pentru ca după aceea să privesc la viitor: când eram student m-au impresionat foarte mult dialectica istoriei a lui Hegel (Prelegeri de filozofie a istoriei) și cea a lui Karl Marx (Manifestul Partidului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
viața privată a oamenilor poate fi extrem de păgubitor pentru societate. Politica explicit pronatalistă supraevalua copiii chiar în detrimentul familiilor lor. În acest sens, Gail Kligman (2000, p. 245) arăta: În anii ’80, abandonarea copiilor era de multe ori o consecință a disperării combinate cu o dependență interiorizată față de stat până și în aspectele elementare ale vieții: statul controla când și câtă căldură, apă și lumină aveau locuințele oamenilor și instituțiile sale. Deși statul promova valorile familiei, totuși, ...în ultimii ani ai regimului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
amicii lui și doamnele Îl priveau. Fără altă introducere, căpitanul Îi străpunsese gâtul cu o lovitură simplă descriind un cerc Întreg, pe când tinerelul Încă Încerca să se așeze grațios În gardă cu picioarele flexionate și brațul Întins, străduindu-se cu disperare să-și amintească povețele elegante ale maestrului său de scrimă. Unsprezece oameni, rememoră Alatriste. Și, În afară de junele marchiz și de un soldat foarte oarecare numit Carmelo Tejada pe care Îl lăsase rece Într-unul din duelurile lui flamande, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Își atinse rapid oțelul de al inamicului, și de cum acesta Își retrase spada, căpitanul lansă o lovitură laterală cu vizcaína ca să devieze și să Încurce arma adversarului. După Încă un moment, acesta dăduse Înapoi patru pași și se bătea cu disperare, cu spatele lipit de zid și fără spațiu de manevră, pe când căpitanul se pregătea, metodic și sigur, să-i bage trei sferturi de lamă În primul loc descoperit și să Încheie socoteala. Ceea ce era ca și făcut, fiindcă, deși tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alcázar-ului, la fântâna Acero și prin pădurile de pini ale Casei del Campo. Aceasta, firește, cu respectarea celor mai stricte reguli de etichetă și de bună-cuviință Între logodnici, care nu erau lăsați singuri nici un moment, ci se vedeau supravegheați - spre disperarea focosului domnișor - de o armată de majordomi și de doamne de onoare. Străine de surda luptă diplomatică purtată În cancelarii În favoarea sau Împotriva unirii celor doi tineri, nobilimea și populația Madridului rivalizau În omagierea moștenitorului coroanei engleze și a alaiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
asiste la o manifestare spontană a vitejiei supușilor săi, cu care, la urma urmei se Întâlneau cam des pe câmpurile de bătălie. Și adevărul e că omul care se bătea ca o fiară cu cinci deodată, o făcea cu o disperare și cu un curaj nemaivăzut, smulgând cu mulinetele lui turbate aplauzele publicului și țipetele de spaimă ale femeilor când Îl vedeau atât de Încolțit. A șovăit deci regele stăpânul nostru, cum s-ar zice, Între protocol și propria-i plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu mâna din fața mea, ca să nu-mi intre în ochi. Când plânsul nostru devenea prea violent, eu îi citam câteva rânduri din Tennyson pe care le învățasem de la bunicul: Lacrimi, trufașe lacrimi, nu înțeleg ce înseamnă, lacrimi din adâncul unei disperări divine. Dar uneori, în timpul lecțiilor obișnuite, se întâmpla ca eu să preiau predarea. Atunci micii mei camarazi ascultau zeloși și cu uimire poveștile mele despre cum Iosua a obligat soarele și luna să stea nemișcate în valea Aialon. Și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Tu, în adâncul Tău, ești uneori întristat de greutățile întâmpinate la scris și citit, care Te-au lovit și care Te vor urmări, probabil, întreaga viață. Da, știu că din când în când Tu poți fi cuprins chiar și de disperare. Dar să știi atunci că disperarea - conform unei expresii împrumutate de la marele scriitor Thomas Mann - nu este sfârșitul. Când omul se trezește din deznădejde, privirea lui s-a limpezit. Iubitul meu băiat! Trebuie să înțelegi că povara mea, din multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
întristat de greutățile întâmpinate la scris și citit, care Te-au lovit și care Te vor urmări, probabil, întreaga viață. Da, știu că din când în când Tu poți fi cuprins chiar și de disperare. Dar să știi atunci că disperarea - conform unei expresii împrumutate de la marele scriitor Thomas Mann - nu este sfârșitul. Când omul se trezește din deznădejde, privirea lui s-a limpezit. Iubitul meu băiat! Trebuie să înțelegi că povara mea, din multe puncte de vedere, a fost la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
doresc deci s-o fi scris într-o stare inspirată, de înțelegere, căldură și grijă. Ei bine, căldura se află aici - asta nu o putem nega nici eu, nici tu. Dar e sfâșietor că trebuie să scriu acestea cuprins de disperare și cu un sentiment de adânc dispreț pentru existența ta. Bostället, luna mai, două dimineți și o după-amiază. Tata. P.S. Dar, desigur, te iubesc. De asta trebuie să fii convins. Dragostea mea s-ar putea să ți se pară un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Și am făcut cel mai uriaș salt din viața mea. M-am aruncat cu pieptul înainte peste toată literatura lumii care mă separa de Biblia lui Doré. Am prins volumul acela roșu, strălucitor, și l-am strâns la piept cu disperare și indescriptibilă fericire. Apoi am început să fug. Dar atunci, când îmi terminam în felul acesta povestirea despre Biblia lui Doré, prin urmare când eu, cu legătura de piele moale și caldă apăsându-mi inima ce-mi bătea violent, alergam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dă și mai mult curaj... Și știu că am să-ți dau într-un sărut atâta cât am dat altădată în ani de sărutări... și mai știu că fiecare mângâiere va fi foarte prețioasă, intimă și tăcută, dezinteresată, plină de disperare, de dragoste și de tandrețe. Miere. Că am să dau, fără să cer nimic în schimb... Suav, maternal, ocrotitor, erotic, fierbinte... Știu ce puțin timp am să te tot caut și să te găsesc, să trăiesc visul atingerii calde, pline
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mă trage spre el... și apoi mă strânge tare și că începem să ne sărutăm, dar amândoi suntem foarte disperați. Simt și știu că am călcat conveniențe, că e ceva interzis, în fine, ceva de acest fel, dar simt toată disperarea celor doi, și sărutările sunt fierbinți, toride. Le simt fierbințeala din exterior, detașat... ...În alt flash m-am văzut seara, pe nisip, undeva lângă o mare, aceeași Armanca cu fuste lungi și cu bluziță albă, cu părul de abanos și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
noi de la leagăn?! Știi câte nopți n-ai dormit, câte nopți ai avut coșmaruri și ai plâns... și asta din cauza violențelor pe care leai văzut între ei... Câte nopți te-a legănat tata, în rând cu mine, că orăcăiai cu disperare! Ce-ți mai cânta Liviu, cu vocea lui cea spartă, și eu îl ironizam, nu vezi că mai rău sperii copilul, cu vocea ta?! Dar tati avea o teorie: dacă o țin în brațe poate înțelege că e iubită și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
față cu moartea, mai mult, cu moartea tatălui, e un test de sensibilitate. Totuși, chiar admițând ipoteza lui Ovidiu Cotruș enunțată în Opera lui Mateiu I. Caragiale, conform căreia Pirgu este "un disperat, care - spre deosebire de Pașadia și Pantazi - își ignorează disperarea", portretul prin care acesta ni s-a făcut cunoscut de la început nu este anulat. El reușește într-adevăr să își rețină disperarea (dacă aceasta există), rămânând consecvent și funcționând până la capăt în granițele propriei definiții. Este un personaj care nu
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]