3,286 matches
-
și spuneau: "Nu vreau să mă duc acasă, unde totul este întuneric și fără bucurie. De ce să ne ducem acum acasă, unde nimeni nu ne iubește?" Ei vorbeau în acest fel pentru că toți erau săraci, șchiopi, orbi, schilozi, cerșetori, vagabonzi, disprețuiți în nemernicia lor, ținuți doar de milă în casele în care găseau uneori refugiu doar pentru câteva zile. Chiar unii care aveau și casă și familie au spus: Și noi vom sta acum cu voi". Pentru că fiecare om simțea că
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
-mi pecetluiască pentru totdeauna gura și nimeni n-ar mai ști cum am ajuns să duc o cobră în sân. Ah, mă scutur de silă numai la gândul ăsta. Dacă voi avea nenorocul să se întîmple așa, să nu mă disprețuiți prea mult. Compătimiți-mă doar. Înseamnă că pustiul a fost mai tare decât mine și că n-am avut putere să rămân om; că am plătit întreg prețul rătăcirilor mele. Nu aștept, prin urmare, de la dumneavoastră un verdict. Îmi cunosc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
toată seara aproape numai cu ea. Din cauza asta, multe din prietenele mele mi-au arătat o răceală semnificativă. O colegă de la Drept, care venise însoțită de două prietene, m-a mustrat pe față: ― Cu noi de ce nu dansezi? Ori ne disprețuiești, urîciosule? Am dansat cu una din ele; când a venit rândul celei de-a doua, s-a ivit poloneza care ne-a stricat planul. Colega de la Drept, Aurora, nu s-a dat bătută. M-a prins mai târziu și m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
petic. Ajuns în cameră o grijă mă invadă subit. Dacă-i adevărat? Dacă Mihaela nu mai ține la mine? Dacă și-a dat seama că are de-a face cu un flușturatic care aduce femei la el acasă și îl disprețuiește? Cât timp scrisorile se aflau în păstrarea ei tot mai era o nădejde că lucrurile se vor îndrepta. În tot cazul, o simțeam foarte aproape pentru că deținea ceva de la mine. Acum îmi înapoiase totul, era liberă, descătușată, putea să facă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răsuflă ușurată și, desfăcîndu-se brusc din brațele mele, mă apostrofă cu reținută mînie: ― E așa de urât ceea ce faci. Te rog pleacă imediat. Am privit-o la rîndu-mi încruntat și mai ales pus pe ceartă: ― De ce mă alungi? ― Pentru că te disprețuiesc! ― Bine, plec. Dacă mă vede cineva ieșind de aici? ― Nu-mi pasă de nimic. Numai pleacă odată! Nu-i păsa acum nici de asta! Grav, cât se poate de grav... ― Peste două minute voi pleca. Numai, te rog, lasă-mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
voi pleca. Numai, te rog, lasă-mă să-mi vin puțin în fire. ― Dar ce ai? Nu i-am răspuns. M-am așezat tăcut pe un scaun și mi-am sprijinit capul în podul palmelor. În felul cum spusese te disprețuiesc, simțeam că nu exagera deloc. Apostrofa ei mă duruse rău. Nu m-așteptasem să dea astfel drumul mâniei. Cu ea, nu știam niciodată cum să mă port. Mă cuprinse o descurajare adâncă. Așadar, era cu neputință să pun mâna pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scrise măcar un rând. Faptul mă puse pe gânduri. Nu mă așteptam ca ea să primească vestea cu atâta indiferență. Va să zică prea puțin îi păsa de ruptură, ca și cum acest fapt ar fi fost ceva obișnuit, de fiecare zi. Sau mă disprețuia atât de total încît nu mă socotea vrednic să-mi adreseze măcar un cuvînt? O fi gândit poate în sinea ei: e un om de nimic, m-aș înjosi ocupîndu-mă de el două minute. La urma urmei, ar fi avut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vadă și să-mi vorbească. De câte ori nu mi-a propus să ne căsătorim! M-ar fi luat, sânt sigură, chiar dacă i-aș fi mărturisit că sânt însărcinată. De ce să-ți ascund: mă iubea tânărul și nu era o partidă de disprețuit. Dar, mai ales, m-ar fi salvat în acea împrejurare grea. N-am primit tot din cauza mîn-driei mele tiranice. Nu mi-aș fi iertat niciodată să intru în acea căsătorie cu o lipsă de prestigiu pe care viitorul soț putea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
obișnuise însă cu ciudățeniile mele.) Dacă m-aș fi purtat brutal, copleșind-o cu mizeriile ce-și fac de obicei perechile care se despart, fără îndoială că nu i-ar fi fost greu să reziste până la urmă. M-ar fi disprețuit și disprețul acesta, întreținut zi de zi, ar fi detașat-o de mine, sugrumând orice rămășiță de iubire. Dar, în locul unei purtări menite s-o depărteze, ea primea necontenit dovezi de dragoste tot mai mari, care o apropiau. Într-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la starea voastră de mai înainte. 56. Nu vorbeai deloc despre sora ta Sodoma, în vremea mîndriei tale, 57. mai înainte de vădirea răutății tale, cînd ai primit batjocurile fiicelor Siriei, ale tuturor vecinilor tăi și ale fiicelor Filistenilor, care te disprețuiesc de jur împrejur! 58. Trebuie să-ți porți, în adevăr, nelegiuirile și urîciunile, zice Domnul." 59. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Îți voi face întocmai cum ai făcut și tu, care ai nesocotit jurămîntul, rupînd legămîntul! 60. Dar Îmi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cei de departe își vor bate joc de tine, căci ești vestită ca spurcată și plină de tulburări. 6. Iată că în tine, toți voievozii lui Israel își întrebuințează puterea ca să verse sînge. 7. În tine, tatăl și mama sunt disprețuiți, străinul este chinuit, orfanul și văduva sunt asupriți. 8. Tu Îmi nesocotești locașurile Mele cele sfinte, Îmi spurci Sabatele. 9. În tine sunt bîrfitori, ca să verse sînge; în tine se mănîncă jertfe idolești pe munți; în mijlocul tău se fac desfrînări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
părțile să-i lovească, și vor ști astfel că Eu sunt Domnul. 24. Atunci, el nu va mai fi pentru casa lui Israel un spin care înțeapă, un mărăcine aducător de dureri, printre toți cei ce-l înconjoară și-l disprețuiesc. Și vor ști astfel că Eu sunt Domnul, Dumnezeu." 25. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Cînd voi strînge iarăși casa lui Israel din mijlocul popoarelor la care este risipită, Îmi voi arăta în ea sfințenia înaintea neamurilor, și vor locui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pe care am dat-o robului meu Iacov. 26. Vor locui liniștiți în ea, vor zidi case și vor sădi vii; da, vor locui liniștiți în ea, cînd Îmi voi împlini judecățile împotriva tuturor celor ce-i înconjoară și-i disprețuiesc. Și vor ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor." $29 1. În anul al zecelea, în ziua a douăsprezecea a lunii a zecea, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. "Fiul omului, întoarce-te cu fața spre Faraon, împăratul Egiptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
lor: Cico și biscuiți Eugenia, insigne de 1 Mai, Cutezătorii, hăinuțe orange, Liceenii, „noi, în anul 2000, când nu vom mai fi copii“... Ce mai, curată perversiune, exact precum cărele de sălbăticie vânate în extaz de inconștiența americană, cea care, disprețuindu-și ca proasta sfântul confort mic-burghez, dă bani grei pe ședințe de sadomasochism turistic, cu foame, agresări de tot soiul, supraviețuire în peșteri, șanțuri sau cotețe, în condiții de Rambo. Abia m-am stă pânit s-o întreb pe juna
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și Teorie Literară „G. Călinescu“ am avut de nenu mărate ori ocazia să deplâng păgubitoarea inco municare dintre sfera cercetării științifice, lumea literară și zona jurnalisticii. Să faci o istorie a prozei contemporane preponderent cu teoreticieni, comparatiști și istorici literari, disprețuind tot ce ține de critica de întâmpinare; să detectezi sistematic în gazetele literare aberații, erori flagrante, dezinformări, malformări sau vicii referențiale, iar tu - specialist în domeniul cu pricina - să taci suveran și să strâmbi din nas, decretând magnanim imbecilitatea fără
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
numaidecât câteva nume de specialiști, din diferite domenii, total ignorați de media și a căror prezență mediatică ar fi benefică pentru toată lumea. (Chiar: s-ar putea face un brainstorming pe tema asta.) Repet: aceștia ar trebui să caute, nu să disprețuiască, metodele de a și face publice erudiția și rezultatele cercetărilor, după cum sarcina gazetarilor e să-i depisteze și să-i etaleze cât mai atragător și eficient pe cei ignobil considerați acum ca niște paraziți, șoareci de bibliotecă, genialoizi inutilizabili ș.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ruginește fatalismul. Eram copleșit, recunosc, de prejudecăți. Că ado lescenții au mintea-n chiloți, slujind exclusiv triada „sex, droguri, rock“. Că lectura, cartea și bunul simț au murit. Că tinerii sunt tot mai străini de istorie, tradiții, identitate națională. Că disprețuiesc valorile familiale, religioase, etnice, trăind exclusiv în cultul trupului, alergici la sentiment și cu fobie pentru cele spirituale. Etc. Totul a fost invariabil invers, astfel încât am fost supus unei terapii de șoc. I-am văzut cititori de Eminescu, Nichita și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
departe nedoriți și, deci, inutili, profesorii se vor inhiba de tot mai multe complexe față de lumea artistică, elevii o să creadă că (așa cum, de altfel, am și auzit) nu mai există scriitori români în viață, iar gazetăria culturală va ajunge să disprețuiască de-a binelea ambele „tabere“. 17 martie 2011 „Feminitatea în biografia literaturii române“ Asta era versiunea firoscoasă a titlului ales pentru conferința întru care am fost onorat de Universitatea „Al. Ioan Cuza“ din Iași, vineri 18 martie. Pentru afiș, însă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
șatră și coviltir pentru care banul se face ușor și se sparge ca aburul. Ni „se rupe“ de trecut, ni „se fâlfâie“ de viitor, ne „doare-n pix“ de prezent. Tot ce am - beau acum. Trăim intens, devastator clipa și disprețuim suveran durata. Un neam de condamnați pe viață, care se dau mari deghizându-se în nababi... sinucigași. Mă rog, ia să mă calmez. Nu mai zic nimic. Decât una. O chestie care mă roade de vreo zece ani. Domnule, uite
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aceea i se arăta o statuie înfășurată într-un lung văl, cu un deget pe buze: muza tăcerii. Obiecțiile, nedumeririle erau interzise. Discipolilor li se cerea să urmeze o dietă riguroasă, din care erau excluse vinul, carnea și ouăle, să disprețuiască dragostea, să primească învățăturile cu smerenie, ca pe niște porunci, și să mediteze la ele. Pitagora vroia să fie venerat ca un zeu. Unui discipol, care l-a întrebat când îi va fi îngăduit să se apropie de o femeie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să vă dați viața pentru o idee, pentru un adevăr?", n-aș ezita să zic: Nu, n-aș fi în stare". Dar, dacă aș avea de ales între a muri și a mă tîrî la picioarele cuiva pe care-l disprețuiesc profund, cred că aș prefera să mor. Sinucidere din orgoliu? Nu. Sunt lucruri pe care nu le pot accepta. Încolo, încep să înțeleg că modestia este inevitabilă, ca moartea. Adevărurile în care am crezut mi se par tot mai relative
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
oameni care secau râurile de câte ori se opreau să bea apă (așa pretinde Herodot). A urmat Termopile. Apoi, Salamina unde barbaria s-a făcut de râs. De furie că fuseseră înfrînți, perșii au bătut marea cu vergile. Și ce tentație să disprețuim, în numele civilizației, barbaria! Mai ales că specialiștii nu pierd nici un prilej pentru a ne aduce aminte că tot ce se găsea dincolo de aria civilizației clasice era "barbar". Uitând că atunci când barbarii au început să dea târcoale Romei antice, zeii "clasici
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și să se îndrăgostească de chipul său. De aici rezultă clar că iubirea de sine care i se reproșează lui Narcis e, în realitate, o osândă, o pedeapsă dată de zei, supărați că un tânăr frumos și-a permis să disprețuiască un sentiment natural cum e dragostea. Și, cum Nemesis avea rolul de a menține ordinea în univers, concluzia care se impune e că zeii grecilor socoteau nu doar normală, ci și obligatorie pasiunea! Iată încă un motiv ca să mă îndoiesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Este foarte mândru de mine și mă prețuiește în mod deosebit!” La aceste cuvinte ofensatoare, boul Joian îi răspunse: „Așa o fi, nu zic ba, dar să știi că și noi suntem îngrijite și prețuite de stăpân, deși tu ne disprețuiești, căci îi suntem în felul nostru de folos! Mai mult chiar, neamul nostru a avut un rol important, acum două mii de ani, fiindu-i de folos Pruncului Iisus, așa cum mi-a povestit bunicul meu, care știa de la străbunicul lui, ceea ce
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
funcție. Admiteam că lucrul există, de vreme ce-l vedeam, dar cam tot așa cum admiteam că există și lăcuste. Cu singura diferență că invaziile acestor ortoptere nu mi-au adus niciodată vreo para, în timp ce, datorită dialogului cu niște oameni pe care-i disprețuiam, îmi câștigam viața. Dar eram de partea celui nevinovat și conștiința mea era împăcată. Sentimentul că ești în dreptul tău, mulțumirea de a avea dreptate, bucuria de a te stima pe tine însuți sunt, dragă domnule, tot atâtea resorturi puternice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]