6,361 matches
-
pentru putere, ci, prin voința membrilor societății înseși, se suprapun acestei lupte sub forma normelor și a regulilor de comportament. Trei tipuri de norme și reguli de comportament acționează în toate societățile mai înalte: etica, moravurile și dreptul. Caracteristicile lor distinctive au fost dezbătute pe larg în literatura filosofică și în jurisprudență. Pentru scopul acestui studiu este suficient să subliniem faptul că fiecare regulă de comportament are două elemente: dispoziția și sancțiunea. Nici o dispoziție anume nu îi este specifică vreunui tip
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
decisis, alte tribunale internaționale nu au obligația juridică de a-și face deciziile consonante cu cele ale Curții Internaționale de Justiție mai mult decât de a-și face propriile decizii consonante una cu cealaltă. Aici, din nou, descentralizarea este semnul distinctiv al funcției juridice. Aplicarea dreptului internaționaltc " Aplicarea dreptului internațional" Caracterul său descentralizat Motivul pentru care funcțiile legislative și judecătorești necesitau atestări elaborate este limpede pentru toți în cazul funcției executive: descentralizarea sa completă și totală. Dreptul internațional nu furnizează instituții
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
puterilor suverane cu însăși suveranitatea sau delegarea unor asemenea puteri cu cedarea lor”13. Madison a fost cel care a subliniat totuși elementul calitativ al autorității politice, spre deosebire de acel „mai mult sau mai puțin” din obligațiile tratatelor, ca o caracteristică distinctivă a suveranității unui guvern și, ca atare, incompatibilă cu suveranitatea celor subordonați ei. Madison declara pe 28 iunie 1787, în plenul Convenției: Eroarea raționamentului provenit din egalitatea statelor suverane în formarea acordurilor constă în confundarea simplelor tratate, în care erau
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi capabilă să promoveze interesul național și să mențină pacea. Ne mai rămâne acum să reformulăm aceste sarcini în lumina problemelor specifice pe care politica mondială contemporană le pune diplomației. Am văzut că sistemul bipolar, care este elementul dominant și distinctiv al politicii globale contemporane, presupune atât potențialul unui rău enorm, cât și cel al unui bine enorm. L-am citat pe filosoful francez Fénelon, care afirma că opoziția dintre două națiuni aproximativ egale constituie balanța de putere ideală. Am văzut
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mondială și justiția internațională. Ceea ce realizează școala engleză este clarificarea unei abordări mai curând implicite decât explicite în realismul clasic. Explorând aceste legături dintre școala engleză și realismul clasic în prima parte a articolului de față, sper să indic caracteristicile distinctive ale școlii engleze. Voi dezvălui și motivul pentru care, din perspectiva școlii engleze, lipsește cu siguranță un element social din realismul american modern, prezent în realismul clasic. Din acest punct de vedere, în consecință, realismul american prezintă o descriere unidimensională
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din interiorul societății internaționale. Deși nu este vorba despre distincția clară între sistem internațional și societate stabilită de școala engleză, se face aceeași presupunere că acestea două coexistă. O teorie a balanței puterii fără implicații normative este deci o trăsătură distinctivă a realismului american modern. Un sistem internațional apare, pentru școala engleză, atunci când „statele interacționează constant și când, în plus, comportamentul unui actor este un element necesar în calculele celuilalt”3. Realismul clasic adoptă o poziție similară, iar Morgenthau acceptă faptul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
teoria modernă a organizațiilor, el fiind mult mai larg ca sferă și mult mai bogat în conținut decât cel de funcțiune. Pe de altă parte, conceptul de „activitate” are o mai mare încărcătură psihologică, el cuprinzând axa motivație-scop, ca trăsătură distinctivă, precum și o serie de elemente componente (acțiuni, operații, mișcări, acte) care, dependent de cantitatea și mai ales de ponderea și corelarea lor, vor face ca activitățile concrete să se diferențieze între ele. De aceea îl menținem ca instrument de analiză
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sub denumirea de modelul Harvard sau LCAG. Modelul consideră firma ca un actor care acționează perfect rațional. El presupune o dublă analiză (a mediului firmei și a resurselor interne ale acesteia), cu scopul detectării factorilor de succes și a competențelor distinctive. Analiza oportunităților și constrângerilor mediului, combinată cu analiza forțelor și slăbiciunilor interne ale organizației, facilitează determinarea unui ansamblu de acțiuni strategice. Mai apoi, toate aceste posibilități sunt confruntate cu valorile personale ale managerilor pentru a se elabora strategia organizației și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
decât atunci când el rămâne pasiv. # În psihologia socială, toate cercetările axate pe studiul acțiunii și interinfluențării, pe soluționarea problemelor în grup etc. vizează, în subsidiar, și problematica participării. Psihologia personalității merge și mai departe, considerând că participarea reprezintă o trăsătură distinctivă a personalității maturizate psihic și social. Într-un studiu devenit celebru (The Psychology of Participation, 1945), Gordon W. Allport scria: # Când omul participă, descoperă că actele sale au un sens, că atitudinile sale sociale sunt înțelese de alții, iar contactele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este nimic altceva decât limbajul verbal al majorității populației făcut vizibil prin semne. A fost mult mai dificil să se descopere că organizarea semnului la nivele fonologice și morfologice era comparabilă cu cea stabilită pentru limbajele verbale, însă cu caracteristici distinctive unice pentru un limbaj cu modalitatea de exprimare vizual-gestuală. La nivelul sintaxei, adică cu referire la ordonarea semnelor în propoziții, limbajele gestuale au prezentat o schemă diferită de majoritatea limbajelor verbale. A fost relativ simplu să se arate că nu
Importan?a form?rii de interpre?i ?n limbajul mimico-gestual ?n Rom?nia by Florea Barbu [Corola-publishinghouse/Science/83961_a_85286]
-
sugestivă și un mesaj ușor de descifrat, ecusoanele stimulează contactele de afaceri. Agățat la piept, el este văzut de toata lumea și poate elimina complicatele formalități de prezentare. Uniforma angajaților. În anumite genuri de afaceri, uniforma angajaților constituie un semn distinctiv și un simbol al imaginii publice. 67 69 Până la un anumit punct, angajații sunt identificați cu firma din care fac parte și reciproc. Uniforma poate aduce un plus de prestanță și distincție, care asigură firmei o formă specială de publicitate
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
și credința în nemurirea după marea trecere a sufletului. Iisus-Dumnezeu este venerat în aceeași funcțiune de Stăpân al Vieții și al Morții. Așadar vorbim aici de Zeul cel Bătrân, numit la început Iahavanus (Ianus) de toți pelasgii, menținut cu numele distinctiv amintit de dacii ce s-au despărțit de latinii, care l-au păstrat în panteonul lor politeist, cu numele inițial originar, derogat însă de atributele zeului suprem, cauza fiind puzderia de zei cultivați de aceștia. Colindele străvechi românești, ca și
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
p. 22). Mai exact, este Înregistrată utilizarea lui de către Lloyd Warner În 1941, În Yankee City Series, pentru a desemna apartenența la un alt grup decât cel al anglo-americanilor (natives). Etnicii nu prezintă caractere fizice (cu alte cuvinte, rasiale) clar distinctive, ci doar diferențe culturale (limbă, religie, referințe la alte țări decât Statele Unite etc.) față de modelul anglo-saxon protestant dominant. Devianți față de norma majoritară, ei sunt, Într-un anumit fel, subordonați, iar subordonarea lor ține de singularitatea lor. Raportul de dominare este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu totul identic cu modelul său de identitate umană” (Devereux, 1972, p. 147). Ceea ce ne reamintește, din nou, de ceea ce observase Weber: conștiința apartenenței identitare nu se naște din izolare, ci din comunicarea diferențelor În cadrul interacțiunii. Grupurile Își elaborează trăsăturile distinctive În confruntarea cu alte grupuri. Specialistul va trebui deci nu să facă inventarul trăsăturilor culturale, ci să analizeze procesele prin care se stabilesc (sau se șterg) frontierele dintre entități colective. Din această perspectivă, „etnicitatea este un proces continuu de dihotomizare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ă nu estompează cumva specificitatea noțiunii de identitate etnică. Punctul de vedere sociologic, inspirat În mare parte din studiile lui Erving Goffman, care insistă asupra rolului interacțiunilor dintre indivizi, este de fapt aplicabil identităților colective de orice tip. „Trăsăturile culturale distinctive” de care vorbește Barth au fără Îndoială o substanță, o consistență simbolică pe care analiza sa o subestimează În mare măsură. Există o chestiune specifică a etnicității, care trimite la cea a originii comune. Acest punct ni se pare esențial
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În acest punct. Definirea legăturilor etnice ca legături primordiale „riscă să conducă la subestimarea caracterului lor istoric” (ibidem). Este așadar preferabil să conciliem aspectul istorico-politic și specificitatea legăturilor etnice. Acest lucru pare chiar să se Înțeleagă de la sine, „trăsăturile culturale distinctive” formându-se În cursul unei istorii comune „pe care memoria colectivă a grupului nu a Încetat s-o transmită În mod selectiv și să o interpreteze, făcând din anumite evenimente și din anumite personaje legendare, printr-un efort al imaginarului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Georg Simmel (În ceea ce-l privește, Durkheim vorbea despre „polisegmentare socială”). Un individ va pune În evidență un mod sau altul de identificare, În funcție de situația În care se găsește. Dacă alege să-și mobilizeze identitatea etnică, va putea utiliza caracteristicile distinctive ale acesteia, reflectările ei În exterior (barba, kippa, un anumit tip de Îmbrăcăminte etc.), care au avantajul de a fi În același timp ușor de descifrat și de manipulat. El Își va exprima solidaritatea sau distanța socială ori va căuta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și propune un sine Înrădăcinat În istorie, despre care nu avem decât cunoștințe indirecte (prin semne, simboluri, texte etc.). Identitatea sinelui, trecând prin proba istoriei, Îmbină permanența și schimbarea. Anumite trăsături sunt stabile: caracterul, definit de Ricœur ca „ansamblul mărcilor distinctive care permit reidentificarea unui individ uman ca fiind același” (Ricœur, 1990, p. 144). Altele, dimpotrivă, se pot modifica În cursul existenței subiectului, În funcție de proiectele În care acesta se implică și În cadrul cărora permanența ia forma unei fidelități față de angajamentele asumate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care apără ceva și care au devenit interlocutori privilegiați ai guvernelor atunci când acestea din urmă doresc sprijinul societății civile pentru un proiect. Mobilizarea grupurilor minoritare ridică mai multe probleme de natură socio-politică și etică. Mai Întâi, accentul pus pe caracterul distinctiv al unei identități etnice sau culturale comportă riscul de consolidare a anumitor stereotipuri. Apoi, aplicarea principiului reprezentării se dovedește o operațiune delicată: „liderii comunitari” nu sunt Întotdeauna aleși În mod democratic și provin adesea din sectoarele cele mai conservatoare. În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ni-l impune viața modernă. Atributele organice nu pot explica singure apariția naționalismului; În măsura În care acestea nu pot fi șterse și În care ciocnirea lor cu modernitatea scapă oricărui control, ele constituie totuși un factor precumpănitor (Geertz, 1963). Dincolo de trăsăturile lor distinctive, abordările socio-biologistă și primordialistă descriu naționalismul ca pe o modalitate de apărare și de consolidare a unui spațiu cultural bazat pe caractere Înnăscute. Mobilizările se vor ciocni inevitabil, ca niște monoliți ale căror traiectorii se intersectează la un moment dat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a sugerat Claude Lévi-Strauss În Race et histoire: „Această atitudine a gândirii, În numele căreia Îi respingem pe «sălbatici» (sau pe toți cei pe care vrem să-i considerăm ca atare) În afara umanității, este tocmai atitudinea cea mai marcantă și cea mai distinctivă a sălbaticilor Înșiși” (Lévi-Strauss, 1973, p. 383). Pe scurt, adevăratul sălbatic este cel care nu relativizează trăsăturile grupului său de apartenență, cel care nu gândește și nu poate gândi decât În sistemul său de referință. Lévi-Strauss lasă să se Înțeleagă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
XIX-lea și XX, aceste reprezentări, temeri și scheme vor fi regândite În cadrul unui proiect pozitivist sau materialist de creare a „științei despre om”, ce presupune nu doar existența clasificărilor naturaliste ale „raselor umane”, ci și descrierea „științifică” a „caracterelor distinctive” și a „aptitudinilor respective” ale acestora, ca și a moravurilor lor, de către etnografie și antropologia În sens restrâns (antropologia fizică). Această ipoteză presupune că rasismul nu și-a Început cariera așa cum afirmă partizanii teoriei modernitare restrânse, o dată cu apariția primelor clasificări
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
loc aparte. Ea este prima care Își asumă sarcinile educative. În plus, influența pe care o exercită nu se limitează la perioada adolescenței, ci continuă, cu mai multă sau mai puțină intensitate, de-a lungul Întregii vieți. În sfârșit, mărcile distinctive nu lipsesc de la o familie la alta. Stau mărturie În acest sens, În registre diferite, lucrările lui Basil Bernstein, Herbert Hyman sau Jean Kellerhals. În loc să ne referim la o secvență cauzală stereotipă (de genul „stimul-răspuns”) și să raționăm În termeni
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și al statului total (cf., În Franța, cazul Jacques Doriot). Însă această comunitate a originilor nu trebuie să ne Împiedice nici să vedemspecificul fiecăruia dintre cele trei regimuri și nici să le distingem de avatarurile despotismului și ale tiraniei. Trăsăturile distinctive Ca „dominație totală”, totalitarismul se distinge de despotism și de tirania clasică. Statul total presupune un partid unic, iar acesta este devotat și se află sub tutela unui șef carismatic sau a unui secretar general. Societatea civilă este distrusă, iar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
iulie 2006 Îngrijorătoare este violența românească, dragă Mirel. O violență din ce în ce mai prezentă în viața noastră sub multe forme. Mica violență, marea violență, violența verbală, dar și cea fizică. Suntem împresurați de ea, oriunde ajungem în România. Una dintre caracteristicile ei distinctive. Studiu de caz. Recent, un amic s-a dus să bea o bere-două la singurul club din micul meu oraș, unde se poate asculta și altceva decât manele sau apa de ploaie a FM-urilor românești. Uneori se cântă live
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]